Ce sunt gazele sanguine si cum le interpretam?

       Daca in trecut analizele sanguine erau considerate teste indispensabile pentru verificarea starii de sanatate exclusiv la oameni, lumea a evoluat si a inteles ca si animalele au nevoie de ele, chiar mai mult decat noi, intrucat ele nu pot vorbi sa ne adreseze unde si ce le doare. Testele de laborator ale sangelui ce vizeaza gazele ne pot oferi informatii despre gradul de afectare al aparatului respirator, dar si despre organism ca un tot unitar, de aceasta functie fiind dependente restul sistemelor organismului.

Medicul veterinar care consulta animalul poate decide ca are nevoie de acestea in urmatoarele cazuri:

• pentru a monitoriza gradul de oxigenare al pacientului;
• pentru a asigura o ventilatie corespunzatoarea;
• pentru a mentine echilibrul acido-bazic la nivel sanguin;

Acestea sunt cu adevarat concludente cand animalul da semne ca intampina dificultati la respiratie – la pacientii critici, dar si in cazul anesteziei.

Vis-a-vis de echilibrul acido-bazic al organismului, el caracterizeaza capacitatea organismului de a-si echilibra pH-ul (normal: 7,35-7,45 pentru sange), utilizand urmatoarele notiuni:

• pH – concentratia ionilor de hidrogen, unde pe o scara standard de la 0 la 14, 7,5 este considerat neutru;
• aciditatea – caracterul unei solutii cu pH scazut: in cazul sangelui, sub valoarea de 7,35, denumit acidoza;
• alcalinitatea – caracterul unei solutii cu pH crescut: in cazul sangelui, peste valoarea de 7,45, denumit alcaloza;

In corpul animal, substantele acide si alcaline sunt generate constant, ca urmare a tuturor proceselor metabolice ce au loc. In schimb, modalitatea prin care este prevenita o modificare brusca a pH-ului, sunt sistemele tampon. Ele sunt sisteme chimice capabile sa “amortizeze” ionii de hidrogen in plus, indiferent de sarcina pe care o poarta. Au actiune foarte rapida, in cateva secunde, astfel prevenind efectele negative ale modificarilor concentratiei ionilor de hidrogen; le regasim in moleculele de proteine plasmatice, hemoglobina si bicarbonat.

Coreland tot ceea ce stim, un exemplu pentru acest mecanism este urmatorul: Acidoza apare, iar pH-ul sangelui scade; bicarbonatul, un tampon natural, se leaga de excesul de ioni de hidrogen, pentru a forma acid carbonic, care este apoi transformat in apa si dioxid de carbon, eliminat in timpul respiratiei. In acest fel, sistemele tampon sunt foarte inteligente si lucreaza intr-un echilibru atent pentru a mentine pH-ul sângelui normal, alaturi de plamani si rinichi, care regleaza partea respiratorie, respectiv metabolica a acestui proces complex.

Pentru a intelege utilitatea practica a acestor notiuni, trebuie sa cunoastem faptul ca sangele arterial transporta oxigenul de la cord (inima), la toate structurile organismului, in timp ce venele colecteaza tot sangele incarcat cu dioxid de carbon, de la extremitati catre centru, pentru a ajunge in final in pulmoni si a fi eliminat. Pentru a monitoriza echilibrul organismului din punct de vedere al gazelor respiratorii, se pot folosi ambele surse de recoltare ale sangelui, insa doar gazele arteriale ne pot oferi informatii reale cu privire la oxigenarea tesuturilor. In cazul in care oxigenarea nu se efectueaza corespunzator, apare fenomenul denumit hipoxie, care se prezinta macroscopic prin colorarea in violet a mucoaselor aparente(gingii, globi oculari), insa acest lucru se intampla adeseori in situatiile critice, de aceea aceste valori pot fi masurate si cu ajutorul pulsoximetriei. In cazul critic, pacientului ii trebuie administrat de urgenta oxigen dintr-o sursa externa, pentru a-l stabiliza, apoi se pot efectua manevrele de recoltare si testare.

