Dirofilarioza pulmonara si cardiaca la caine

   In general, cand se gandesc la parazitii animalelor de companie, majoritatea stapanilor iau in considerare parazitii externi (purici, capuse) si pe cei intestinali (diversi viermi intestinali). Din pacate, odata cu circulatia animalelor de companie dinspre tarile cu o clima mai blanda, precum si odata cu modificarile climatice, in ultimele doua decenii a crescut spectaculos prezenta unui alt tip de parazit: Dirofilaria Immitis. Aceasta provoaca boala numita Dirofilarioza, sau “viermi la inima”. Denumirea populara este oarecum improprie, intrucat viermii adulti traiesc atat in ventriculul drept al inimii, cat si in arterele pulmonare, deci nu doar in inima animalului.

Genul Dirofilaria include mai multe tipuri de nematode transmisibile prin vectori (cum ar fi tantarul). In general, acesti paraziti folosesc pe post de gazda finala cainii domestici si canide salbatice, cum ar fi lupii si sacalii. Oamenii si o serie larga de alte mamifere sunt gazde accidentale si nu contribuie la transmiterea parazitului, intrucat in organismul acestora viermii nu ating maturitatea sexuala si prin urmare nu produc microfilarii transmisibile mai departe. In orice caz, acesti paraziti NU se transmit direct de la caine la caine, de la caine la om, sau de la om la om. Tantarii sunt esentiali pentru ciclul de dezvoltare a parazitului.

Pentru scopul acestui articol, ne vom referi doar la Dirofilaria Immitis, intrucat parazitul nu doar ca a devenit frecvent printre cainii domestici din Romania, dar provoaca si cea mai grava forma a bolii – Dirofilarioza cardiaca si pulmonara. Dirofilarioza cardiaca nu este o parazitoza obisnuita, ci una cu potential letal ridicat. De asemenea, tratamentul este costisitor, de durata, toxic pentru animal si nu da intotdeauna rezultatele asteptate. De aceea, preventia este esentiala.

Ne vom referi, de asemenea, in special la caini. Dirofilarioza este mult mai des intalnita la caini decat la pisici, datorita faptului ca felinele nu sunt gazde finale decat accidental si sunt mult mai rezistente la aceasta boala comparativ cu cainii. In mod obisnuit, incidenta la pisici este de aproximativ 5-20% fata de incidenta constatata la caini, iar numarul de paraziti prezenti la pisici este substantial mai mic. Totusi, s-au constatat si cazuri de pisici cu probleme cardiace, pulmonare, sau chiar sistemice provocate de Dirofilarioza. Pentru stapanii de pisici, este bine sa stie ca pot intreba medicul veterinar daca in zona geografica in care locuiesc au fost inregistrate cazuri si sa urmareasca starea generala de sanatate a pisicii.

Ciclul de viata al parazitului

Boala se transmite prin ciupitura unui tantar. Sunt zeci de specii de tantari care pot fi vectori de transmitere a bolii. In timp ce extrage sangele, tantarul ingereaza microfilarii, adica larvele de Dirofilaria Immitis. Aceste larve se dezvolta in sistemul digestiv al tantarului, pana ajung in stadiul III de dezvoltare, cand migreaza catre capul si trompa tantarului. In acest moment, prin muscatura lui, tantarul introduce larvele de Dirofilaria immitis in pielea urmatoarei gazde, unde acestea se raspandesc in circuitul sangvin, migreaza catre vasele de sange, unde se dezvolta pana la stadiul de adulti, iar de acolo produc noi microfilarii.

Adultii traiesc in arterele pulmonare si ocazional in ventriculul drept. Femelele adulte au in general o lungime de 150-360 mm si o latime de 350 microni. Masculii masoara intre 120-190 mm in lungime si 300 microni in latime. Durata de viata a adultilor este de 5 pana la 10 ani. In interiorul inimii, femelele produc milioane de microfilarii, pe intreaga lor durata de viata. Acestea ajung sa circule in vasele periferice, pentru a fi raspandite mai departe prin muscaturile de tantari.

