Adoptarea unui pui de caine atrage dupa ea o mare responsabilitate, iar cu siguranta dorim ce e mai bun pentru companionii nostri fideli, pe langa o dieta echilibrata si sanatoasa, trebuie de asemenea sa ii asiguram si o imunitate buna, pentru a-i creste sansele acestuia in lupta cu infectiile. In unele situatii, chiar si cu toata grija din lume, bolile pot aparea, dar un lucru bun este ca majoritatea pot fi prevenite.
Cele mai fecvente patologii intalnite in primul an de viata al catelului sunt:
1. PARVOVIROZA – este o boala extrem de contagioasa ce afecteaza cateii cu varsta cuprinsa intre 6 saptamanii si 2 ani de viata. Se transmite prin contactul cu animalul infectat, obiecte contaminate sau fecalele animalului infectat.
Simptomele parvovirozei la caini – boala debuteaza de regula cu febra, moment in care animalul este contagios pentru altii cainii, iar la cateva zile apare lipsa apetitului, letargia, voma si diareea cu sange (hemoragica) ce duce la instalarea sindromului de deshidratare. Asadar, trebuie tinut minte faptul ca diareea cu sange la cainii pana in 2 ani de zile si nevaccinati complet cu 4 vaccinuri, este simptomul cel mai frecvent intalnit in parvoviroza.
Tratamentul parvovirozei – de cele mai multe ori este necesara internarea catelului pentru terapia de sustinere cu fluide intravenoase, pansamente gastrice si antibiotice pentru a preveni infectiile (sepsisul).
Parvoviroza la caini se trateaza si se vindeca in general in decurs de 3 si 7 zile. Durata spitalizarii este de 3 – 5 zile dupa care cateii vor merge acasa cu medicatie orala. Boala este de cele mai multe ori fatala, chiar si in prezenta tratamentului, intrucat nu exista tratament tintit aspura agentului patogen.
Cea mai eficienta metoda de protectie este vaccinarea incepand cu varsta de 6 saptamani, cu repetare a acesteia din 14 in 14 zile, pana la varsta de 3 luni.
2. JIGODIA sau boala CARRE – este o boala virala, contagioasa, grava, ce afecteaza sistemul respirator, gastrointestinal si nervos al cainelui.
Simptomele jigodiei la caini – debutul bolii este cel mai frecvent cu afectare respiratorie, in care se observa simptome precum stranut si scurgeri oculare (acele urdori purulente la ochii cainelui). Acestea pot evolua catre pneumonie sau probleme neurologice precum encefalopatia ce este fatala (cainele tremura din cap necontrolat). Cel mai des este diagnosticata in faza avansata intrucat simptomele de debut sunt confundate cu o banala raceala.
Tratamentul jigodiei la caini – in cazul in care boala apare, este necesara spitalizarea animalului pentru terapia de sustinere cu fluide intravenoase, antibiotice, antialgice, antitermice si medicatie anticonvulsivanta.
Vaccinarea impotriva jigodiei la caini este foarte eficienta. Prima doza se poate administra la varsta de 6 – 8 saptamani, urmata de cel putin un rapel la 14 zile.
Perioada de refacere – poate dura saptamani pana cand cainii se refac complet, si de regula sunt dispensarizati cu medicatie respiratorie. Daca cateii supravietuiesc, dar semnele neurologice persista, prognosticul este mai grav deoarece pot aparea crize convulsive mai frecvente ce pot fi urmate de deces.
3. TUSEA DE CANISA – cunoscuta si sub denumirea de traheobronsita infectioasa si este cauzata de bacterii si virusurile paragripale (bacterie numita Bordetella bronchiseptica si virusul parainfluentei canine).
Simptomele tusei de canisa la caini – boala debuteaza cu letargie, apetit scazut si febra, apoi catei dezvolta o tuse uscata, persistenta,uneori productiva.
Tratamentul – in absenta tratamentului, boala duce de regula la aparitia pneumoniei. Antitusivele si antinflamatoarele pot ameliora boala, iar de cele mai multe ori este nevoie si de antibiotice.
Vaccinul poate fi administrat de la varsta 3 saptamani, cu rapel la fiecare 12 luni. Vaccinarea nu confera protectie absoluta impotriva bolii, dar in cazul aparitiei acesteia, simptomele sunt usoare. Este un vaccin ce nu necesita intepatura, acesta aplicandu-se in nas. In cazul in care cainele va fi expus intr-un mediu riscant, se recomanda vaccinarea cu cel putin 72 de ore inainte.
