Hepatozoonoza la caini

Hepatozoonoza este o boala infectioasa, transmisa de capuse, despre care proprietarii de animale nu stiu prea multe, iar articolul de astazi are drept scop sa aduca in vizorul lumii o alta boala transmisa de aceste artropode ce pot fi tinute la distanta de o deparazitare externa efectuata cu regularitate.

1. are loc ingerarea capusei de catre caine
2. sub influenta sucurilor gastrice se elibereaza sporozoitii ce penetreaza peretele intestinului
3. parazitii infecteaza monocitele si celulele macrofage
4. merontii se dezvolta in tesuturile cainelui si se multiplica aratand ca o ”roata cu spite”
5. merozoitii parasesc merontii si infecteaza neutrofilele granulocitare
6. inainte de a infecta neutrofilele, ei pot repeta ciclul, formand noi meronti
7. capusa preia protozoarul prin hranire de la cainele bolnav
8. in celulele albe ingerate de capusa se inmultesc parazitii
9. dupa inmultire formeaza zigotul, un ou infectant

Boala este determinata de specii ale protozoarului din genul Hepatozoon, existand aproximativ 50 de specii ce paraziteaza mamiferele, insa la caine sunt incriminati H. canis, in regiunile temperate si tropicale si H. americanum, intalnit la cainii din America de Nord. Primul este transmis prin ingestia capuselor Rhipicephalus sanguineus, iar varianta americana este transmisa de capuse din genul Amblyomma maculatum. De retinut este faptul ca Hepatozoon nu se transmite prin muscatura de capusa, fiind necesara ingestia acesteia de catre caine. Dupa ingestie, parazitul este eliberat din capusa in urma actiunii acidului clorhidric din stomac si migreaza prin intestinul cainelui spre splina, ficat, inima, limfonoduri si muschi, patrunzand si multiplicandu-se in celula, distrugand-o.

Odata patruns in corpul cainelui, Hepatozoon canis determina o infectie asimptomatica, sau pe fondul unei imunitati scazute sau a unui organism debilitat poate determina aparitia unor simptome deloc specifice, precum letargie, anemie, cahexie. Varianta H. americanum determina aparitia febrei, afecteaza locomotia prin aparitia durerilor musculare generalizate si durerilor articulare, ambele manifestate prin tulburari de mers si determinate de miozita cardiaca si scheletica, durerea putand fi localizata si la nivel cervical sau lombar, iar ochii sunt acoperiti cu secretii purulente.

Diagnosticul

La examenul clinic efectuat de medicul veterinar, cainele prezinta hiperestezie severa, ataxie, la palpare acuza durere in regiunea paraspinala, manifestandu-se cu pareze ale membrelor posterioare, rigiditate cervicala sau generalizata si imposibilitatea mentinerii pozitiei patrupodala.

Analizele hematologice releva leucocitoza neutrofilica, trombocitoza si anemie de stadii diferite, de la usoara pana la moderata, de tip normocitar, normocrom si nonregenerativa, iar cele biochimice pot arata o usoara cresterea a fosfatazei alcaline, hipoalbuminemie si o hipoglicemie severa pe fondul accelerarii metabolismului glucidic in urma cresterii numarului de leucocite.

Examenul PCR si secventierea genei ARNr 18S a identificat infectia cu H. canis si la pisica, aceasta fiind parazitata si de alte specii de Hepatozoon.

Microscopic sunt identificati in sangele periferic, in citoplasma neutrofilelor sau a monocitelor gamontii ca niste structuri mari, alungite, de forma elipsoidala, cu un nucleu slab colorat, acesta fiind metoda prin care se stabileste diagnosticul de certitudine. In tesuturile infestate pot fi identificati merontii, de forma rotunda in jurul carora pot fi observati micromerozoitii elongati dispusi circular, luand forma unei ”roti cu spite”. In urma biopsiei musculare se poate pune in evidenta o miozita piogranulomatoasa si pot fi observati merontii, iar serologic se pot identifica anticorpii.

Din punct de vedere radiografic, sunt decelate ca raspuns inflamator al organismului reactii periostale ale tuturor oaselor, in special al oaselor lungi, dar cu exceptia craniului.

Tratamentul

Din pacate, nu exista un vaccin care sa tina departe boala, insa terapia infectiei clinice cu Hepatozoon presupune o combinatie a 3 medicamente, administrate timp de 2 saptamani, insa simptomele pot reveni la cateva luni distanta de tratament.

• Trimetoprim-sulfadiazina in doza de 15 mg/kg, administrata p.o.
• Clindamicina in doza de 10 mg/kg, p.o.
• Pirimetamina in doza de 0,25 mg/kg, p.o.

Toltrazurilul in doza de 22 mg/kg, p.o. timp de 14 zile determina o remisie marcanta a simptomatologiei, cu un raspuns clinic excelent din partea animalului, insa si de aceasta data, la scurt timp, semnele clinice pot reaparea, relevand faptul ca animalul ramane purtator.

In cazul revenirii simptomatologiei, se poate incerca o alta combinatie medicamentoasa intre:

• Imidocarb dipropionat (Imizol) in doza de 5 mg/kg, administrat s.c./i.m. in doza unica cu repetare la 14 zile
• Tetraciclina in doza de 22 mg/kg, p.o. timp de 14 zile

Daca aveti nevoie de ajutor, oricand specialistii nostri veterinari va pot ajuta in abordarea de diagnostic sau de tratament a diferitelor afectiuni. Nu ezitati sa apelati la o ambulanta veterinara sau ne puteti vizita la Joyvet – cabinet veterinar sectorul 3.