De notat ar fi ca riscul de infectie apare odata cu sezonul in care tantarii incep sa se hraneasca. Aceasta necesita de regula o temperatura ambientala de peste 10 grade Celsius.

Ce se intampla cu parazitul in organismul cainelui

Odata ce au patruns in organism, microfilariile se dezvolta pana la stadiul de viermi adulti in cateva luni. Microfilariile circula in intregul sistem sangvin, dar raman predominat in vasele mici de sange, pe care uneori le blocheaza. Traind in vasele de sange care deservesc plamanii si inima, patrunzand de asemenea si in interiorul inimii, viermii adulti provoaca inflamatie a vaselor de sange si a plamanilor si, de asemenea, supun inima unui stres considerabil. Interferand cu functia valvelor cardiace si producand blocaje in interiorul vaselor de sange, boala scade fluxul de sange necesar organelor, in special plamanilor, ficatului si rinichilor. Astfel, organele interne au de suferit in urma scaderii cantitatii de oxigen disponibile pentru functionarea lor. Cand numarul viermilor prezenti creste sau cand acestia mor, apar complicatii severe. Acelasi animal poate fi infectat de mai multe ori, astfel incat in acelasi animal pot fi prezenti viermi in diverse stadii de dezvoltare.

Semnele si gravitatea infectiei depind de numarul de viermi prezenti, durata infectiei, nivelul de activitate al animalului, precum si de raspunsul imunitar al acestuia. Sistemul imunitar al animalului poate ataca vasele de sange, in special ca raspuns la prezenta viermilor care mor. Viermii contin in organismul lor si o bacterie, denumita Wolbachia pipiens. Aceasta este necesara dezvoltarii viermilor, dar provoaca la randul ei probleme in organismul gazdei. De aceea, tratamentul Dirofilariozei va include si antibiotice.

Simptomele dirofilariozei la caini

La inceput infectia poate sa nu provoace deloc simptome, fapt ce o face si mai periculoasa. Astfel, multe animale sunt prezentate medicului veterinar cand nu mai pot fi salvate, sau cand tratamentul va deveni extrem de complicat. Cainii de talie mai mica au vase de sange mai mici si mai fragile, prin urmare nu tolereaza deloc bine aceasta boala.

Cand dirofilarioza este in stadiu mai avansat, cele mai comune simptome sunt tuse, intoleranta la efort, respiratie greoaie, coloratie albastrie sau vanata a mucoaselor si chiar lesin, sangerari nazale, hemoptizie (expectoratie cu sange) si acumulare de lichid in abdomen (ascita). Cainii sedentari pot prezenta mai putine simptome. S-au intalnit si cazuri in care cainele a fost gasit decedat, aparent fara motiv, iar la necropsie s-a stabilit cauza decesului ca fiind dirofilarioza cardiaca.

Diagnosticul si tratamentul dirofilariozei canine

Testul serologic de antigen (ELISA sau SNAP)

Acesta este usor de facut, fiind necesara o mica proba de sange. Cele mai comune sunt doua tipuri de kituri de testare, dintre care testul SNAP s-a dovedit a fi mai sensibil in cazurile mai putin avansate de boala.

Pentru evaluarea stadiului bolii si a starii de functionare a organelor interne se va recurge la ecocardiografie, teste de sange (biochimie, hemoleucograma) si radiografii. Acestea vor fi deosebit de importante in cursul tratamentului, intrucat exista riscuri asociate acestuia. In multe cazuri, boala este foarte avansata in momentul diagnosticarii. Aceasta presupune ca inima, plamanii, vasele de sange, rinichii si/sau ficatul sunt puternic afectate. Uneori, boala este atat de avansata incat medicul veterinar poate decide ca este mai sigur sa trateze afectiunile organelor si sa incerce sa asigure cat mai mult confort posibil animalului, in loc sa il supuna riscurilor asociate eliminarii viermilor. Acesti caini au o speranta de viata de cateva saptamani, pana la cateva luni.

