Durerea la caini si pisici

Tu stii cand animalul tau, sau animalul pe care il tratezi resimte o durere? Si ce faci pentru a o combate?

Comportamentele care sugereaza prezenta durerii sunt aspecte folosite de rutina in diagnosticul leziunilor si bolilor. Semnele clinice evidente de durere alerteaza proprietarii si medicii veterinari asupra faptului ca ceva nu este in regula cu animalul.

Ce este de fapt durerea?

Chiar daca suna paradoxal, durerea are rol de protector deoarece semnaleaza individului prezenta unei agresiuni provenite din mediu sau din interiorul propriului organism. Sunt intalnite multe tipuri de durere, cele mai frecvente sunt:

• durerea acuta,
• durerea cronica,
• durerea din cancer,
• durerea neuropatica.

Durerea acuta este raspunsul fiziologic normal la un stimul nociv chimic, termic sau mecanic si in general se amelioreaza in primele 3 zile dupa un eveniment cum ar fi interventia chirurgicala, dar poate persista timp de saptamani sau luni. Indiferent de tipul ei, durerea este determinata de anumiti stimuli si recunoscuta cu ajutorul unor receptori ce transmit informatia nociceptoare la centrii superiori din SNC (sistemului nervos central) unde este modulata si interpretata, producandu-se un raspuns reflex manifestat spre exemplu prin retragerea membrului lezionat.

Durerea cronica este definita ca durerea ce persista mai mult decat perioada asteptata pentru vindecarea leziunilor tisulare, sau durerea asociata cu boli nonmaligne progresive (precum osteoartrita la caini sau osteoartrita la pisici).

Durerea neoplazica se refera la durerea cauzata de dezvoltarea unei tumori, de boala metastatica, sau de efectele toxice ale chimioterapiei sau radioterapiei.

Durerea neuropatica se refera la un sindrom persistent produs de distrugerea unui nerv periferic, al unui ganglion al radacinii dorsale, a radacinii dorsale sau de leziuni ale sistemului nervos central.

Recunoasterea si evaluarea durerii

Evaluarea durerii la animale poate fi dificila si din pacate nu este intuitiva la cei nefamiliarizati cu comportamentele normale specifice fiecarei specii sau individuale.

Parametrii fiziologici precum frecventa cardiaca, frecventa respiratorie, dilatarea pupilelor sau presiunea arteriala sunt folositi pentru a evalua raspunsul organismului la un stimul dureros acut, in special in timpul anesteziei si pentru a aprecia durerea in anumite situatii clinice. De precizat este ca animalele ce prezinta durere cronica pot avea parametri fiziologici in limitele normale, iar lipsa modificarilor la acest nivel nu sugereaza neaparat lipsa durerii, deci nu sunt suficient de specifici pentru a diferentia durerea de alti stresori precum anxietatea, frica sau reactiile fiziologice la afectiuni metabolice (precum anemia).

Schimbarile comportamentale care indica prezenta durerii pot fi prea subtile, sau poate dura prea mult pentru a fi recunoscute in cadrul examenelor clinice de rutina. Cu exceptia circumstantelor celor mai severe, semnele durerii pot fi ”mascate” de un comportament ce este stereotip speciei in cauza. Astfel, cainii pot da din coada si intampina observatorii in ciuda durerii, iar o pisica ce sta linistita in spatele custii dupa o interventie chirurgicala poate avea dureri, cu toate acestea, durerea nu va fi recunoscuta daca ingrijitorul se asteapta sa vada semne mai active ale durerii cum ar fi mersul continuu, agitatia sau vocalizarea, desi, raspunsul la durerea chirurgicala acuta si traumatica este posibil sa fie mai accentuat si mai usor de recunoscut decat semnele clinice asociate cu durerea cronica.

Frecvent, criteriile clinice folosite pentru evaluarea durerii cronice (lipsa de activitate, lipsa toaletarii, apetitul scazut, pierderea in greutate) nu sunt semne specifice ale durerii si indica doar o problema primara care necesita diagnosticare.

