Pielea este cel mai mare organ al corpului animal, constituind o bariera intre organism si mediul extern. Aceasta are rol de protectie atat fata de agenti daunatori fizici, cat si chimici si biologici precum patogenii.
Multe boli de natura dermatologica au cauze direct legate de contactul fizic cu anumiti agenti perturbatori, cum sunt microorganismele si substantele corozive sau iritante. Avand un rol complex si fiind in legatura cu homeostazia (echilibrul) organismului, anumite tulburari interne pot avea simptome si la nivelul pielii.
Diagnosticul nu se poate pune doar prin examinarea vizuala, de cele mai multe ori. Dupa cum se va putea observa in imaginile atasate fiecarei afectiuni, acestea pot fi usor confundate intre ele de catre un ochi necunoscator. Este, deci, important un consult de catre medicul veterinar dermatolog sau cel putin unul generalist.
Simptome generale ale afectiunilor pielii
Primele semne care apar sunt disconfortul vizibil al animalului si incercarea sa de a ameliora senzatia de mancarime sau durere. Intr-o prima faza, este posibil ca leziunile fizice sa nu se poata observa din cauza blanii sau chiar sa fie inexistente. Medicul specialist este singurul care cunoaste suficient de bine simptomatologia anumitor boli si poate banui cauza.
Exista numeroase afectiuni dermatologice, unele cu evolutie brusca, iar altele cu dezvoltare lenta, asadar simptomele sunt multe si diferite. Printre semne se numara:
- Mancarime – atunci cand animalul se scarpina des in anumite zone;
- Durere, usturime – deseori banuita cand animalul linge excesiv unele regiuni ale corpului;
- Caderea sau rarirea parului in diverse locuri;
- Piele rosie, inflamata;
- Aparitia pustulelor – vezicule mici, inflamate sau pline cu puroi, asemanatoare cosurilor;
- Rani;
- Piele crustoasa, care se descuameaza.
Precum in cazul multor alte afectiuni, problemele dermatologice pot fi provocate de mai multi factori. Uneori cauzele sunt clare, precum infestatia cu paraziti, infectii bacteriene sau alergii de contact direct. Alteori, simptomele sunt cauzate de un cumul de factori indirecti.
De aceea este necesara o viziune de ansamblu asupra intregului organism.
In niciuna din situatii nu este permisa incercarea tratarii animalului fara supravegherea medicala de specialitate, putand duce la agravarea problemei sau chiar la daune ireversibile.
Unii proprietari incearca tratarea animalului de companie cu medicamente destinate uzului uman, care pot contine substante toxice, iritante, inrautatind simptomele.
Cauze frecvente
- Paraziti si acarieni
De la bine-cunoscutii purici si pana la acarieni de tipul Demodex folliculorum sau sarcoptul râiei, parazitii si acarienii sunt organisme care se pot gasi pe corpul animal in conditii normale sau pot fi pur daunatoare.
Spre exemplu, unele animale sufera alergii la contactul cu saliva puricilor, care le cauzeaza prurit (mancarime) intens si leziuni la locul muscaturilor.
Demodex folliculorum si Sarcoptes scabiei sunt doua tipuri de acarieni care provoaca demodecidoza, respectiv râia. Ambele provoaca prurit si inflamatia tegumentului sub forma de iritatii cu multe papule (bubite).
- Alergeni
Alergiile cutanate, adesea cunoscute sub denumirea de dermatite atopice, se refera la o varietate mare de alergii ale pielii. Acestea pot fi cauzate de agenti externi sau interni (de ex. alergia la un anumit aliment) si se manifesta de cele mai multe ori prin mancarime, pierderea parului in anumite regiuni si descuamarea si inflamarea pielii (dermatita crustoasa).
Alergenii pot cauza reactiile inflamatorii daca sunt inhalati, ingerati sau prin contact direct. Polenul, acarienii, intepaturile de insecte, praful, diferite alimente si ierburi sunt doar cateva dintre factorii care pot determina alergiile.
- Infectii bacteriene si fungice
Microorganismele precum bacteriile si fungii (ciupercile) pot provoca o serie de infectii pruriginoase (mancarime intensa), dureroase sau cu puroi. Acestea se trateaza diferit in functie de microorganismul responsabil cu antibiotice si antifungice topice si/sau sistemice.
Infectiile de acest tip pot aparea si la locul unor leziuni precedente, cum ar fi ranile cauzate de lingerea excesiva a alergiilor, in care au parte de un mediu prielnic de dezvoltare.
Cele mai des intalnite afectiuni dermatologice
- Dermatita alergica (atopica)
Dupa cum s-a precizat si mai sus, dermatita alergica apare in urma contactului cu alergeni din mediu sau din alimentatie, cauzand simptome precum mancarime, inflamatie si chiar infectii dermatologice si auriculare.
Reactiile animalului sunt de a se freca, linge, a musca sau chiar a zgaria anumite zone, incercand sa amelioreze mancarimea.
