Limfomul la pisica este un tip de cancer al sangelui, adica o crestere necontrolata a limfocitelor (ce sufera mutatii), care sunt celulele albe din sange cu rol in apararea organismului (imunitate). Din nefericire, limfomul la pisici este unul dintre cele mai diagnosticate cancere.
Localizarea cea mai frecventa a limfomului la pisica este in tractul gastrointestinal, urmat de rinichi, cavitatea toracica (mediastin), ficat, splina si maduva osoasa (dar si ochi, limfonoduli, creier).
Limfomul poate fi intalnit si la pisicile tinere (in speciale cele infectate cu FeLV – leucemie virala sau FIV – imunodeficienta felina), dar si la pisicile in varsta (fara o infectie cu un virus). Printre factorii de risc amintim boli cronice inflamatorii (ex IBD), tratamente cu imunosupresoare, expunerea la fumul de tigara.
Semne clinice ale limfomului la pisica
In functie de tipul de limfom si organul afectat, pisica poate prezenta diferite semne clinice, precum:
1. Limfomul gastrointestinal
- voma;
- pierdere in greutate;
- diaree;
- lipsa poftei de mancare;
2. Limfomul renal
- voma;
- pierdere in greutate;
- deshidratare;
- apatie (pisica este letargica);
- poliurie si polidipsie (pisica bea multa apa si urineaza des);
3. Limfomul mediastinal (semne clinice respiratorii):
- dispnee (respiratie greoaie);
- tuse;
- lipsa poftei de mancare si lipsa energiei;
4. Limfomul nazal:
- stranut frecvent;
- secretii nazale si oculare;
- sangerari nazale;
uneori si deformari ale zonei faciale;
5. Limfom al limfonodulilor (in general proprietarii gasesc asa numitele „galme”):
- ganglioni reactionati;
- voma;
- lipsa poftei de mancare.
Cum se pune diagnosticul de limfom la pisica?
Bineinteles, inainte de a se incepe o serie de investigatii, medicul veterinar examineaza pisica, stabileste o serie de posibile diagnostice, iar ulterior o serie de investigatii pentru a confirma sau infirma suspiciunile.
In general pentru a stabili diagnosticul de limfom este nevoie de o proba de tesut (biopsie) sau de celule (citologie – aspiratie cu ac fin). Depinde foarte mult de localizarea acestei afectiuni pentru a se opta pentru biopsie sau citologie.
Sunt necesare analize precum: hemoleucograma, biochimie de sange, biochimia urinara, testarea FIV si FELV, radiografia, ecografia, dar si eventual RMN / CT. Toate acestea puse cap la cap, ne dau o idee de ansamblu asupra gradului de afectare a organismului si in functie de asta se stabileste si protocolul de tratament.
In cazul examenului citologic, se poate evidentia 2 tipuri de limfom la pisica:
- Limfom cu celule mari – grad superior (LCL – large cell lymphoma), unde speranta de viata este foarte mica (de cateva luni / saptamani);
- Limfom cu celule mici – grad inferior (SCL – small cell lymphoma), unde cu tratament speranta de viata este ceva mai mare. In acest caz, citologia ar putea fi insuficienta pentru a pune un diagnostic de certitudine, deoarece este greu sa se diferentieze limfocitele maligne de cele non-maligne rezidente.
Atunci cand citologia sau histologia prezinta rezultate neconcludente, se realizeaza la Synevovet sau Laboklin testul PARR (PCR for Antigen Receptor Rearrangement = Testul PCR pentru Rearanjamentele Receptorilor Antigenici).
Explicat pe scurt testul PARR, ar suna asa:
- limfocitele (celulele albe din sange) folosesc niste structuri speciale numite receptori antigenici pentru a recunoaste si lupta impotriva virusurilor si bacteriilor. Cand se maturizeaza limfocitele, genele lor sufera un proces de „rearanjare” pentru a crea acesti receptori antigenici unici, pentru a lupta impotriva diferitelor tipuri de agenti patogeni (desi este un proces normal, uneori sufera erori genetice ce pot declansa cancerul – precum limfomul).
- Testul PCR (reactie de polimerizare in lant) este o tehnica de laborator care permite multiplicarea si detectarea usoara a secventelor ADN dintr-o proba.
