Lupusul eritematos cutanat (LEC), cunoscut si sub denumirea de lupus eritematos discoid sau dermatita lichenoida faciala idiopatica, este o boala autoimuna rara, localizata strict facial, fiind agravata de expunerea la radiatile UV. Acesta (LEC) este considerata a fi forma benigna a lupusului eritematos sistemic, fiind prezenta la caini.
Lupusul eritematos sistemic (LES) este o boala autoimuna sistemica, rar intalnita la caine si pisica.
In etiologia bolii (studiul cauzei) sunt recunoscuti factori multipli, precum:
- predispozitia genetica,
- disfunctiile imune,
- infectiile virale,
- hormonii,
- medicamentele,
- radiatiile solare.
Ce se intampla pe parte imunologica in lupusul eritematos sistemic?
Lupusul eritematos sistemic (LES) este o boala autoimuna complexa care afecteaza atat oamenii, cat si cainii. La caini, LES se caracterizeaza prin producerea de autoanticorpi care vizeaza diferite tesuturi si organe, ceea ce duce la inflamatie si deteriorarea tesuturilor. Modificarile imunologice observate in LES la caini sunt similare cu cele observate la oamenii cu aceasta boala.
Una dintre modificarile imunologice cu LES este dereglarea celulelor B, care joaca un rol central in producerea de autoanticorpi. In cazul LES, celulele B devin hiperactive si produc cantitati mari de autoanticorpi, care vizeaza autoantigene. Aceasta dereglare a celulelor B contribuie la inflamatia cronica si la deteriorarea tesuturilor observate in LES.
In plus fata de celulele B afectate, cainii prezinta, de asemenea, anomalii in functionarea celulelor T. Celulele T joaca un rol in reglarea raspunsului imunitar si in mentinerea auto-tolerantei. In cazul LES, celulele T devin activate si contribuie la producerea de citokine pro-inflamatorii care determina in continuare inflamatia si deteriorarea tesuturilor.
In general, modificarile imunologice observate in lupusul eritematos sistemic la caini sunt complexe. Afectarea atat a celulelor B, cat si a celulelor T joaca un rol central in stimularea raspunsului autoimun observat in LES.
Rase predispuse la aceasta afectiune
O rasa de caine care este deosebit de predispusa la aparitia lupusului eritematos este Ciobanescul german. Aceasta rasa de talie mare este cunoscuta pentru inteligenta si loialitatea sa, dar, din pacate, are si un risc mai mare de a dezvolta boli autoimune, cum ar fi lupusul. Motivele exacte ale acestei predispozitii nu sunt pe deplin intelese, dar factorii genetici joaca probabil un rol semnificativ in dezvoltarea bolii la Ciobanescul german.
O alta rasa care este frecvent afectata de lupus eritematos este Collie. Acestia sunt cunoscuti pentru natura lor blanda si pentru blana lor frumoasa, dar prezinta, de asemenea, un risc mai mare de boli autoimune in comparatie cu alte rase. La fel ca ciobanestii germani, Collie poate avea factori genetici care ii fac mai predispusi la dezvoltarea lupusului eritematos.
Teckelii sunt o alta rasa care poate fi predispusa la dezvoltarea lupusului eritematos. Acesti caini de talie mica, cu trupuri lungi si picioare scurte, sunt predispusi la diverse probleme de sanatate din cauza formei lor corporale unice, inclusiv la boli autoimune precum lupusul.
In timp ce Dachshunds sunt companioni minunati, este important ca proprietarii sa fie constienti de riscul crescut al acestora pentru anumite afectiuni de sanatate.
Pisicile Siameze au o prevalenta mai mare a bolilor autoimune in comparatie cu alte rase. Studiile au aratat ca pisicile Siameze au o predispozitie genetica la dezvoltarea LES, ceea ce le face mai sensibile la aceasta afectiune.
Pisicile Persane sunt cunoscute pentru blana lor lunga si luxurianta si pentru personalitatea lor dulce, dar ele prezinta, de asemenea, un risc crescut de a dezvolta boli autoimune, cum ar fi LES. Constitutia lor genetica le face mai vulnerabile la dezvoltarea acestei afectiuni in comparatie cu alte rase.
Rasa Ragdoll este, de asemenea, cunoscuta ca fiind predispusa la dezvoltarea LES. Ragdolls sunt pisici mari, afectuoase, cu ochi albastri izbitori. Cu toate acestea, ele prezinta un risc mai mare de a dezvolta boli autoimune.
Semne clinice ale lupusului
In lupusul eritematos cutanat leziunile sunt localizate frecvent la nivelul trufei (nasului) si, mai rar, periocular sau la nivelul buzelor. Uneori pot aparea leziuni la nivelul pavilioanelor auriculare, preputului sau perianal.
Initial, pot fi observate leziuni de alopecie, cu eritem si depigmentare variabila, care ulterior sunt insotite de eroziuni si ulcere, cu tendinta de a fosrma cruste. Pruritul si durerea prezinta intensitati variabile. Leziunile fiind exacerbate in urma expunerii la radiatiile UV ( solare), boala fiind adesea confundata cu dermatita actinica.
