Ptialismul, numit si hipersalivatie, se defineste ca o supraproductie patologica de saliva, din cauza incapacitatii de a retine saliva in cavitatea bucala sau a unor probleme la inghitire. Hipersalivatia poate sa apara si ca o consecinta a bolilor neurologice (periferice sau centrale), metabolice, infectioase, imun-mediate sau a unor reactii la medicamente.
Atunci cand se ia anamneza, intrebarile ar trebui sa vizeze si posibilitatea expunerii la toxice (plante din gospodarie, medicamentele animalului sau ale proprietarului, otrava de sobolani etc.), precum si semne care sa indice afectiuni gastrointestinale (voma, diaree, anorexie).
Ce urmareste examenul clinic al animalului?
Trebuie efectuata o inspectie amanuntita a cavitatii bucale si trebuie subliniat faptul ca uneori pentru a face o inspectie orala completa la caini si pisici este necesara sedarea sau chiar anestezia generala.
Limba trebuie sa fie intotdeauna palpata, deoarecere rigiditatea crescuta poate sa indice o problema musculara primara. Trebuie efectuat si un examen maxilo-facial pentru a verifica simetriile, umflaturile si functiile nervilor cranieni. Daca animalul nu poate inchide gura complet se recomanda radiografiile pentru a exclude o afectiune la nivelul articulatiilor temporo-mandibulare. Pe baza examenului clinic se poate face un diagnostic diferential intre:
Mucocelul salivar
Mucocelul salivar (denumit si sialocel) reprezinta o acumulare de saliva in tesuturile submucoase sau subcutanate dupa afectarea ductului salivar sau a capsulei glandei. Aceasta este cea mai frecventa tulburare a glandelor salivare la caini si de obicei sunt implicate canalele glandelor sublinguale sau mandibulare. Saliva se aduna adesea in zona cervicala intermandibulara sau craniana (mucocel cervical), in tesuturile sublinguale de pe cerul gurii (mucocel sublingual) si mai rar in peretele faringian (mucocel faringian).
Cauza exacta nu este cunoscuta, insa s-a constatat predispozitia cainilor la aceasta afectiune. Poate aparea ruptura ductului sau a capsulei, cu afectarea parenchimului a glandelor salivare sublinguale, mandibulare, parotide sau zigomatice, ori blocarea traumatica sau inflamatorie a acestora.
Un mucocel se caracterizeaza printr-o masa moale, fluctuenta, nedureroasa, care trebuie diferentiata de tumori, abcese sau chisturi. Durerea sau febra apar atunci cand mucocelul se infecteaza. Atunci cand animalul se afla in decubit dorsal, se face palparea si astfel se determina zona afectata.
Se recomanda interventia chirurgicala pentru extirparea glandei salivare si a canalului deteriorat. Daca interventia chirurgicala nu se poate realiza, drenajul periodic nu este de obicei o optiune deoarece creste riscul de infectie iatrogena.
Fistula salivara
Fistula salivara poate rezulta in urma unor traumatisme ale glandelor salivare mandibulare, subliguale sau zigomatice. Ranile de la nivelul glandei parotide pot dezvolta cel mai adesea o fistula. Leziunea ductului parotidian poate fi consecinta unei plagi traumatice precum muscatura. Fluxul constant de saliva impiedica vindecarea.
Tumorile glandelor salivare
La caini si pisici, tumorile glandelor salivare apar destul de rar, totusi afectiunea este de doua ori mai frecvent intalnita la pisici. Apar de obicei la animalele trecute de varsta de 10 ani. Majoritate tumorilor glandelor salivare sunt maligne, carncinoamele si adenocarcinoamele sunt cel mai frecvent intalnite. De obicei apar metastaze la nivelul ganglionilor limfatici regionali si la plamani, iar recidivele locale pot aparea chiar si dupa extirparea chirurgicala.
Sialoadenitele
Sialoadenita sau inflamatia glandei salivare, apare in urma unor rani penetrante sau a unei infectii sistemice ce afecteaza glanda salivara si tesutul din jurul sau. Semnele clinice includ febra, glandele salivare sunt dureroase si umflate. Umflarea glandei parotide se face vizibila sub ureche, a glandei mandibulare la nivelul maxilarului, a glandei zigomatice doar caudal ochiului. Afectarea glandei zigomatice poate duce la exoftalmie, lacrimare in exces, dificultate in a deschide gura sau a manca.
Se recomanda hemoleucograma, biochimie de sange, radiografii, dar si examenul histopatologic al tesutului glandei afectate in vederea unor modificari inflamatorii sau de necroza.
Diagnostice diferentiale pentru pacientii cu ptialism in functie de:
● tulburarile gastrointestinale:
- ulceratia gastrica;
- insuficienta hepatica (consecinta a encefalopatiei hepatice in special la pisici);
- hernie hiatala;
- dureri abdominale;
- afectiune esofagiana (megaesofag, ingestia de corp strain, neoplazie).
● afectiuni neurologice:
- paralizia nervului facial;
- boli infectioase (rabie, tetanos, botulism);
- leziuni ale nervilor cranieni IX, X sau XII;
- sindrom vestibular;
- convulsii;
- miastenia gravis.
● afectiuni ale cavitatii bucale sau ale regiunilor maxilo-faciale:
- boala imun-mediata (miozita muschilor masticatori);
- anomalii ale pliului buzelor;
- fractura mandibulara;
- osteopatie cranio-mandibulara;
- neoplazie oro-faringiana (carcinom scuamocelular amigdalian);
- stomatita (arsuri chimice, ulceratie secundara bolii sistemice precum uremie, la pisici FIV/FeLV).
● reactii fiziologice:
- hiperexcitatia;
- hipertermia;
● reactia la medicamente:
- anestezice;
- comprimate amare;
- suplimente cu enzime pancreatice.
● starea glandelor salivare:
- neoplazia glandelor salivare;
- mucocelul salivar;
- sialoadenita.
● toxice:
- detergenti de uz casnic;
- somnifer de uz uman (zolpidem);
- antidepresiv uman (clozapina);
- insecticide / pesticide;
Chiar daca pentru toate afectiunile enumerate mai sus, primul semn clinic este hipersalivatia, animalul trebuie dus de urgenta la un cabinet veterinar pentru investigatii, deoarece in unele cazuri proprietarul asteapta sa treaca de la sine si de obicei cand ajung la medic deja nu se mai poate face nimic. Daca pisica sau cainele saliveaza in exces, nu ezita sa ne contactezi pentru un consult veterinar la domiciliu.