Hepatita Canina Infectioasa, cunoscuta anterior sub numele de Boala lui Rubarth, este o infectie hepatica acuta (grava, dar de scurta durata) la caini cauzata de un virus (virusul adenovirusului canin de tip 1 CAV-1). Prezinta semne clinice care variaza de la o usoara febra si congestie a membranelor mucoase (inflamarea si umflarea mucoaselor din diferite parti ale corpului, cum ar fi nas, ochi sau urechi), pana la depresie severa, leucopenie accentuata (numarul scazut de celule albe) si tulburari de coagulare.
Un alt tip de hepatita pe care cainele o poate dezvolta este hepatita cronica, o boala hepatica frecventa, care poate rezulta din multe procese de boala diferite, ceea ce inseamna ca la un moment dat a existat inflamatie in ficat si posibil necroza (moartea celulelor).
Cum se transmite Hepatita Rubarth?
Virusul poate fi raspandit de la caine la caine prin contactul cu urina sau fecalele contaminate si prin contactul cu sangele sau saliva cainilor infectati.
Forma pe care cainii o pot dezvolta nu este aceeasi cu versiunea umana (Hepatita B sau C). Nu exista risc de transmitere a hepatitei intre caini si oameni.
Evolutia bolii si sansele de supravietuire ale cainilor infectati
Dupa inoculare, cainele poate prezenta o perioada de incubatie in care nu se manifesta simptome clinice. Aceasta poate dura intre 4 si 9 zile.
Simptomele clinice ale hepatitei pot aparea brusc si pot varia in severitate. in stadiile initiale, cainele poate prezenta febra, letargie, anorexie si semne respiratorii, precum secretii oculare si nazale. In aceasta faza (faza acuta), infectia virala provoaca hepatocitotoxicitate (leziuni / daune asupra ficatului) si afecteaza sistemul de coagulare, ceea ce poate duce la hemoragii si probleme de coagulare a sangelui.
In cazurile in care cainele supravietuieste perioadei acute, simptomele pot incepe sa se amelioreze in timpul celei de-a doua saptamani (perioada de recuperare). Cu toate acestea, in unele cazuri, pot aparea complicatii tardive, cum ar fi opacitati corneene tranzitorii sau afectari hepatice persistente (faza subacuta).
In cazurile severe de hepatita sau in cazul unei ingrijiri inadecvate, pot aparea complicatii cronice, cum ar fi hepatita cronica, glomerulonefrita (afectiune inflamatorie a glomerulilor, care sunt mici filtre in rinichi responsabili pentru filtrarea sangelui si eliminarea deseurilor si excesului de lichide din organism) sau alte afectiuni asociate cu formarea complexelor imune.
Rata mortalitatii variaza intre 10% si 30% si este tipica mai mare la cainii foarte tineri. Infectia concomitenta cu parvovirus sau cu infectia distemper scad sansele de supravietuire.
Cum este diagnosticat un caine cu Hepatita Rubarth?
Hepatita Rubarth trebuie diferentiata de boli cu semne clinice similare, cum ar fi distemperul (jigodia cainilor), parvoviroza si insuficienta hepatica cauzata de toxine. Anomalii in leucograma sunt comune si variaza in functie de stadiul clinic al infectiei. In timpul prezentei virusului in sange, neutropenia si limfopenia sunt adesea prezente (adica sunt scazut celulele albe).
Neutropenia (numarul scazut de neutrofile care ajuta la combaterea infectiilor bacteriene) este caracteristica parvovirusului canin, o boala mult mai raspandita la pui. Limfocitoza de recuperare (cresterea temporara a numarului de limfocite care apare ca raspuns la o infectie sau alte afectiuni care au dus la scaderea initiala a numarului acestora) si neutrofilia (scaderea numarului de neutrofile) apar in etapele de recuperare ale bolii (7 zile dupa infectie). Rezultatele analizelor biochimice de sange sunt caracteristice pentru necroza hepatica acuta si includ o crestere a parametrilor ALT (GPT) si ALP serice. Hiperbilirubinemia (T-BIL crescut) este o descoperire mai putin constanta. Glicemia scazuta poate complica stadiile terminale ale bolii. Parametrii de coagulare sunt afectati cu formarea de multiple de cheaguri de sange (coagulare intravasculara diseminata).
