Maladia cotului este o boala ereditara si congenitala a cainilor de talie medie si mare ce se manifesta la varste foarte fragede ale cateilor, inca din perioada de crestere si care nediagnosticata la timp poate duce la invaliditate. Practic, displazia cotului presupune un complex patologic care intereseaza articulatia humero – radio – ulnara determinand incongruenta articulara si erodarea cartilajelor implicate in locomotie ce provoaca durere cronica, manifestata la inceput printr-un mers deficitar si o pozitie atipica, iar mai tarziu prin semne clare de artralgie ce provoaca invaliditate. Acest complex patologic este alcatuit din:
- UAP (Union Anconeo Process) – lipsa de uniune a procesului anconat
- FCP (Fragmentation Coronoid Process) – fragmentarea procesului coronoid
- OCD (Osteocondroza Disecanta) – eroziune profunda a condilului humeral medial insotita de avulsia cartilajului humeral
- INC (Incongruenta articulatiei humero – radio – ulnare)
De ce fac cainii displazie de cot?
Motivele care duc la aparitia maladiei cotului sunt multiple, insa factorul ereditar are principala influenta, boala fiind transmisa de la parintii afectati de aceasta boala. De asemenea, alimentatia deficitara, nesuplimentarea acesteia cu vitamine si minerale in perioada de crestere a cainilor cu o dezvoltare foarte rapida sau obezitatea pot duce la agravarea simptomatologiei si evolutia mai rapida a leziunilor articulare aparute.
Factorul rasial are si el o importanta deosebita, boala manifestandu-se cu preponderenta la anumite rase de talie medie si mare precum:
- Ciobanesc German
- Ciobanesc Belgian
- Labrador Retriever
- Golden Retriever
- Rottweiler
- Boxer
- Cane Corso
- Dog de Bordeaux
- Mastiff
- Saint Bernard
- Ciobanescul mioritic
Care sunt simptomele displaziei de cot la caini?
Fiind o boala a cotului, semnele clinice ce conduc la suspiciunea ca animalul poate suferi de maladia acestuia sunt:
- membrele anterioare sunt tinute cu varful labelor (degetelor) spre interior
- coatele sunt tinute aproape de piept
- evita deplasarea
- schiopateaza
- intoleranta la efort manifestata prin intreruperea frecventa a deplasarii sau activitatilor pentru odihna
Semnele clinice ale acestei afectiuni pot debuta relativ devreme, inca din perioada de juniorat a catelului, respectiv in jurul varstei de 4 – 6 luni, dar ele sunt discrete, iar daca nu sunt observate ele se agraveaza si sunt descoperite mai tarziu, la varsta adulta, cand deja apare osteoartrita, cea mai mare complicatie a maladiei cotului ce presupune o degenerare progresiva a cartilajului articular manifestata prin durere cronica.
Daca boala a fost descoperita in acest stadiu, simptomele displaziei de cot la cainii adulti sunt:
- preferinta decubitului sau a pozitiei sfinx
- evitarea deplasarii
- schiopatura membrului / membrelor afectate
- durerea la palparea regiunii afectate
- atrofia musculaturii membrului / membrelor afectate
- mers deficitar
Cum se poate diagnostica aceasta afectiune?
Cu cat este diagnosticata mai repede aceasta afectiune, cu atat se poate interveni terapeutic si se poate incetini evolutia acesteia. Astfel, pe baza semnelor clinice discrete relevate in urma consultatiei precum greutate in deplasare, durere sesizata in timpul mersului sau la palparea articulatiilor afectate, medicul veterinar va recomanda un examen radiologic in urma caruia vor fi evidentiate incongruente articulare si se va putea evalua gradul de afectare si stadiul bolii. Examenul radiologic va fi efectuat sub sedare, intrucat varsta frageda coincide cu o vizibilitate redusa a leziunilor articulare, iar in cazul miscarilor din timpul efectuarii radiografiei se pot intepreta gresit rezultatele examenului, acestea nefiind concludente.
Se poate trata displazia de cot?
In functie de stadiul evolutiv al bolii ce se stabileste in functie de prezenta si dimensiunile osteofitelor, cat si de existenta leziunilor primare se poate incerca stoparea din evolutie a bolii, sustinerea functiei articulare si ameliorarea simptomelor de durere manifestate. Astfel, la pacientii tineri ce nu mai au alte patologii asociate afectiunea poate fi oprita sau incetinita din evolutie prin intermediul unei interventii chirurgicale precum cea de osteotomie prin care se indeparteaza o portiune a ulnei, reducandu-se astfel presiunea asupra articulatiei si redistribuindu-se sarcinile articulare.
Pe langa aceasta interventie, protocolul terapeutic poate include printre altele si:
- o nutritie adecvata in care se vor evita alimentele hiperproteice, hipercalorice si hiperglucidice, supraalimentatia si obezitatea accentuand manifestarile clinice si aparitia durerii
- administrarea suplimentelor alimentare pe baza de condroitina, glucozamina si acid hialuronic pentru sustinerea si regenerarea articulatiilor afectate
- medicatie antiinflamatorie pentru suprimarea durerilor aparute la nivel articular
Daca aveti nevoie de ajutor, oricand specialistii nostri veterinari va pot ajuta in abordarea de diagnostic sau de tratament a diferitelor afectiuni. Nu ezitati sa apelati la o ambulanta veterinara (tel: 0726742842) sau ne puteti vizita la cabinetul veterinar din sectorul 3.