Luptele de teritorialitate intre pisici sunt cel mai des motiv de infectare cu FeLV.
Leucemia felina (FeLV) este o boala determinata de un virus (retrovirus) care face parte din aceeasi familie ca si virusul imunodeficientei feline, actioneaza prin afcetarea imunitatii pisicilor bolnave si reprezinta una dintre cele mai dese cauze de mortalitate la pisici, cainii ramanand neafectati de acest virus.
Cum se transmite FeLV?
Boala se transmite de la pisicile bolnave ce excreta virusul prin saliva, urina si fecale, se poate transmite transplacentar de la mama la fat, prin laptele matern, dar cel mai des el este transmis in urma luptelor de teritorialitate pe care le duc in mediul extern, prin intermediul ranilor deschise si contactului cu sangele animalului infectat. Astfel, pentru pisicile care traiesc exclusiv in interior si nu au luat contact cu pisici bolnave, riscul de infectare este foarte mic, cele mai expuse ramanand cele care au acces afara si au parte de lupte de imperechere si de teritoriu. De asemenea, daca doua pisici care convietuiesc folosesc acelasi bol de apa si aceeasi litiera, in cazul in care una este purtatoare de virus, obligatoriu se va imbolnavi si cealalta prin contactul cu saliva si fecalele celei bolnave, dar si prin toaletarea reciproca.
Simptomele infectiei cu FeLV
Pisicile infectate cu virsulul leucemiei feline pot face 3 tipuri de boala, si anume:
- forma deosebit de grava, ce afecteaza puternic imunitatea pisicii;
- forma ce determina aparitia unor tumori (precum limfomul) si a altor probleme necontrolate ale tesuturilor si necesita tratament chirurgical sau chimioterapie;
- forma cea mai usoara de boala, care produce cel mai des anemie si poate fi usor tinuta sub control;
Desi sunt pisici care, desi infectate, reusesc sa elimine virusul pe cont propriu sau pur si simplu nu manifesta niciun semn de boala, infectia cu FeLV determina simptome precum:
- febra;
- diaree;
- reactivitatea ganglionilor;
- paliditatea/icterul mucoaselor (gingivale, conjunctivale);
- aspect neingrijit al blanii;
- stomatita (inflamarea mucoasei bucale);
- infectii ale pielii, cailor respiratorii superioare, enterice si urinare;
- anorexie (lipsa poftei de mancare);
- cahexie (slabire);
- sterilitate;
- dificultate in respiratie.
Diagnosticul leucemiei virale la pisici
Diagnosticul FeLV nu se poate stabili clinic, in urma simptomatologiei, din cauza semnelor comune altor boli, insa se poate diagnostica in urma unui test rapid de sange ELISA (snap test) care va identifica prezenta antigenului foarte timpuriu. Pisica poate fi testata inainte de aparitia simptomatologiei, sau cand aceasta prezinta simptome usoare, astfel ca animalul poate beneficia de ingrijire atenta si poate evita aparitia infectiilor asociate, ceea ce ii poate prelungi viata si calitatea acesteia. Pe langa testul ELISA, se mai poate efectua un test IFA, ce detecteaza viremia secundara, adica ne arata infectia in stadiu progresiv, astfel ca pisicile care ies pozitive la acest test, reusesc foarte rar eliminarea virusului si raman infectate si implicit purtatoare toata viata, avand un prognostic slab de supravietuire pe termen lung. Cel mai sigur test de a diagnostica cu certitudine infectia cu virusul leucemiei feline ramane insa testul PCR.
Tratamentul leucemiei feline
Din pacate, nu exista un tratament care sa vindece pisicile de FeLV, medicul veterinar avand posibilitatea sa trateze infectiile secundare bolii si sa sustina organismul cu vitamine si produse ce sustin si intaresc sistemul imunitar, iar din aceasta cauza, o pisica infectata cu virusul leucemiei feline trebuie sa stea pentru tot restul vietii ei in casa si sa fie sterilizata.
Prevenirea infectarii cu FeLV este reprezentata in primul rand de imunoprofilaxia oferita de vaccinarea pisicii la varsta de 8 saptamani si de rapelul acesteia la o luna distanta, urmata de vacinarea anula, de sterilizarea si castrarea animalului pentru a nu mai fi tentat sa duca lupte de teritorialitate si de imperechere, iar in ultimul rand de limitarea contactului pisicii in mediul exterior unde poate lua contact cu secretiile si excretiile unei pisici bolnave sau chiar cu aceasta. Un alt mod de preventie si gestionare a riscurilor il reprezinta testarea pisicii atunci cand aceasta a intrat in familia dumneavoastra, dar si repetarea testului periodic, macar in fiecare an.
Daca aveti nevoie de ajutor, oricand specialistii nostri veterinari va pot ajuta in abordarea de diagnostic sau de tratament a diferitelor afectiuni. Nu ezitati sa apelati la un medic veterinar la domiciliu!