Inapetenta se defineste ca scaderea apetitului (animalul mananca mai putin), in timp ce anorexia reprezinta absenta completa a aportului alimentar (animalul nu mai mananca deloc).
Acestea sunt semne comune dar nespecifice pentru multe boli sistemice, si uneori evidentiaza un sindrom vomitiv preexistent.
Inapatenta trebuie diferentiata de un apetit capricios ce deseori se intalneste la cainii de rasa de talie mica (adica animalul vrea sa manance doar ce vrea el, refuzand boabele).
Cauze pentru care un caine sau o pisica nu mai mananca:
- Inabilitatea de a mirosi mancarea, ca de exemplu in cazul gripei la pisici;
- Sindromul febril (animalul are febra);
- Sindromul dureros (animalul prezinta durere si automat nu mai are pofta de mancare);
- Boli dentare;
- Boli gastrointestinale – in special ingestia accidentara a unui corp strain, neoplazii intestinale, gastroenterita severa;
- Insuficienta renala;
- Boli hepatice;
- Pancreatita;
- Insuficienta cardiaca;
- Anemie;
- Boli neoplazice;
- Dezechilibre metabolice si hormonale: hiponatriemia, hipocalcemia, hipoadrenocorticism.
Diagnosticul
Se stabileste pe baza:
1. Istoricului medical detaliat;
2. Prezenta altor semne clinice ce pot ajuta la diagnosticarea afectiunii cauzale;
3. Este important pentru cuantificarea gravitatii si efectelor anorexiei si inapetentei medicul veterinar sa stie de la proprietarul animalului: care este aportul nutritional normal zilnic in procente, de cat timp a aparut reducerea apetitului, daca animalul a scazut in greutate si daca se hidrateaza corespunzator;
4. Examinarea fizica trebuie facuta in detaliu, analizand in parte fiecare sistem al organismului. O atentie sporita trebuie atribuita abdomenului, pentru a identifica daca exista tumori. De asemenea, este important sa cuantificam starea generala a organismului animal, statusul hidratarii si alti indicatori ale unor afectiuni preexistente;
5. Investigatiile paraclinice – si cele mai utile – sunt ghidate in functie de prezenta sau nu a unei bolii de baza. Daca nu exista semne specifice ale unei boli si o dieta necorespunzatoare a fost exclusa, se vor face analize de sange de baza, precum hemoleucograma si biochimie de sange. Analizele biochimice pot include dozarea ureei, creatininei, albumina, globulina, enzime hepatice, sodiu, potasiu, calciu, fosfor si glucoza. Analiza de urina si sedimentul urinar pot fi de folos, in special in cazul in care se evidentiaza prezenta azotemiei la testele biochimice. Acestea pot diferentia o azotemie pre-renal de una post-renala, necesare in diagnosticarea unei insuficiente renale.
6. Investigatiile imagistice precum radiografia abdominala si toracica sunt indicate in cazul in care nu s-au gasit modificari semnificative la teste de sange, biochimie si urina sau animalul prezinta dureri abdominale si se suspecteaza un corp strain.
Tratamentul
In cazul in care s-a identificat o cauza ce a dus la aparitia acestor simptome, eliminarea acesteia va duce la remiterea simptomatologiei.
Pe perioada de convalescenta, o dieta stricta bazata pe mancare calda, gustoasa in cantitati mici precum peste sau pui fiert si mancaruri comerciale dietetice sunt recomandate. Hranirea cu forta nu este indicata intotdeauna intrucat poate aparea aversiunea fata de mancare.
In cazul in care anorexia persista mai mult de 3 zile la pisici sau 5 zile la catei este necesara interventia medicala de urgenta. Aceasta situatie este mai frecventa la pisici datorita riscului crescut de lipidoza hepatica. Animalul trebuie internat si inceputa terapia de sustinere ce consta in:
- Fluide intravenoase in caz de deshidratare;
- Suportul nutritional pe cale enterala. Necesarul nutritional zilnic se calculeaza utilizand formula: (30 x masa corporala in kg) +70 = numarul de kcal pe care ar trebui sa le manance intr-o zi.
- Stimulante ale apetitului precum Diazepamul intravenos pentru pisici si Mirtazapina orala pentru caini si pisici pot fi de ajutor in anumite cazuri;
- Metoclopramid sau Maropitant (Cerenia) pentru greata si varsaturi;
- Suplimente cu vitamina B12 in cazul animalelor cu afectiuni gastriontestinale;
- Corticosteroizii trebuie utilizati preponderant in cazul afectiunilor ce raspund la terapia cu steroizi sau in cazul ingrijirilor paliative.
In cazul in care animalul nu a inceput sa manance, dupa ce cauza a fost identificata si tratata, se recomanda reexaminarea clinica pentru a se asigura ca nu au aparut semne mai specifice ale afectiunii de baza. De asemenea reevaluarea testelor de sange si investigatiilor imagistice este importanta, in cazul in care anumite modificari nu au fost observate.