Virusul afecteaza preponderent cainii tineri, nevaccinati.
Alte descoperiri potentiale includ proteinuria (prezenta proteinelor in urina) secundara afectarii capacitatii de filtrare a toxinelor de catre rinichi, lichid abdominal consistent cu un exudat si o crestere a proteinelor si celulelor mononucleare in lichidul cefalorahidian.
Diagnosticul clinic al H. Rubarth este de obicei suspectat pe baza:
- varstei
- istoricului de vaccinare
- semnelor clinice
- analize de sange
- confirmat prin biopsia hepatica sau descoperirile de necropsie.
Alte teste diagnostice utilizate mai rar includ:
- testarea serologica, care se refera la intensificarea prezentei anticorpilor specifici virusului in sange;
- izolarea virusului reprezinta separarea unui virus de la un esantion biologic (sange, tesut) si insamantarea unui mediu specific de cultivare, urmat de confirmarea prezentei acestuia;
- imunofluorescenta directa, aceasta metoda bazandu-se pe utilizarea unor anticorpi marcati cu fluorocromi (molecule sau compusi chimici care au capacitatea de a emite fluorescenta) care se leaga de virusul tinta din esantion.
- frecvent este utilizat testul PCR disponibil comercial, si este necesar pentru a distinge definitiv adenovirusul canin 1 de 2 (CAV-1 de CAV-2).
Semnele clinice ale Hepatitei Rubarth
Semnele clinice ale hepatitei canina infectioase variaza de la o usoara febra pana la deces.
Primul semn este in mod obisnuit febra peste 40 C, care dureaza 1 – 6 zile si este in mod obisnuit bifazica. Febra bifazica este o forma de febra caracterizata prin prezenta a doua valuri sau faze de crestere a temperaturii corporale, separate de o perioada de normalizare sau scadere a temperaturii. Aceasta forma de febra este diferita de febra continua, unde temperatura ramane constant ridicata, si de febra remitenta, unde temperatura fluctueaza, dar nu revine la normal intre valurile de crestere.
Daca febra este de scurta durata, leucopenia poate fi singurul alt semn. Iar daca febra persista timp mai mult de 1 zi, se dezvolta boala acuta.
Semnele clinice pot include:
- Semne nespecifice precum letargie, sete sau anorexie;
- Conjunctivita, secretie oculo-nazala seroasa sau innorarea corneei (ochi albastri);
- Dureri abdominale si varsaturi, inclusiv hematemesis (prezenta de sange sau cheaguri de sange in vome);
- Semne consistente cu coagulopatie (tulburare de coagulare) sau vasculita (inflamatia si deteriorarea peretilor vaselor sangvine), cum ar fi mici puncte rosii sau purpurii pe mucoasa orala;
- In unele cazuri, amigdalele pot fi marite, iar tahicardia in proportie cu febra poate aparea. Poate exista edem subcutanat al capului, gatului si trunchiului. In ciuda implicarii hepatice, in majoritatea cazurilor clinice acute se observa absenta icterului.
Tratamentul in Hepatita Rubarth
La fel ca in majoritatea infectiilor virale, nu exista un tratament specific. Antibioticele sunt ineficiente impotriva virusurilor, dar pot ajuta la tratarea infectiilor bacteriene secundare. Tratamentul vizeaza reducerea simptomelor si acordarea timpului pentru ca sistemul imunitar al cainelui sa raspunda. Acesta include spitalizare, fluide intravenoase si medicamente pentru a reduce simptomele severe.
Tratamentul pentru hepatita canina infectioasa este tratamentul simptomatic, care include urmatoarele obiective:
- furnizarea de tratament perfuzabil (solutii echilibrate intravenoase de electroliti si suplimentare cu dextroza daca este necesara);
- mentinerea unei nutritii adecvate;
- abordarea coagulopatiei (transfuzii de plasma si / sau sange integral si / sau terapie anticoagulanta);
- limitarea invaziei bacteriene secundare prin administrarea de antibiotice.