De unde prelevam aceste probe?

Dupa cum am mentionat si mai sus, trebuie sa abordam vene si artere superficiale, insa trebuie sa fim atenti la urmatoarele aspecte:

• la unii pacienti, venele periferice pot avea o perfuzie slaba, iar rezultatul va fi influentat negativ, aratand starea acido-bazica a zonei respective si nu a intregului organism;
• daca proba este prelevata dupa ce s-a tinut staza o perioada lunga de timp, rezultatul va fi, de asemenea, specific acelei zone, dar nu global;
• daca proba nu este evaluata imediat sau pastrata intr-un mediu rece pana la analizare, va avea metabolismul afectat si va da rezultate neconcludente;
• daca proba nu este sterila, fiind expusa la aer prin recoltare necorespunzatoare, vor rezulta valori inexacte.

Pentru probele venoase este ideal sa folosim catetere centrale in venele cave sau sa utilizam punctia in vena jugulara, pentru rezultatul exact al statusului respirator si acido-bazic global; este neaparat necesar ca acestea sa nu fie expuse la aer si procesate imediat, dar cand acest lucru nu este posibil, sa fie plasate pe gheata.

Pentru probele arteriale se pot folosi diferite zone(de exemplu, artera metatarsiana dorsala, radiala, femurala, coccigiana etc), insa este recomandata utilizarea anestezicelor locale, mai ales daca pacientii sunt constienti. Daca acestia nu pot fi contentionati pentru o prelevare arteriala in siguranta, este de preferat varianta venoasa, coroborata cu pulsoximetria. Daca se merge pe cale arteriala, este foarte important sa se recolteze pe heparina si sa se aplice presiune asupra locului de electie timp de 30-60 minute.

Dupa ce avem proba de sange recoltata, ne grabim sa o analizam la laborator, pentru a interpreta rezultatele. Exista o multitudine de analizoare pentru gazele sanguine. In functie de volumul de probe pe care le testam, alegem varianta care se preteaza in fiecare cabinet.

Ce rezultate primim?

• pH
• PO2 – presiunea partiala a oxigenului in sange; valoarea fiziologica fiind 90-100mmHg;*PaO2- presiunea partiala a oxigenului in sangele arterial – oferind informatii despre gradul de oxigenare;
• PCO2 – presiunea partiala a dioxidului de carbon in sange; valoarea fiziologica fiind 35 – 45 mmHg;
• SO2 – saturatia in oxigen a sangelui; valorile trebuie sa fie de minim 95%;
• HCO3 – nivelul de bicarbonat, secretat de rinichi si folosit ca sistem tampon; in mod normal, se incadreaza intre 21-27 mmol/l;

Cum interpretam rezultatele?

Concis, scopul in interpretarea rezultatelor este sa vedem cauza schimbarii cat mai rapid; astfel, putem urma urmatorii 6 pasi pentru a ajunge la un diagnostic:

1. Examinam PaO2: daca proba este din sange arterial, si aceasta valoare este mica, este necesar sa suplimentam cu oxigen pacientul, pentru a-l stabiliza;

2. Examinam pH-ul: stabilim daca pacientul sufera de acidoza sau de alcaloza;

3. Examinam PCO2: daca nu se incadreaza in 35-45 mmHg, inseamna ca schimbarea balantei acido-bazice are si o componenta respiratorie (acidoza daca este crescut si alcaloza daca este scazut);

Este important acest pas, intrucat schimbarile la acest nivel pot fi, pe de-o parte, cauza principala a dezechilibrului, sau pot fi doar modificari compensatorii pentru schimbarile metabolice ce au avut loc.

