Cardiomiopatia hipertrofica este cea mai frecventa patologie intalnita la pisici, ce se caracterizeaza prin ingrosarea peretelui cardiac, dilatarea atriului stang si imposibilitatea ventriculului stang de a se umple corespunzator cu sange, modificari in urma carora apar trombii.
De ce apare boala?
Cauza cardiomiopatiei hipertrofice nu a fost inca clar stabilita, insa se crede ca are un puternic determinism genetic, ea afectand in principal pisicile din rasele Maine Coon, British Shorthair, Persana, Sphynx, Norvegiana de padure, Ragdoll si Chartreux, mutatia anumitor gene determinand fenotipul cardiac.
Cum se manifesta afectiunea?
Uneori boala nu se manifesta sub nicio forma si asta pentru ca pisicile stiu sa-si ascunda foarte bine suferinta si au o capacitate de adaptare incredibila, reusind sa mascheze foarte bine simptomatologia acestei afectiuni si nu numai.
In general, pisicile care sufera de cardiomiopatie hipertrofica prezinta dispnee si respiratie superficiala, rapida, respiratie bucala si letargie, aceste manifestari fiind rezultatul in cele mai multe cazuri ale lichidului ce se acumuleaza la nivel pulmonar. Proprietarii reclama paralizia / pareza unuia sau ambelor membre anterioare / posterioare, acest lucru fiind posibil din cauza trombilor formati la nivelul cordului care migreaza si se blocheaza in diferita parti ale corpului, blocand practic circulatia in acea regiune si cauzand niste dureri groaznice, pisicile ajungand uneori sa-si mutileze propriile membre.
Cum aflu daca o pisica sufera de aceasta afectiune?
Daca pisica isi schimba starea generala si este mai linistita ca de obicei, sau observati dificultati in respiratie, nu ezitati sa mergeti cat mai repede la cabinetul veterinar. Medicul veterinar va realiza un examen clinic complet, cateva investigatii imagistice si analize de sange pentru a avea o imagine de ansamblu asupra starii de sanatate a pisicii.
In urma examenului clinic, medicul veterinar poate observa ca pisica prezinta dispnee, la ascultatia toracelui se poate auzi un suflu sistolic si raluri umede, zgomotele cardiace si respiratorii fiind estompate daca este prezenta efuziunea pleurala. Ritmul de galop mai poate fi decelat in aceasta patologie, ca o consecinta a cresterii presiunii la nivelul atriului stang si a ventriculului stang. In urma neuropatiei ischemice provocate de migratia si blocarea trombului, medicul va observa ca membrele paralizate sunt reci, iar pulsul nu poate fi apreciat fiind absent, iar pernele degetelor apar cu aspect cianotic.
Pe langa examenul clinic, pentru a asigura un diagnostic corect, medicul veterinar va apela si la alte metode, precum:
- Examenul ECG, unde pisicile cu aceasta patologie pot avea un rezultat fara modificari sau pot prezenta diferite anomalii supraventriculare sau ventriculare.
- Ecocardiografia este o metoda specifica de diagnosticare a acestei patologii si se apreciaza grosimea peretelui ventricular stang sau a septului interventricular ce ar trebui sa aiba o grosime in diastola de pana la 5,5 mm, valoarea de peste 6 mm fiind sugestiva pentru stabilirea diagnosticului de cardiomiopatie hipertrofica. Regurgitarea mitrala si dilatatia atriului stang sunt si ele caracteristice acestei patologii, iar atunci cand boala ajunge intr-o stare avansata se pot decela chiar si trombi la nivelul atriului stang.
- Examenul radiologic al toracelui se poate folosi pentru aprecierea dimensiunilor cordului, in acelasi timp se poate vedea si o opacifiere a tesutului pulmonar din cauza edemului pulmonar dezvoltat in urma insuficientei cardiace.
- Markerii biochimici pot fi si ei folositi in depistarea acestei patologii, NT-proBNP fiind un marker folosit in screeningul felinelor cu cardiomiopatie hipertrofica.
Daca te orientezi dupa un serviciu de cardiologie veterinara in Bucuresti poti gasi specialisti precum Dr. Cristian Badulescu, Dr. Alice Radulescu sau dr. Florin Leca.
Tratamentul
Nu exista insa un tratament care sa vindece aceasta boala, ci un plan terapeutic adaptat pacientului poate ajuta la diminuarea simptomatologiei si cresterea calitatii vietii animalului.
Oxigenoterapia este foarte importanta, pentru ca muschii respiratori obosesc si apare hipoventilatia, iar organismul nu se mai oxigeneaza corect. Controlul frecventei cardiace este la fel de important, folosindu-se cu succes lidocaina in doza de 0,2 – 0,5 mg / kg i.v., edemul pulmonar se corecteaza cu furosemid, in doza de 2 – 4 mg / kg, in cazul volumelor mari de lichid situat intratoracic fiind recomandata toracocenteza (spatiul intercostal 7 – 9). Se pot administra de asemenea la nivel cutanat vasodilatatoare precum nitroglicerina sub forma de unguent, iar pentru bronhodilatatie se poate administra Ventolin, dar si medicatia care previne formarea cheagurilor de sange este la fel de importanta.
Daca doriti un consult de specialitate in cadrul cabinetului veterinar Joyvet (0731.803.803), avem specialist in cardiologie veterinara ce va poate indruma in problemele pe care le aveti cu animalul dumneavoastra.