Ce reprezintă atrezia anala?

Atrezia anală este un defect congenital rar întâlnit la câini, care rezultă prin imperforarea fiziologică a membranei ce desparte rectul de anus. În mod practic, porțiunea terminală a intestinului gros (rectul) rămâne închisă, neexistând o comunicare cu exteriorul. Această anomalie se poate manifesta și prin perforarea rectului, deschidere care însă este foarte stenozată (îngustată) – încât nu permite desfășurarea defecării normale.

Atrezia anală poate fi prezentă de sine stătătoare sau poate fi complicată de fistule (perforări de scurgere) în alte regiuni precum:

• Vagin;

• Vestibulul vaginal (regiunea acoperită de vulve).

Defectul ereditar este, de obicei, încadrat în 4 grade de severitate:

• Gradul I: anusul este perforat, dar stenozat.

• Gradele II sau III: nici anusul, nici rectul nu sunt perforate.

• Gradul IV: deschiderea anală există, însă rectul este închis și nu permite defecarea. Această anomalie este întâlnită extrem de rar.

Semne și simptome

Semnele sunt observate încă din primele zile de viață, fiind adesea complicate de afecțiuni sistemice (generale) secundare:

• Lipsa orificiului anal;
• Lipsa defecării (gradele II, II și IV) sau defecare redusă (grad I);
• Defecare „prin vagin”, precum și infecții vaginale sau vestibulare;
• Megacolon – în lipsa defecării, materiile fecale se acumulează în intestinul gros și îl distensionează. Acest aspect poate fi observat de proprietar prin umflarea abdomenului.
• Infecții ascendente urinare – cistite cronice;
• Dureri abdominale;
• Apatie;
• Lipsa poftei de mâncare și/sau vomă.

Proprietarii pot observa nevoia animalului de a defeca – luarea poziției specifice, contracții, încercări repetate – fără însă a vedea și materii fecale sau, dacă sunt prezente, acestea sunt în cantitate mică.

Ce animale sunt predispuse?

Deși este o afecțiune foarte rară, anumite rase sunt predispuse, precum Toy Poodle și Boston Terrier. De asemenea, incidența este mult mai crescută la femele, care se prezintă adesea cu fistule vaginale.

Cum este afectată viața animalului?

Din cauza faptului că operațiile pentru corectarea atreziei anale sunt amânate până la împlinirea vârstei de 6-8 săptămâni, afecțiunea se complică cu simptome generale. Este posibil ca puii să nu ia în greutate și să nu se dezvolte normal din cauza blocajului și a durerii și disconfortului ulterioare. Ei pot prezenta semne de letargie, apetit redus și slăbiciune generală.

Acumularea de materii fecale crește riscul de infecții bacteriene. În cazurile severe, acest lucru poate duce la septicemie, care pune viața în pericol.

Durerea și disconfortul constante pot face cățeii iritabili și mai puțin dispuși să interacționeze cu alte animale sau cu stăpânii. Acest lucru le poate afecta dezvoltarea socială. Durerea și disconfortul pot interfera cu capacitatea lor de a se alăpta corespunzător, ducând la o nutriție deficitară și la o creștere mai lentă.

Tratament chirurgical și riscuri post-operatorii

Intervenția chirurgicală pentru corectarea atreziei este de obicei amânată până când animalul are între 6 și 8 săptămâni, din cauza riscurilor anestezice și operatorii asociate unor operații sub această vârstă. Procedura implică utilizarea unor instrumente delicate pentru a tăia cu atenție pielea anusului spre interior și a localiza punga rectală.

Caracteristicile fistulelor recto-vaginale pot varia, însă indiferent de tip, ele trebuie închise prin diferite tehnici chirurgicale avansate.

Complicațiile postoperatorii pot include probleme precum:

• incontinența fecală;
• megacolon persistent,;
• strictură anală;
• infecții vezicale recurente.

Trei din șase câini care suferă această intervenție necesită o intervenție chirurgicală suplimentară sau o îndepărtare parțială a colonului.

Câinii cu atrezie și fistulă recto-vaginală au, în general, un rezultat mai bun decât cei care au doar atrezi, fără fistulizare. În aceste cazuri, infecțiile persistente ale tractului urinar sunt mai îngrijorătoare decât megacolonul.

Riscuri și prognostic în lipsa intervenției medicale

Fără intervenție chirurgicală, prognosticul este grav sau fatal – afecțiunea pune viața animalului în pericol. Incapacitatea de a defeca duce la complicații severe care pot provoca în cele din urmă la moartea cățelului.

Printre riscurile asociate se numără:

• distensie abdominală severă și ruperea intestinului: abdomenul se destinde foarte mult, provocând un disconfort extrem. Distensia severă și presiunea pot provoca în cele din urmă ruperea intestinelor, ducând la peritonită (infecția cavității abdominale), care este adesea fatală dacă nu este tratată imediat.
• infecții grave: acumularea materiilor fecale crește riscul de infecții bacteriene, care se pot răspândi în fluxul sanguin (septicemie) și pune viața în pericol.
• absorbție de toxine: materiile fecale reținute pot duce la absorbția toxinelor înapoi în fluxul sanguin, cauzând boli sistemice și putând afecta organele vitale.

Chiar în cazul existenței unor fistule vaginale la femele, aceste complicații pot apărea, întrucât deschiderea fistulei nu este suficient de mare pentru a permite o defecare fiziologică. De asemenea, infecțiile urinare ascendente care se cronicizează vor afecta rinichii animalului, mai devreme sau mai târziu, putând cauza un deces chinuitor.