Calmarea durerii la caini si pisici

Animalele stresate si care au dureri necesita masuri care combina o ingrijire de calitate, metode nefarmacologice (pansare, gheata, fizioterapie etc.) si metode farmacologice. Acestea din urma, disponibile pentru tratamentul durerii acute includ opioide, antiinflamatorii nesteroidiene (AINS), corticosteroizi, anestezice locale sau antagonisti ai receptorilor N-metil-D-aspartat (NMDA) cum este ketamina.

Opioidele sunt un grup de substante utilizate in primul rand pentru activitatea lor analgezica, iar in ciuda unor efecte adverse si dezavantaje bine cunoscute, precum sedare, euforie, disforie si excitatie, sunt cele mai eficiente analgezice disponibile pentru tratamentul sistemic al durerii acute la caini si pisici. Printre opioidele folosite se numara tramadolul, morfina, buprenorfina, butorfanolul. Tramadolul determina o sedare mai redusa, depresie respiratorie mai usoara si are biodisponibilitate orala mai buna, efectele adverse includ scaderea pragului comvulsiv, greata, voma sau modificari comportamentale.

AINS (antiinflamatoarele nesteroidiene) sunt adjuvante utile in tratamentul durerii postchirurgicale, reducerea inflamatiei dupa o interventie sau traumatism, favorizeaza analgezia, inflamatia fiind o componenta cheie atat a senzibilizarii periferice cat si a celei centrale. Printre cele mai cunoscute si utilizate AINS sunt meloxicamul, firocoxib, robenacoxib, carprofen sau ketoprofen, se gasesc sub diferite forme de administrare (injectabil, comprimate, suspensie orala) , iar pe langa dezavantajele pe care le ofera folosirea AINS la animalele cu probleme renale, hepatice, de coagulare si gastrointestinale, acestea sunt foarte accesibile, au o durata de actiune relativ lunga, se administreaza usor si au un pret acceptabil.

Alte medicamente care reduc inflamatia si asigura analgezie sunt corticosteroizii, fiind folositi mai rar si cu prudenta, avand in vedere efectele adverse precum polifagie, polidipsie, suprimarea raspunsului imunitar, tendinta de ingrasare. Sunt folositi ocazional cu succes in sindroamele dureroase cronice, cum ar fi boala degenerativa a discului intervertebral la caine si in osteoartrita rezistenta la terapie.

Agonistii precum xilazina, medetomidina, dexmedetomidina, detomidina sunt analgezice puternice, iar in combinatie cu opioidele induce analgezie si sedare profunda, fiind folositi ca parte a analgeziei multimodala in perioada perioperativa la animale pentru ca moduleaza durere catre SNC. Administrarea se face cu prudenta pentru a evita sedarea excesiva si ataxia asociata. Efectul -agonistilor poate fi inversat dupa interventia chirurgicala pentru a grabi refacerea si a reduce la minim depresia cardiopulmonara dar odata cu ele, se reduce si efectul analgezic.

Ketamina este cunoscuta ca un analgezic somatic excelent, dar cu efect analgezic visceral slab si poate fi inclusa in protocolul anestezic fie ca administrare in bolus, fie sub forma de perfuzie cu rata constanta, prevenind aparitia durerii exagerate sau a sindroamelor dureroase cronice.

Gabapentinul a fost creat si aprobat initial ca agent antiepileptic, fiind prescris si in tratarea durerii neuropatice, dar are si un puternic efect anxiolitic. Efectele adverse includ somnolenta, oboseala si crestere in greutate.

Daca aveti nevoie de ajutor, oricand specialistii nostri veterinari va pot ajuta in abordarea de diagnostic sau de tratament a diferitelor afectiuni. Nu ezitati sa apelati la un medic veterinar la domiciliu sau ne puteti vizita in Bucuresti la Joyvet – cabinet veterinar sector 3 sau la clinica veterinara deschisa non stop Supervet.