4. Examinam HCO3: facem acest lucru pentru a ne confirma prezenta unei probleme metabolice, in cazul primirii unui rezultat ce nu este in intervalul 21-27 mmol/l; aceasta valoare mai mica de 21 mmol/l este asociata cu acidoza metabolica, in timp ce cresterea ei, demasca alcaloza metabolica;

Idem punctului 3, pot fi cauza principala sau pot fi exclusiv incercari ale organismului de a compensa problema respiratorie.

5. Aflam cauza principala a dezechilibrului: daca apar modificari atat respirator, cat si metabolic, este important sa le corelam cu modificarile de pH, astfel: prima modificare a fost:

• acidoza respiratorie, daca valorile pH-ului sunt scazute, din cauza schimbarilor dioxidului de carbon;
• acidoza metabolica, valorile pH-ului sunt scazute, din cauza schimbarilor parametrilor metabolici;
• alcaloza respiratorie, daca valorile pH-ului sunt crescute cu cauza in valorile CO2;
• alcaloza metabolica, daca valorile pH-ului sunt crescute, cauzate de modificari ale parametrilor metabolici;

6. Aflam care este dezechilibrul secundar, aparut pentru a compensa: orice incercare de neutralizare a pH-ului da efecte opuse celor enumerate mai sus!

Sintetizat, stabilim diagnosticul de acidoza / alcaloza in functie de pH, apoi daca valorile PCO2 si HCO3 sunt modificate in aceeasi directie cu pH-ul, este vorba de metabolism, iar daca cele doua valori sunt opuse pH-ului, este vorba de respiratie.

Pentru a intelege mecanismul, vom lua un exemplu: proba venoasa cu valorile: pH=7,24, PCO2=16mmol/l, HCO3=17mmHg; urmand pasii de mai sus, analizam:

1. fiind o proba din sange venos, trecem peste pasul 1, intrucat nu avem informatii care sa ne poata corela cu sangele arterial;
2. din punct de vedere al pH-ului, stabilim ca este vorba de acidoza, valoarea fiind scazuta; Scazute sunt si valorile PCO2 si HCO3, deci, fiind modificate in aceeasi directie cu pH-ul, completam diagnosticul cu acidoza metabolica.

Diagnosticul odata stabilit necesita rezolvare. De cele mai multe ori, aceste dereglari pot fi corectate din fluidoterapie sau ventilatie corespunzatoare si nu necesita medicatie. Insa, negestionate, se pot aparea prin urmatoarele semne:

• acidoza metabolica: diaree, acidoza in tubii renali, Boala Addison;
• acidoza respiratorie: HIPOVENTILATIE: stenoza a cailor aeriene superioare, probleme neuromusculare;
• alcaloza metabolica: voma, deficiente in Mg si K si sindromul Cushing ca urmare a mineralocorticoizilor in exces;
• alcaloza respiratorie: HIPERVENTILATIE: hipoxie, hipertermie si complicatii la nivel pulmonar;

In cazul in care problema este legata de sistemul respirator, ajustam oxigenul pe care il primeste pacientul si asiguram o ventilatie mecanica corespunzatoare capacitatii pulmonare, astfel incat oxigenul sa ajunga la nivel tisular, iar dioxidul de carbon sa fie eliminat cu succes; daca este o problema metabolica, administram substante similare sistemelor tampon din organism, pentru a neutraliza hidrogenul in exces.

In timpul anesteziilor ne putem ajuta si de capnografe. Ele sunt aparate non-invazive, montate pe tubulatura de intubare care masoara, cu ajutorul undelor infrarosii, nivelul de dioxid de carbon din aerul expirat. Sunt foarte bine utilizate in monitorizare, insa nu sunt metode de diagnostic.

Asadar, gazele din sange sunt din ce in ce mai testate in medicina veterinara, pentru ca ajuta la diagnosticarea si terapia pacientilor, indicand: daca si cand este necesara terapia cu fluide suplimentare, ce fluide se preteaza cel mai bine nevoilor organismului si daca este nevoie de oxigen si ventilatie mecanica.