Opacitatea corneei tranzitorie (care poate aparea in timpul hepatitei sau poate fi asociata cu administrarea vaccinurilor CAV-1 vii si atenuate) de obicei nu necesita tratament, dar aplicarea unguentului oftalmic cu atropina poate ameliora spasmul ciliar dureros uneori asociat cu aceasta. Cainii cu innorarea corneei ar trebui protejati impotriva luminii puternice. Corticosteroizii sistemici sunt contraindicati pentru tratamentul opacitatii corneene asociate cu Hepatita Rubarth.
Cu alte cuvinte, cainii care sunt vaccinati impotriva hepatitei infectioase canine (Hepatita Rubarth) ar putea dezvolta ca efect advers la vaccinare innorarea corneei (ochii albastri).
Cum ne protejam cainele de infectarea cu Hepatita Rubarth?
Prevenirea infectiei cu virusul consta in vaccinarea populatiei canine. Sunt disponibile vaccinuri cu virus viu modificat injectabile, adesea combinate cu alte vaccinuri (exemplu vaccinul anual DHPPI-LR contine si valenta impotriva Hepatitei Infectioase – Rubarth).
Se recomanda vaccinarea impotriva hepatitei canine infectioase in timpul vaccinarii impotriva tusei canine.
Anticorpii materni proveniti de la catele imune interfereaza cu imunizarea activa la pui pana la varsta de 9 – 12 saptamani. Anticorpii materni sunt proteine imune transmise de la mama la pui in timpul sarcinii sau prin laptele matern, care ofera temporar protectie impotriva unor anumite boli infectioase. Acesti anticorpi sunt esentiali pentru imunitatea puiului in primele saptamani de viata, deoarece sistemul sau imunitar este inca in curs de dezvoltare si nu poate produce suficienti anticorpi proprii pentru a lupta impotriva infectiilor.
Cu toate acestea, prezenta anticorpilor materni poate interfera cu imunizarea activa a puiului prin vaccinare. Vaccinurile functioneaza prin stimularea sistemului imunitar pentru a produce proprii anticorpi impotriva unor anumite boli. Daca un pui primeste un vaccin in timp ce are inca nivele ridicate de anticorpi materni in circulatie, acesti anticorpi pot neutraliza sau „bloca” raspunsul imun indus de vaccin, reducand astfel eficacitatea vaccinarii. Astfel, se considera ca aceasta interferenta poate persista pana la varsta de 9 – 12 saptamani in cazul cainilor.
Vaccinurile CAV-1 vii si atenuate au produs opacitati tranzitorii unilaterale sau bilaterale ale corneei, iar virusul poate fi eliminat prin urina. Din aceste motive, se prefera tulpinile CAV-2 vii si atenuate, care ofera protectie incrucisata impotriva CAV-1, deoarece au tendinta foarte redusa de a produce opacitati corneene sau uveite (inflamare a stratului vascular al ochiului) , iar virusul nu este eliminat prin urina.
In trecut, revaccinarea anuala impotriva Hepatitei Infectioase Canine era standard, si multe vaccinuri sunt etichetate pentru administrare anuala. Dovezi tot mai numeroase sugereaza ca imunitatea indusa de vaccinurile CAV-1 injectabile dureaza peste 3 ani, si etichetele unor vaccinuri comerciale incep sa reflecte un interval de revaccinare mai lung.
Dezinfectarea mediului eficient
In ceea ce priveste dezinfectarea spatiilor veterinare si a caniselor, trebuie mentionat ca virusul CAV-1 este rezistent in mediu, supravietuind in afara gazdei timp de saptamani sau luni. Este rezistent la solventi lipidici (cum ar fi eterul), precum si la acid si formalina; cu toate acestea, poate fi inactivat prin curatare cu abur sau prin expunerea la o solutie de hipoclorit de sodiu 1% – 3% (clor).