Alergenii din mediul inconjurator precum polenul, iarba, praful, acarienii sau sporii de mucegaiuri pot patrunde in corp pe diferite cai, provocand o reactie imuna din partea organismului. Sub acelasi principiu functioneaza si alergiile alimentare, in care animalul dezvolta o astfel de reactie ca raspuns la un anumit ingredient.
Orice rasa de caine poate dezvolta alergii de acest tip, deoarece raspunsurile imune sunt influentate de mai multi factori. Factorul genetic, insa, joaca un rol important, astfel ca rasele precum Cocker Spaniel, Terrier, Labrador Retriever, Golden Retriever, Boxer si Dalmatian sunt predispuse la alergii.
In randul pisicilor, cele mai adesea siamezele si incrucisarile de siameze prezinta o sensibilitate la factorii de mediu si alimentari.
Netratate, dermatitele atopice se pot agrava, fiind locul perfect pentru dezvoltarea infectiilor, in special atunci cand scarpinatul animalului a provocat leziuni.
- Dermatofitozele
Cunoscute si sub numele de tinea corporis sau infectii cu dermatofiti, sunt infectii des intalnite, de tip fungic. Acestea se manifesta asupra pielii, unghiilor si scalpului. In engleza sunt cunoscute sub denumirea de ringworm, deoarece cauzeaza iritatii inelare caracteristice, rosiatice si prurit.
Infectarea cu fungii responsabili se poate realiza in mediu, in locuri umede sau prin contact direct si indirect.
In general, se manifesta prin leziuni circulare sau neregulate, rosiatice, prezente pe cap, coapse si antebrate, piept.
Informatii amanuntite despre aceasta afectiune se afla in articolul „Dermatofitozele (micozele) la caini si pisici (Ringworm)”.
- Demodicoza
In foliculii pilosi, atat la oameni cat si la animale, se gaseste un organism microscopic din genul Demodex (Demodex Folliculorum in cazul omului, Demodex Canis la canine etc.). Acesta se hraneste cu celule epiteliale, respectiv cu sebumul produs de glandele sebacee.
Demodex este un acarian, considerat comensal organismului animal. El traieste de pe urma reziduurilor epiteliale fara sa afecteze gazda. Cu toate acestea, in situatii de imunosupresie poate ajunge sa se dezvolte in cantitate prea mare si sa afecteze tesutul, caz in care relatia se transforma intr-una de parazitism.
Aceasta afectiune nu este transmisibila intre indivizi si nu prezinta risc zoonotic.
Demodicoza se manifesta prin pierderea parului, descuamare si roseata in anumite zone ale corpului. Aceste leziuni pot creste in dimensiune in lipsa tratamentului, putand ajunge sa afecteze tot corpul.
Adesea demodicoza este insotita de infectii bacteriene in regiunile afectate.
Demodicoza generalizata necesita un plan de tratament indelungat si riguros, iar lipsa lui nu va face altceva decat sa agraveze eruptia.
- Scabia (râia)
Cunoscuta popular sub denumirea de râie, este o boala cauzata de parazitul Sarcoptes scabiei. Sarcoptul râiei este un organism din subclasa acarienilor, care odata ajuns la nivel cutanat, sapa tuneluri si provoaca mancarimi groaznice gazdei, ducand la formarea crustelor si la pierderea parului. Poate afecta animale de toate varstele si rasele.
Principalele simptome sunt:
- Mancarimea puternica;
- Piele rosie, inflamata;
- Alopecie (pierderea parului) in special pe membre si abdomen;
- Mici papule care evolueaza in rani crustoase.
Scabia este o boala transmisibila la om si intre alte animale. Aceasta este greu de diagnosticat si necesita mai multe metode pentru confirmarea existentei parazitului.
Tratamentul consta in spalarea cu sampoane speciale, aplicarea unor produse anti-acarieni si deseori adminstrarea de medicamente pe cale orala sau injectabila.
Lipsa tratamentului conduce la agravarea leziunilor si la scaderea considerabila a calitatii vietii animalului.
- Pioderma
Pioderma (puon – puroi si derma – piele) este o afectiune a pielii cauzata de o infectie bacteriana sau fungica. Apare cel mai frecvent in situatii de sistem imunitar slabit sau insuficient dezvoltat, cum este cazul animalelor tinere si al celor in varsta. De asemenea, riscul dezvoltarii infectiilor cutanate creste in cazul lezionarii tesutului, prin crearea un mediu propice inmultirii microorganismelor.
Cele mai comune simptome ale piodermei feline si canine sunt:
- Roseata;
- Mancarimi severe;
- Piele uscata si descuamari;
- Cruste si aspect de matreata;
- Pustule cu puroi, abcese, inflamatii;
- Leziuni si chiar sangerari.
