Detineti un caine de talie mare ce in ultimul timp tuseste sau a dezvoltat intoleranta la efort? Atunci ar trebui sa stiti ca el poate suferi de o afectiune cardiaca!
Cardiomiopatia dilatativa este o afectiune a miocardului, foarte des intalnita in randul cainilor, mai ales a celor de talie mare, cu varsta cuprinsa intre 4 si 8 ani, afectand predominant masculii, manifestata prin dilatarea si alterarea functiei ventriculare stangi sau a ambelor ventricule.
De ce apare aceasta afectiune?
Cardiomiopatia dilatativa poate fi primara, fiind numita si idiopatica, ce are determinism genetic, sau secundara, avand etiologie toxica (cardiotoxicoza indusa de doxorubicina, etanol, cobalt), infectioasa (virusuri, bacterii), ischemica, nutritionala (carenta de carnitina), metabolica sau inflamatorie. Etiologia afectiunii poate implica factori autoimuni, prin anticorpii anticelulelor b-receptoare si mitocondriilor.
Afectiunea apare predominant la cainii de talie mare din rasele Airedale Terrier, New Foundland, Doberman, Dog German, Saint Bernard, Dalmatian, Irish Wolfhound, Terra Nova, dar si la caini de talie medie precum Cocker Spaniel. Rasa Boxer dezvolta o forma particulara acestei afectiuni denumita cardiomiopatie aritmogena, manifestata printr-o metaplazie fibro-adipoasa a miocardului, iar cainele de apa portughez prezinta o forma juvenila de cardiomiopatie.
Simptomatologie
Cardiomiopatia dilatativa este stadializata in doua faze:
- Stadiul ocult (asimptomatic), ce poate fi decelat doar prin examene speciale precum ecocardiografie, aparat Holter, electrocardiografie sau dozarea biomarkerilor cardiaci.
- Stadiul clinic, caracterizat prin aparitia simptomatologiei determinata de insuficienta cardiaca congestiva, de altfel si stadiul in care proprietarul poate oferi indicii ale suferintei cardiace a cainelui.
Simptomatologia cardiomiopatiei dilatative este reprezentata de distensie abdominala, dispnee cu polipnee, sincopa sau intoleranta la efort si tuse.
Diagnosticul cardiomiopatiei dilatative la caine
La examenul clinic efectuat de medicul veterinar se vor auzi sufluri in faza asimptomatica, iar la pacientii cu manifestare clinica, afectiunea se manifesta prin raluri umede la ascultatia pulmonilor (edemul pulmonar), distensie abdominala datorata ascitei, edeme periferice, distensia jugularelor, suflu cardiac cu tahicardie si dedublarea zgomotelor cardiace, dispnee cu polipnee, puls slab, mucoase cu aspect palid sau cianotic. La palpatia socului cardiac, acesta se poate intensifica si isi poate modifica sediul, iar proprietarul mai poate observa in timp slabire progresiva, starea de letargie si intoleranta la efort.
Modificarile ECG prezente in cardiomiopatia dilatativa sunt:
- tahicardia sinusala si unde R hipervoltate;
- fibrilatia atriala;
- extrasistole ventriculare sub diferite forme;
- tahicardie ventriculara;
- cresterea duratei undei P (˃40 msec);
- cresterea duratei si amplitudinii complexului QRS.
Examenul Holter este considerat o metoda cu specificitate crescuta, stabilindu-se un numar mai mare de 100 de complexe ventriculare premature in 24 de ore ce poate fi asociat acestei patologii.
Examenul radiologic este mai putin specific, recomandandu-se in principiu pentru evaluarea siluetei cardiace ce apare marita global si aspectului tesutului pulmonar unde apare edemul pulmonar.
Ecografia cardiaca evalueaza aspectul morfologic al cordului si apreciaza subiectiv forma si dimensiunile cavitatilor cardiace, a peretilor ventriculari si a muschilor papilari, precum si aspectul valvulelor atrioventriculare si masurarea dimensiunilor cavitare si ale peretilor atat in sistola, cat si in diastola.
Biomarkerii cardiaci reprezinta un test sensibil in diagnosticarea cardiomiopatiei dilatative mai ales in faza oculta. Cei mai specifici markeri sunt troponina I (cTnI) si peptidul natriuretic de tip B (NT-proBNP).
Testele genetice sunt foarte apreciate printre crescatorii de caini, dar capacitatea diagnosticarii afectiunii este indoielnica, nefiind recomandate pentru stabilirea lui.
Cum se trateaza?
In primul rand trebuie precizat ca nu exista un tratament care sa vindece cardiomiopatia dilatativa, terapia fiind pur paliativa si avand rolul de a ameliora simptomatologia. Terapia trebuie adaptata la pacient si difera in functie de starea evolutiva a bolii, tulburari de ritm sau semnele insuficientei cardiace congestive.
In faza asimptomatica se recomanda administrarea pimobendanului (Vetmedin) in doza de 0,25 mg / kg / 12 ore, benazepril in doza de 0,25 – 0,5 mg / kg / zi sau metildigoxinului in doza de 0,005 mg / kg / 12 ore.
In cazul aparitiei simptomelor de insuficienta cardiaca congestiva, terapia trebuie sa includa neaparat diuretice, vasodilatatoare, medicatie antiaritmica si inotrop pozitiva. Se pot folosi :
- oxigenoterapia;
- furosemidul in doza de 1-4mg/kg/zi pentru edemul pulmonar;
- pimobendan in doza de 0,3 mg/kg/12 ore;
- benazepril in doza de 0,5 mg/kg in caz de hipertensiune sistemica;
- punctie in cazul ascitei;
- digoxin in doza de 0,003 mg/kg/12 h pentru fibrilatia atriala;
- lidocaina in doza de 2 mg / kg i.v. in controlul ritmului ventricular.
Informatiile sunt pur informative, niciodata nu se recomanda sa administrati medicamente fara acordul expres al medicului veterinar.
Daca doriti un consult de specialitate in cadrul cabinetului veterinar Joyvet (0731.803.803), avem specialist in cardiologie veterinara ce va poate indruma in problemele pe care le aveti cu animalul dumneavoastra.