Tratamentul de eliminare a viermilor adulti

In trecut, se foloseau substante mai toxice si mult mai greu tolerate de animal, care contineau arsenic. In prezent, exista un medicament injectabil pe baza de Melarsomine (Immiticide), care ucide viermii adulti. Acesta se administreaza intr-o serie de injectii. Medicul veterinar va determina ritmul de administrare, in functie de starea de sanatate a cainelui. Cei mai multi caini vor primi o prima doza, urmata de o perioada de 30 de zile de odihna obligatorie, iar apoi inca doua injectii la intervale de 24 de ore. De asemenea, se va prescrie un antibiotic, pentru prevenirea suprainfectiei cu bacteria Wolbachia pipiens, care traieste in organismul viermilor si va fi eliberata in cantitati mari cand acestia mor.

Injectiile sunt foarte dureroase. Este posibil sa fie nevoie de medicatie adecvata pentru combaterea durerii. In aproximativ 30% din cazuri, la locul de inoculare poate aparea un abces care necesita aplicarea de comprese reci, sau pot aparea noduli permanenti. Pe parcursul tratamentului, organismul cainelui va fi supus unui stres foarte ridicat. Chiar si dupa ultimul tratament injectabil, pacientul trebuie strict supravegheat timp de o luna, va fi tinut numai in casa, fara plimbari, fara sa alerge. Pe langa faptul ca va avea o stare generala proasta, exista un risc ridicat de embolie (blocare brusca a vaselor de sange).

Tratamentul cu Melarsomine are un cost ridicat, iar multi proprietari nu si-l pot permite. Daca starea cainelui este stabila, o optiune este tratamentul cu Ivermectina (Moxidectin pipete spot on – in ceafa, Milbemicina). Cu toate acestea, Ivermectina NU poate ucide viermii adulti, ci ii sterilizeaza, le scurteaza durata de viata si omoara microfilariile. Cainele va avea inca boala, care poate progresa. De aceeea, nu este tratamentul cel mai eficient, dar este evident mai bun decat nimic. Unele rase – Collie, Border Collie – sunt sensibile la Ivermectina. Pentru acestea, ca si pentru femele gestante si pisici, se poate administra Selamectina. Aceasta este activa si pentru o serie de alti paraziti externi si interni.

Pentru a reduce complicatiile tratamentului pentru dirofilarioza, se utilizeaza si alte medicamente: diuretice, anticoagulante, vasodilatatoare, corticosteroizi, cardiotonice, beta-blocante, sedative sau hipotensoare. Toate acestea vor fi administrate sub atenta supraveghere a medicului veterinar, dupa necesitati. Medicul poate recomanda inclusiv o dieta speciala.

Dupa incheierea tratamentului, unii caini ar putea avea nevoie de tratament pentru insuficienta cardiaca pe durata intregii vieti. Alti caini isi pot reveni spectaculos, sa castige in greutate si sa devina mult mai activi. Rezultatele depind in mare masura de stadiul in care boala a fost descoperita si gradul de afectare al organismului.

Preventia dirofilariozei canine

In final, ajungem la cel mai important aspect legat de dirofilarioza: este usor de prevenit.

Cu o singura doza lunara administrata in functie de greutatea animalului pe parcursul sezonului in care tantarii sunt activi, va protejati cainele atat de paraziti intestinali cat si de dirofilarioza. Aceasta pentru ca medicamentul care previne dirofilarioza este activ si asupra parazitilor intestinali. Nu neglijati ritmul de administrare, intrucat medicamentul nu este eficient decat asupra microfilariilor si nu poate fi administrat in prezenta viermilor adulti. Din acest motiv este intotdeauna recomandat sa faceti un test de antigen inaintea inceperii tratamentului preventiv.

Daca aveti nevoie de ajutor, oricand specialistii nostri veterinari va pot ajuta in abordarea de diagnostic sau de tratament a diferitelor afectiuni. Nu ezitati sa apelati la un medic veterinar la domiciliu sau ne puteti vizita la una din clinicile noastre.