Perioada de refacere este de regula de 10 – 14 zile.
4. ADENOVIRUSUL DE TIP 1 – este responsabil de aparitia hepatitei infectioase la caini, iar cel de tip 2 de aparitia bolii infectioase respiratorii. Hepatita infectioasa este din ce in ce mai rar intalnita la caini, ceea ce sugereaza eficienta vaccinului.
Simptomele hepatitei infectioase la caini – este dificil de stabilit daca animalul sufera de hepatita infectioasa, simptomele des intalnite sunt simptome gastrointestinale precum voma si diareea, icterul aparand mai tarziu in evolutia bolii.
Tratamentul – terapia nutritiva si tratamentul perfuzabil sunt necesare in cazul aparitiei simptomelor. Se mai pot administra antibiotice si protectoare hepatice, dar si alte medicamente in functie de simptomatologie.
Vaccinarea impotriva adenovirusului se face concomitent cu vaccinul contra jigodiei la caini.
5. LEPTOSPIROZA la caini – este o infectie bacteriana ce afecteaza rinichii si ficatul animalului. Se transmite prin apa infectata sau urina infectata de la alte animale.
Simptomele leptospirozei la caini – sunt asemanatoare cu cele ale gripei: voma, febra, letargie, dar si aparitia icterului (piele galbena).
Tratamentul leptospirozei – consta in medicatie antibiotica specifica, dar si a tratamentului de sustinere a functiei renale, precum si tratamentul perfuzabil.
Vaccinarea contra leptospirozei se poate administra incepand cu varsta de 8 saptamani, cu un rapel la 14 zile.
Perioada de refacere – depinde de severitatea infectiei, cura cu antibiotice poate dura 4 saptamani sau chiar mai mult.
6. CORONAVIROZA CANINA – este o boala infectioasa ce afecteaza in principal puii de caine, fiind cauzat de un virus extrem de contagios.
Simptomele – nu are legatura cu coronavirusul de oameni ce cauzeaza probleme respiratorii. Coronaviroza canina cauzeaza probleme digestive cu diaree, voma si stare de moleseala (letargie).
Tratament – nu exista un tratament specific pentru coronaviroza canina, ci doar tratament de sustinere cu probiotice, antidiareice, antivomitive, iar unde este cazul chiar si de tratmaent perfuzabil. Trebuiesc excluse si alte probleme complementare, precum alte infectii bacteriene sau alti paraziti.
Vaccinarea impotriva coronavirozei canine se poate incepe de la varsta de 6 saptamani, cu rapel la 14 zile. In general medicul veterinar este cel mai in masura sa va stabileasca protocolul de vaccinare in functie de statusul epidemiologic al zonei.
Perioada de refacere – prezinta un interval destul de mare, unii caini se refac foarte rapid incepand cu 24 – 48 de ore de la administrarea probioticelor, iar la altii putand dura chiar si 14 zile simptomele.
7. VOMA SI DIAREEA – mai mult niste simptome, decat niste boli. In cazul in care apar aceste 2 simptome, cel mai frecvent trebuie exclusa cauza precum parazitii intestinali. Daca parazitii intestinali au fost exclusi, iar bolile expuse mai sus au fost excluse (precum parvoviroza, jigodia, giardia, coronaviroza canina etc) cel mai probabil catelul a mancat ceva ce nu trebuia.
Tratamentul – cel mai important este sa mentinem catelul hidratat si sa ii asiguram necesarul nutritional cu o hrana intestinala (Hill’s i/d sau Hill’s Biome, Royal Intestinal). Daca voma cainelui persista dupa 12 ore sau diareea dupa 24 de ore, este recomandat sa vizitam medicul veterinar, pentru a identifica cauza si a stabili tratamentul corespunzator.
Perioada de refacere – daca voma si diareea nu sunt cauzate de parazitii intestinali, de regula catelul isi revine dupa 12 – 24 de ore. Un scaun diareic non infectios si non parazitar, cauzat de schimbarea brusca a mancarii se poate rezolva si de la sine. In cazul parazitilor se administreaza tratament antiparazitar.
