Glaucomul la caini, de la simptomatologie la tratament

    Glaucomul reprezinta o afectiune oftalmologica ce presupune cresterea presiunii intraoculare (pio), ce este exercitata de lichidele din interiorul ochiului precum umoarea apoasa, asupra peretilor oculari.

Presiunea intraoculara, sau oftalmotonusul, este masurabila cu ajutorul tonometrului, iar valorile normale difera in functie de specie, dar trebuie sa fie egale la ambii ochi. Cainele are pio normala intre 14-28-30 mm Hg iar pisica intre 14-26 mm Hg.

Glaucomul poate fi clasificat in functie de momentul aparitiei, evolutia lui sau aspectul gonioscopic, astfel:

• Glaucomul congenital apare imediat dupa nastere si este mereu bilateral. Cocker-ul american, Samoyede-ul, Husky-ul siberian si Basset hound fiind cateva rase cu predispozitie ereditara pentru acest tip de glaucom care evolueaza cu unghi inchis, deschis sau malformat.
• Cel dobandit, fata de cel congenital, este de putine ori bilateral, cel mai adesea este unilateral si poate fi primar (fara manifestari anterioare) sau secundar unor modificari ale componentelor globului ocular (uveita, luxatie de cristalin, cataracta, tumori, secluzie pupilara).
• Glaucomul cu unghi inchis evolueaza aproape intotdeauna intr-o maniera brutala, rapida, acut, iar ocluzia unghiului irido-cornean este ireversibila si se complica la scurt timp cu buftalmie, pe cand glaucomul cu unghi deschis evolueaza lent, progresiv.

De ce apare glaucomul?

Aceasta afectiune apare ca rezultat al modificarii mecanismelor de reglarea cantitatii de umoare apoasa ori a imposibilitatii eliminarii acesteia. Ea este determinata de factori mecanici si vasculari, fiind considerata o neuropatie degenerativa in care sunt implicate toate structurile ochiului, modificarile fiind ireversibile.

Simptomatologia

Manifestarile clinice ale unui animal cu glaucom pot fi usor remarcate, animalul manifesta fotofobie (evita lumina directa) si epifora (lacrimare), iar din cauza durerii profunde, el poate deveni apatic, depresiv si anorexic (lipsa poftei de mancare). Patrupedul poate clipi mai des, ochiul poate avea aspect tulbure, pupila ochiului afectat este dilatata (midriaza) iar ochiul este vizibil mai mare decat cel sanatos, animalul dand semne de orbire.

Atunci cand boala este secundara altei afectiuni, cainele poate avea simptome precum:

• corneea are aspect opac;
• irisul la ochiul afectat este palid;
• dureri de cap, animalul presand capul de un obiect pentru a ameliora;
• dureri oculare care la atingere exacerbeaza;
• manifestari posibil violente din cauza durerii;

• alterarea poftei de mancare;
• apar modificari ale vaselor de sange de pe suprafata ochiului;
• isi schimba comportamentul si nu mai este la fel de activ;
• in cele din urma apare orbirea.

Glaucomul secundar apare in urma afectiunilor precum: cataracta intumescenta, luxatia posterioara sau anterioara de cristalin, tumori intraoculare.

Modificarile care apar la nivelul ochiului, prin care medicul poate pune diagnosticul de glaucom si determina simptomatologia sunt multiple, incluzand: ischemie tisulara a irisului, degenerescenta iriana, are loc luxatia cristalinului, edemul cornean urmat de desirarea membranei Descemet, aparitia unor dungi fine, albicioase, denumite strii Haab, ce ofera corneei aspect marmorat, distensia zonulei Zinn, la examenul fundului de ochi apare hiperreflectivitatea zonei tapetum lucidum, atrofie peripapilara si excavarea papilei nervului optic. Semnul ce ne orienteaza cel mai mult in diagnosticarea acestei patologii este presiunea intraoculara foarte crescuta.

Tratamentul glaucomului la caini

In glaucomul acut, cu pio peste 50 mmHg, prima intentie este realizarea punctiei ochiului afectat cu extragerea unei cantitati din umoarea apoasa, ochiul normal nu trebuie lasat fara tratament medicamentos insa pentru ca riscam ca in viitor sa fie si el afectat.

Al doilea obiectiv de urmat in tratarea glaucomului este facilitarea drenarii umorii apoase prin utilizarea prostaglandinelor, care prin producerea miozei deschid unghiul de drenare al umorii apoase, astfel scazand presiunea intraoculara.

Tratamentul medicamentos consta in reducerea productiei de umoare apoasa cu inhibitori de anhidraza carbonice (acetazolamida, dorzolamida, brinzolamida), beta-blocanti ( Betacolol®, Timolol®) si solutii hiperosmotice (manitol 20% i.v.). Este obligatoriu utilizarea substituentilor de lacrimi in combinatie cu aceasta terapie medicamentoasa hipotensoare, din cauza reducerii dramatice a productiei ce confera aspect de ochi uscat, prurit si discomfort.

Al doilea tratament este reprezentat de cel chirurgical prin ciclofotocoagulare cu endolaser sau laserul dioda (transcleral), gonioimplant, fara prea mare succes, ramanand ca optiuni protezarea intrasclerala, enucleerea de glob ocular si introducerea unei proteze de silicon intrascleral (optiunea estetica pentru pastrarea ochiului nedurerosfara tratament).

Daca aveti nevoie de ajutor, oricand specialistii nostri veterinari va pot ajuta in abordarea de diagnostic sau de tratament a diferitelor afectiuni. Nu ezitati sa apelati la un medic veterinar la domiciliu sau ne puteti vizita in Bucuresti la Joyvet – cabinet veterinar sector 3 sau la clinica veterinara deschisa non stop Supervet.