Bolile endocrine sunt din ce in ce mai intalnite in populatia de animale de companie, fie din cauza factorilor determinanti si favorizanti tot mai prezenti in viata prietenilor nostri necuvantatori ce determina aparitia acestori afectiuni, fie datorita aparaturii si noilor studii din domeniu ce ajuta medicii veterinari in realizarea unui diagnostic cat mai corect si instituirea unei terapii functionale si personalizate. Astfel, va vom prezenta doua boli mai putin intalnite la animale, dar de care sigur ati auzit cel putin o data in viata.
Acromegalia felina
Acromegalia este o tulburare hormonala a organismului care apare atunci cand glanda hipofiza din creier produce o cantitate crescuta de hormon somatotrop (STH). Boala se intalneste si la pisici, acromegalia felina avand o incidenta considerabila in randul indivizilor cu diabet zaharat, patologia avand ca si cauza o tumora hipofizara ce secreta spontan hormonul de crestere.
Nu exista inca dovezi ca boala sa detina o predispozitie de rasa, dar in general sunt afectati motanii mai in varsta, de aproximativ 10 ani. Afectiunea la feline este de obicei de origine mamara, din cauza secretiei de progesteron si este frecvent asociata cu modificari ale rezistentei la insulina si modificari morfologice cum sunt: cresterea in greutate fara o cauza explicabila, probleme cardiovasculare din cauza cardiomiopatiei hipertrofice si cresterea in dimensiune a organelor precum ficatul, rinichiul, splina etc.
Alte modificari observate la pisicile cu acromegalie sunt stridorul laringian secundar extensiei faringolaringiene, cresterea accelerata a ghearelor, spondiloza, prognatismul inferior, artropatiile sau largirea spatiului interdentar.
Diagnosticul bolii se stabileste prin masurarea factorului de crestere de tip insulina (IGF-1), factor foarte sensibil ce reflecta cel mai bine secretia hipofizara al hormonului de crestere timp de 24 de ore. In cazul unor valori serice normale ale IGF-1 coroborate cu rezultatele unor teste imagistice ale creierului precum CT si RMN se poate exclude in mod rezonabil posibilitatea existentei acromegaliei.
Tratamentul afectiunii poate cuprinde radioterapia, interventia chirurgicala de hipofizectomie, ori daca posibilitatile sunt reduse se poate incerca controlul rezistentei la insulina a pisicilor cu diabet zaharat prin administrarea unor doze mari de insulina, pe zi.
Nanismul hipofizar
Daca mai devreme am vorbit despre boala ce predispune organismele animale la un exces al hormonului de crestere, de data aceasta vorbim despre nanismul hipofizar, o afectiune endocrina ce determina insuficienta acestui hormon. La caine aceasta afectiune se intalneste cu predispozitie de rasa, Ciobanescul german fiind cel mai des afectat, in asociere cu panhipopituitarismul, afectand animalele intre 2 – 5 luni. Cainii afectati prezinta intarziere in crestere si mentala, hiperpigmentatie cutanata, blana de pui, exfolieri, alopecie zonala pe trunchi, femelele prezinta anestru persistent si masculii criptorhidie. In cazul hipotiroidismului se intalneste nanismul disproportionat manifestat prin cap si trunchi normal, dar cu membre scurte.
Diagnosticul se stabileste de dozarea hormonului de crestere si IGF-1, nivelurile scazute sustinand prezenta afectiunii, insa diagnosticul de certitudine se stabileste in urma stimularii secretiei somatotropinei cu hormonul de eliberare al hormonului de crestere (GHRH) in doza de 1µg/kg sau folosind α-agonisti precum clonidina in doza de 10 µg / kg sau xilazina 100µg/kg. Pentru realizarea unui diagnostic cat mai corect se vor realiza masuratori inainte de administrarea intravenoasa si la 20-30 de minute distanta de aceasta, iar in cazul in care nivelul hormonului de crestere nu creste, se poate confirma diagnosticul de nanism hipofizar, imagistica hipofizei dezvaluind asedea prezenta unor chisturi la nivelul pungii Rathke.
Tratamentul se poate realiza cu hormon de crestere porcin in doza de 0,1 – 0,3 UI / kg, s.c. de 3 ori pe saptamana, monitorizandu-se nivelurile glucozei sanguine si a hormonului de crestere. Alternativa terapeutica poate fi realizata cu ajutorul progesteronului, acesta stimuland secretia hormonului de crestere din tesutul mamar si se poate folosi medroxiprogesteron in doza de 2,5 – 5 mg/kg s.c. la 3 – 6 saptamani sau proligestonul in doza de 10 mg/kg, s.c. la fiecare 3 saptamani. Semenele clinice cutanate se remit la 1,5 – 2 luni de la inceperea terapiei, ovariohisterectomia femelelor fiind recomandata inainte de inceperea administrarii oricarui produs.
Daca aveti nevoie de ajutor, oricand specialistii nostri veterinari va pot ajuta in abordarea de diagnostic sau de tratament a diferitelor afectiuni. Nu ezitati sa apelati la un medic veterinar la domiciliu sau ne puteti vizita la clinica veterinara Joyvet din sectorul 3.