Toata lumea a auzit de diabet, fie ca e la oameni sau la animale, aproape toata lumea asociaza diabetul cu hiperglicemia si administrarea insulinei. Dar stiati ca mai exista un tip de diabet, in afara celui zaharat ce nu are legatura cu pancreasul, glucoza si insulina? Este vorba despre diabetul insipid, tot o endocrinopatie ce presupune secretia redusa de hormon antidiuretic (ADH / vasopresina) de catre glanda pituitara.
De ce apare diabetul insipid la caine?
Diabetul insipid are multe cauze, fiind in majoritatea cazurilor de natura nefrogenica, atunci cand in celulele tinta de la nivelul rinichiului lipsesc mecanismele biochimice necesare pentru a raspunde la secretia unor niveluri normale sau crescute de ADH circulant. Acesta poate aparea de asemenea si in urma tumorilor regiunii hipotalamo-hipofizare, chisturilor cu expansiune dorsala, granuloamelor inflamatorii, leziunilor infectioase sau traumatice ale cutiei craniene insotite de hemoragie si proliferarea celulelor gliale ale sistemului neurohipofizar. Uneori diabetul insipid apare in urma hipofizectomiilor efectuate pentru tratarea bolii Cushing si au fost descrise de asemenea si cazuri idiopatice.
Cum se manifesta diabetul insipid la caine?
Afectiunea se manifesta prin excretia unor volume mari de urina diluata si ingerarea unor cantitati echivalente de lichide, urina avand o osmolaritate scazuta, sub nivelul celei plasmatice, atat in forma hipofizara cat si in cea nefrogena, chiar daca animalul este privat de lichide, iar in unele cazuri apar si semne neurologice.
Diagnosticul diabetului insipid la caine
Prima suspiciune ca este vorba despre diabet insipid o aduce prezenta poliuriei cronice (cainele urineaza foarte mult) care nu raspunde la deshidratare si nu este cauzata de o boala renala primara.
Pentru a diagnostica cu certitudine prezenta bolii este necesar a se efectua testul privarii de apa. Astfel, are loc reducerea progresiva a aportului de apa pe o perioada de cateva zile pentru a restabili gradientul cortico-medular renal, are loc golirea vezicii urinare, iar dupa 12 ore de post este oprit accesul la apa pentru 3 – 8 ore, pentru a permite stimularea maxima a secretiei de ADH, urmand sa fie prelevate probe de plasma si urina pentru a se masura osmolaritatea, volumul si densitatea urinei. Animalul trebuie monitorizat cu atentie si cantarit periodic pentru a preveni scaderea in greutate cu mai mult de 5% , deshidratarea severa, in cazul in care uremia sau natremia creste, apar semne neurologice, sau atunci cand densitatea specifica a urinei este mai mare de 1,030. La sfarsitul testului, densitatea urinara este mai mare de 1,025 la acele animale ce prezinta doar o deficienta partiala de ADH, sau la cele ce prezinta antagonism la actiunea ADH-ului cauzat de hipercorticism (sindrom Cushing). Acest test trebuie urmat de stimularea cu ADH pentru a diferentia afectiunile care pot conduce la eliminarea unor volume mari de urina, cu densitate scazuta cronic, dar normale in rest.
Testul de stimulare cu ADH poate fi utilizat la la evaluarea animalelor la care testul de privare de lichide nu se poate realiza, dar in principal pentru a depista daca animalul sufera de:
- diabet insipid nefrogen in care rinichii nu sunt capabili sa raspunda la ADH;
- diabet insipid psihogen ce se manifesta prin polidipsie ca raspuns la tulburari psihogene, dar cu un raspuns normal la ADH;
- hipercorticism ce determina un deficit partial al activitatii ADH-ului la nivel renal.
La inceputul testului se determina densitatea urinara, apoi se administreaza 2-4 picaturi de acetat de desmopresina in sacul conjunctival, dupa care se goleste vezica la 2 ore. Se va masura densitatea urinara la 4, 8, 12, 18 si 24 de ore de la administrarea de ADH. Densitatea urinara:
- ajunge la valori mai mari de 1,026 la animalele cu deficit primar de ADH;
- este semnificativ crescuta peste nivelul indus de privarea de lichide la cele cu un deficit partial al activitatii ADH;
- prezinta putine modificari la cele cu diabet insipid nefrogen.
In cazul determinarii osmolaritatii, raportul dintre osmolaritatea urinara si cea plasmatica dupa privarea de lichide este:
- mai mare ca 3 la animalele normale;
- 1,8-3 la animalele cu deficit moderat de ADH;
- mai mica de 1,8 la animalele cu deficit sever de ADH;
Tratamentul diabetului insipid la caine
Poliuria poate fi controlata cu ajutorul acetatului de desmopresina, un analog sintetic al ADH-ului. Doza initiala este de 2 picaturi aplicate la nivelul mucoasei nazale sau conjunctivei, urmand ca doza sa fie crescuta pana cand este determinata doza minima eficace, tratamentul fiind aplicat de 1-2 ori pe zi, toata viata animalului. Efectul maxim apare in general la 2-6 ore si dureaza 10-12 ore, aportul hidric nefiind restrictionat in acest timp.
In absenta unei leziuni hipofizare, prognosticul este favorabil, cu remisie clinica completa in cazul in care tratamentul este administrat complet.
Daca aveti nevoie de ajutor, oricand specialistii nostri veterinari va pot ajuta in abordarea de diagnostic sau de tratament a diferitelor afectiuni. Nu ezitati sa apelati la o ambulanta veterinara (tel: 0726742842) sau ne puteti vizita la Joyvet – cabinet veterinar sectorul 3.