Daca patrupedul tau nu este inca protejat complet de insectele ce l-ar putea ataca, trebuie sa stii acest lucru!
Leishmanioza este o boala parazitara grava, care fara tratament adecvat instituit de medicul veterinar este mortala si intra in categoria zoonozelor (boli ce se transmit de la animale la oameni).
Boala este determinata de protozoare din genul Leishmania, ce se transmite exclusiv prin intermediul flebotomilor (tantari). Ciclul evolutiv al parazitului cuprinde omul, cainele si diferite rozatoare infectate, de la care flebotomii se hranesc cu sange, ingera parazitul pe care apoi il inoculeaza atunci cand se hranesc din nou.
Este cainele meu expus la aceasta boala?
Nu exista nici o predispozitie de rasa sau sex, iar varsta nu constituie un factor direct de sensibilitate, insa receptivitatea poate creste odata cu inaintarea in varsta. Blanosii care traiesc in afara casei sunt mult mai expusi, mai ales daca acestia nu sunt protejati cu produse care sa actioneze asupra flebotomilor, iar transfuziile de sange de la caini nedeparazitati si netestati pot raspandi si ele parazitul. Nu pana de mult tara noastra era indemna de Leishmanioza, insa din cauza animalelor bolnave transportate din zonele endemice, a aparut si la noi.
Cum imi dau seama ca animalul meu poate avea Leishmanioza?
Perioada de incubatie variaza de la organism la organism, poate dura intre 1 – 12 luni si 7 ani pentru ca parazitul sa-si faca de cap astfel incat sa va dati seama ca patrupedul dumneavoastra este infectat cu acest parazit. Cele mai frecvente simptome ale infectiei cu Leishmanioza sunt:
- anemie (mucoasele aparente sunt albicioase);
- slabire;
- abatere;
- anorexie (lipsa poftei de mancare);
- schiopaturi;
- limfadenita periferica localizata sau generalizata (umflarea ganglionilor);
- melena (sange in fecale);
- epistaxis (sangerare nazala);
- febra intermitenta.
De obicei, cainii bolnavi, indiferent de varsta, din cauza atrofiei musculare progresive si a pielii cu aspect flasc au aspectul unui animal ”batran”. Animalele infectate mor de obicei din cauza leziunilor renale ce pornesc de la glomerulonefrita si evolueaza spre insuficienta renala cronica. Ocular, apare uveita, ulcer cornean, iridociclita (inflamatia irisului si a corpului ciliar), cheratoconjunctivita uscata si blefarita (inflamatia pleoapelor).
Frecvent intalnite in leishmanioza sunt simptomele cutanate precum alopecia difuza (depilatii) pe cap, gat, coaste, jarete, coada, dermatita exfoliativa, prezenta de scuame asemanatoare celor din psoriazis, de obicei acestea sunt mai evidente pe pavilioanele urechilor si zonele unde oasele ies in evidenta mai mult.
Tot din sfera dermatologica, animalele bolnave de leishmanioza prezinta paracheratoza (furfura) generalizata, hipercheratoza pe bot, marginile urechilor, coate, noduli dermici duri, depigmentare nazala, frecvent impreuna cu ulcere si cruste pe cap, membre, mucoasa bucala, digestiva, ingrosarea trufei si a cuzinetilor plantari, dezvoltand fisuri dureroase si ulcere sangerande, ulcere cutanate localizate in zonele corpului expuse mai mult traumatismelor. O caracteristica importanta a tuturor acestor leziuni este lipsa totala a pruritului (scarpinatului). Intr-un sfarsit, apare o degenerare a unghiilor, manifestata prin onicogrifoza (ingrosarea anormala a unghiilor) si onicorexis (degenerarea tesutului ce face ca unghia sa fie foarte casanta, sfarmicioasa), avand un aspect rasucit si alungit.
Animalele bolnave pot prezenta tulburari nervoase motorii precum paralizii ale trenului posterior, tulburari nervoase senzitive manifestate cu hipo sau hiperestezie, simptome articulare cu schiopatura si tumefactii dureroase.
Diagnosticul poate fi pus pe seama datelor epidemiologice privind originea geografica, eventualele vizite in zonele endemice, simptomatologiei clinice manifestate cu amiotrofie generala, dermatoza nepruriginoasa, ulcere si adenopatii coroborate cu examene precum: examenul microscopic, prin frotiu efectuat din limfa, serozitati dermice sau maduva osoasa, efectuarea analizelor de sange prin care putem depista din punct de vedere hematologic anemie, leucopenie, monocitoza,agranulocitoza si trombocitopenie. Este necesara insa confirmarea diagnosticului prin examen parazitologic, serologic, sau tehnici de biologie moleculara precum PCR.
Tratamentul variaza in functie de simptomatologie, astfel:
- Cainii ce nu manifesta boala, care sunt bine intretinuti si a caror titru de anticorpi este redus la testul serologic, vor fi supravegheati si testati periodic si vor fi tratati cu alopurinol in doza de 15 mg / kgc /zi, per os (pe gura), in doua reprize.
- Proprietarilor de caini ce prezinta simptomatologie si stare generala alterata, care au mai avut boala, cu alterari renale ireversibile (insuficienta renala grava) si care au iesit cu un titru mare de anticorpi la examenul serologic, li se recomanda eutanasierea.
Principala alegere in tratamentul specific pentru leishmanioza este antimonatul de meglumina administrat in doza de 50 – 100 mg / kgc, subcutanat la 12 ore, timp de aproximativ 20 – 40 de zile.
In cazul in care dupa acest tratament, simptomatologia nu se amelioreaza, se recomanda administrarea altor molecule* precum:
- stibiogluconat de sodiu (Pentostam) in doza de 20 mg / kgc in reprize de 7 zile, cu 7 zile pauza;
- miltefosina (Milteforan) in doza de 2 mg / kg o data pe zi, 28 de zile (click prospect Milteforan Virbac);
- metronidazol in doza de 10 – 15 mg / kgc, per os, la 12 ore, timp de 15 zile;
- pentamidina (Lomidine) in doza de 4 mg / kgc, i.m., o data la 2 zile timp de 2 luni;
- alopurinol in doza de 10 – 30 mg / kgc, per os, la 12 ore, timp de cateva luni;
- amfotericina B, administrata i.v. lent in doza de 0,5 – 0,8 mg / kgc, de 2 ori pe saptamana pana la ajungerea unei doze cumulate de 6 – 16 mg / kgc.
*Nu putem fi resposabili de dozarea incorecta a medicamentelor expuse, noi recomandam medicilor veterinari sa consulte literatura de specialitate.
Cum evitam infectia cu leishmanioza ca caine?
Profilaxia si controlul acestei boli poate fi realizata prin evitarea expunerii cainilor la intepatura flebotomilor, dar este in principal greoaie si dificila, insa poate fi realizata prin tratarea cainilor bonlavi, cu mentiunea ca nu se ajunge la sterilizarea parazitara, se pot vaccina cainii sanatosi in zonele endemice, metoda dand rezultate modeste, se poate incerca dezinsectia specifica in mediu si aplica coliere cu deltametrin, cu rezultate promitatoare.
Daca aveti nevoie de ajutor, oricand specialistii nostri veterinari va pot ajuta in abordarea de diagnostic sau de tratament a diferitelor afectiuni. Nu ezitati sa apelati la un medic veterinar la domiciliu sau ne puteti vizita in Bucuresti la Joyvet – cabinet veterinar sector 3 sau la clinica veterinara deschisa non stop Supervet.