Anumite rase de pisici sunt mai predispuse la pioderma, precum pisicile Persane, pisicile Himalayene si pisicile Devon Rex.
De asemenea, cainii din rasele Bulldog, Schnauzer si Poodle (Pudel) prezinta risc crescut pentru dezvoltarea afectiunii.
Tratamentul variaza in functie de cauza si severitatea infectiei si poate fi stabilit si supravegheat doar de medicul veterinar. In cazuri blande, acesta poate consta in simpla spalare a animalului cu sampoane speciale si aplicarea de creme sau lotiuni prescrise. In situatii grave, insa, se recurge la tratament medicamentos cu antibiotice orale sau injectabile (sau antifungice, dupa caz) si se poate ajunge chiar la interventie chirurgicala.
Este important ca tipul si dozajul tratamentului sa fie recomandate de catre un medic veterinar, luandu-se in considerare gradul de severitate si alte potentiale probleme de sanatate.
Daca pioderma nu este tratata corespunzator, poate duce la infectii secundare severe si poate fi extrem de dureroasa pentru animalul dumneavoastra de companie. De asemenea, poate provoca pierderea parului, cu pielea vizibil afectata, uscata si crustoasa.
- Seboreea
Seboreea este o problema cutanata care se manifesta prin producerea excesiva de sebum – un complex de lipide secretat de glandele sebacee. Sebumul are rol de lubrifiere si protectie a pielii si parului.
Seboreea poate aparea in orice moment, dar este mai frecventa la animalele mature sau la cele care au pielea uscata, intrucat glandele tind sa compenseze prin hipersecretie.
De asemenea, poate fi declansata de factori precum schimbarile hormonale, infectiile, alergiile alimentare sau un stil de viața necorespunzator (cum ar fi lipsa unei ingrijiri adecvate a pielii).
Desi este caracterizata prin hipersecretie sebacee, simptomele pot induce in eroare, manifestandu-se prin:
- Descuamari cutanate, cu aspect de „cojite”;
- Mancarime excesiva;
- Caderea parului.
Parul poate deveni fragil si poate cadea in mai multe zone ale corpului, iar pielea poate fi rosie si iritata.
Motivul pentru aceste simptome aparent contradictorii hipersecretiei de sebum este prezenta uscaciunii inainte de aparitia seboreei, glandele sebacee incercand sa compenseze prin secretia unei cantitati mai mari din lipid.
Este important ca animalele cu seboree sa fie vazute de un medic veterinar pentru a primi un tratament adecvat si a preveni agravarea afectiunii.
Tratamentul poate include sampoane si balsamuri speciale, medicamente, ingrijirea adecvata a pielii si schimbarea dietei.
Lipsa acestuia poate duce la o piele foarte uscata si sensibila, care devine predispusa la infectii. De asemenea, poate agrava mancarimea si poate cauza disconfort si stres animalului.
- Tumori benigne sau maligne (canceroase)
Tumorile, ca definitie generala, sunt cresteri anormale ale celulelor, deseori fara aparitia inflamatiei locale. Tumorile pielii sau ale tesuturilor imediat subiacente pielii sunt cele mai des diagnosticate tipuri de tumori in cazul animalelor de companie, intrucat sunt mai usor de observat, comparativ cu alte categorii care afecteaza organele interne.
Cauzele aparitiei lor sunt numeroase – de la anumite substante chimice si radiatii solare pana la virusuri. Un rol important in aparitia lor il au, insa, anomaliile hormonale si predispozitia genetica.
Tumorile apar, de obicei, sub forma unor umflaturi, a unor noduli, dar pot aparea si sub forma de petice fara blana, decolorate, sub forma de eruptii cutanate sau de ulcere care nu par sa se vindece.
Din cauza diversitatii mari a acestora, identificarea lor corecta trebuie lasata in seama unui medic veterinar.
Tumorile pot fi benigne sau maligne. Cele benigne nu au capacitatea de a se raspandi in alte zone corporale si sunt relativ usor de indepartat pe cale chirurgicala. Cele maligne, in schimb, sunt invazive, putandu-se raspandi atat in tesuturile adiacente, cat si la organe indepartate.
Tratamentul tumorilor depinde de tipul acestora, localizare, marime si in special de conditia fizica generala a animalului. Tumorile benigne fara leziuni si care nu afecteaza bunastarea animalului nu necesita tratament, de cele mai multe ori. Cele maligne, in schimb, pot duce la deces in lipsa tratamentului.
Distinctia dintre o tumoare benigna si una canceroasa poate fi facuta doar de catre un medic specialist si cu ajutorul unor echipamente de laborator.
Daca animalul dumneavoastra are probleme dermatologice, nu ezita sa apelezi la specialistii nostri din cadrul Joyvet – cabinet veterinar sector 3 (0731.803.803) sau la o ambulanta veterinara (0726.742.842), unde veti gasi medici cu experienta vasta in ceea ce priveste afectiunile pielii la caini si pisici.