- Deci in cazul testului PARR, se cauta modele specifice de ADN care sunt asociate cu rearanjamentele receptorilor antigenici. Daca aceste modele sunt prezente in numar mare si foarte similare intre ele (clone – copii ale aceleiasi celule maligne) si nu unice, ne confirma diagnosticul de limfom.
Nota: numarul crescut de limfocite (non-maligne) poate fi asociata si in infectiile cu Cytauxzoon felix, Toxoplasma, Aelurostrongylus, Leishmania, Mycoplasma, Bartonella, FeLV si FIV.
Tratamentul limfomului la pisica
Chimioterapia este tratamentul principal in limfomul la pisici, urmat de interventia chirurgicala si / sau radioterapia (la momentul redactarii articolului nu exista radioterapie pentru animale in Romania, unele clinici din Bucuresti, precum Oncovet colaboreaza cu spitale veterinare din Germania).
Din fericire, limfomul raspunde bine la chimioterapie, unde peste 50% dintre pisici vor intra in remisie (prin remisie nu intelegem vindecare, ci disparitia cancerului detectabil, ce ofera o calitate buna a vietii animalului), bineinteles ca asta depinzand foarte mult si de tipul de limfom, localizarea acestuia si alte comorbiditati prezente.
Cateva aspecte din tratamentul si managementul limfomului la pisica:
- decizia de alegere a chimioterapicului ii apartine medicului veterinar oncolog, in functie de tipul de limfom detectat;
- la pisicile cu afectere gastrointestinala, suplimentarea cu vitamina B12 poate fi luata in considerare (B12 implicandu-se in producerea nucleotidelor – materialul genetic al fiecarei celule din corp; dar si in productia de hemoglobina);
- in limfomul cu grad superior se foloseste o combinatie de chimioterapice, numita CHOP, ce contine: Doxorubicina, Vincristina, Ciclofosfamida si Prednisolon;
- in limfomul de grad inferior se foloseste Clorambucil si / sau Prednisolon;
- in general, limfomul fiind un cancer ce este raspandit in mai multe parti ale organismului, nu fiecare caz este pretabil si pentru chirurgie. Cazurile chirurgicale sunt reprezentate de limfomul bine definit, precum o masa tumorala obstructiva gastrointestinala, un limfom localizat ocular (unde se poate efectua enucleere – scoaterea globului ocular) sau limfomul regional la nivelul limfonodulului;
- pentru a preintampina ca pisica sa dezvolte lipidoza hepatica (acest lucru se intampla atunci cand nu se hranesc cateva zile) se poate opta pentru montare de tub nazogastric (pe unde se introduce mancarea) si se administreaza stimulante de apetit (precum mirtazapina);
- ca orice alt dezechilibru al organismului, simptomele trebuiesc tratate, asadar tratamentul perfuzabil este necesar atata timp cat pisica vomita si face scaun diareic, antivomitivele, de asemenea, pansamente gastrice si altele.
Speranta de viata a pisicilor cu limfom
Prognosticul depinde de foarte multi factori, precum localizarea, stadiul depistat, gradul superior (cu celule mari) sau inferior (cu celule mici), de alte comorbiditati (pozitiv sau negativ la FIV si FeLV), dar si de raspunsul organismului pisicii la chimioterapie. Bineinteles ca o pisica negativa FeLV si cu limfom grad inferior va avea un prognostic mai bun (cu o speranta de viata de 1 – 3 ani sau mai mult), pe cand o pisica cu grad superior va avea o speranta de viata mai mic (de ordinul catorva luni).
Cand discutam de speranta de viata, discutam de speranta de viata la pisicile ce primesc tratament chimioterapic. In general pisicile care sunt diagnosticate cu limfom si nu primesc tratament traiesc mai putin de 1 – 2 luni, cele care primesc doar prednisolon traiesc inca 2 – 3 luni.
Concluzie
Vaccinarea pentru FeLV (leucemia virala a pisicilor) este posibila si putini proprietari opteaza pentru schema de vaccinare extinsa. Veti scadea considerabil sansele ca pisica sa dezvolte limfom daca o vaccinezi impotriva FeLV si daca nu o expui la fum de tigara.
Iar in cazul in care pisica prezinta semne, precum: dificultati in respiratie, febra, slabire progresiva, voma si diaree persistenta, apetit redus, febra, mergi la medicul veterinar pentru investigatii ample. Limfomul la pisici poate aparea la orice varsta!