Semnele clinice pentru LES la caine
Acesta afecteaza in special adultii, in varsta de peste 6 ani. Semnele clinice pot aparea brusc sau progresiv si se caracterizeaza prin tabloul variat. Majoritatea pacientilor canini prezinta anemie, trombocitopenie, proteinurie, poliartrite, polimiozite, limfadenopatie generalizata, splenomegalie. Manifestarile cutanate sunt, de asemenea, diverse: dermatita eroziva, leziuni veziculo-buloase cutanate sau cutaneo-mucoase, ulceratii si hipercheratoza la nivelul pernitelor, pododermatite. Pot fi surprinse si leziuni de alopecie, cruste, leziuni cicatriceale.
De regula, leziunile sunt sistemice si localizate in deosebi la nivelul fetei, urechilor si extremitatilor membrelor.
Semnele clinice pentru LES la pisica
Acesta este rar intalnita la aceasta specie si se manifesta cel mai adesea sub forma unei anemii, cu trombocitopenie si insuficienta renala. Leziunile cutanate sunt reprezentate de alopecie, eritem, scvamoasa, cruste si cicatrici. La nivel facial si digital.
Cum se pune diagnosticul?
Diagnosticul de certitudine in LEC este sustinut de datele oferite de anamneza si datele imunopatologice.
Examenul histopatologic al biopsiilor cutanate evidentiaza degenerarile celulelor bazale, cu ingrosari ale membranei bazale, cu infiltrari masive de mononucleare si plasmocite la nivelul vaselor dermice si anexelor cutanate.
Testul de imunofluorescenta directa evidentiaza prezenta depozitelor de anticorpi si/sau complement la nivelul membranei bazale.
Diagnosticul de certitudine pentru LES este dificil de precizat, exprimarile clinice sunt extrem de variate si conduc adesea la confuzii cu alte boli cutanate si sistemice.
Diagnosticul prezumtiv solicita coroborarea datelor clinico-anamnetice cu rezultatele examenelor complementare.
Testul ANA este un test de imunodeficienta indirecta, care releva prezenta anticorpilor nespecifici, fiind considerat un test cu sensibilitate si specificitate crescuta pentru LES. Totusi, unele animale animale sanatoase, ca si animalele cu alte afectiuni cutanate sau supuse unor anumite tratament medicamentoase (peniciline , tetracicline) pot prezenta niveluri detectabile de anticorpi ANA.
Detectarea celulelor lupice (LE): acestea sunt neutrofile care au fagocitat nucleul celulelor noarte. Testul LE poate fi pozitiv la 60% din cazuri, insa este considerat nefiabil datorita multiplelor reactii fals pozitive si negative.
Examenul histopatologic al biopsiilor cutanate permite evidentierea degenerescentei celulelor bazale cu vacuolizari si necroze, cu prinderea foliculilor pilosi, alaturi de o inflamatie dermica lichenoida.
Testul de imunofluorescenta directa evidentiaza prezenta de imunoglobuline sau de complement la nivelul membranei bazale in circa 50-60% din cazuri.
Hemoleucograma poate evidentia o anemie neregenerativa sau hemolitica, trombocitopenie, leucopenie sau leucocitoza.
Ce este inflamatia dermica lichenoida?
Inflamatia dermica lichenoida la caini este o afectiune a pielii care poate provoca disconfort si iritatie pentru patrupezii nostrii. Aceasta afectiune se caracterizeaza prin prezenta infiltratelor inflamatorii lichenoide in derm, care duc la diverse manifestari clinice, cum ar fi papule eritematoase, placi si cruste. Intelegerea patogenezei, a semnelor clinice, a diagnosticului si a optiunilor de tratament pentru inflamatia lichenoida a dermului la caini este cruciala pentru a oferi o ingrijire veterinara eficienta.
Diferentierea fata de alte patologii ale pielii
O diferenta esentiala intre lupusul eritematos si alte patologii cutanate este prezenta unei eruptii caracteristice de tip fluture pe fata. Aceasta eruptie apare de obicei pe obraji si pe podul nasului si este adesea insotita de fotosensibilitate. In schimb, alte afectiuni ale pielii, cum ar fi eczema sau psoriazisul, nu se prezinta de obicei cu acest tip de eruptie specifica.
O alta trasatura distinctiva este asocierea sa cu simptome sistemice, cum ar fi durerile articulare, oboseala si implicarea organelor. In timp ce multe patologii cutanate sunt localizate la nivelul pielii, lupusul eritematos poate afecta mai multe organe din tot corpul.
Se poate trata?
Dozele crescute de vitamina E, timp de 1-2 luni sau suplimentele pe baza de acizi grasi esentialo s-au dovedit extrem de utile la unele animale cu leziuni debutante. Terapii recente bazate pe asocierea nicotinamida-tetracicline s-au dovedit a fi eficiante in 50-75% dintre cazurile cu lupus cutanat, fiind considerate o alternativa la utilizarea prednisolonului.
In toate cazurile fotoprotectia este obligatorie prin evitarea expunerii animalelor la radiatiile solare si eventual aplicarea topica de unguente fotoprotectoare.
Pentru LES terapia initiala se bazeaza pe folosirea dozelor mari de corticosteroizi: prednison, prednisolon, in doua prize zilnice. Absenta unei ameliorari semnificative in decurs de 10-14 zile necesita administrarea concomitenta a altor imunosupresoare.
Dupa controlul clinic, dozele se vor diminua treptat pana la obtinerea unei doze minime eficace pentru mentinerea animalului in remisie.
Patrupezii cu anemie hemolitica severa sau cu trombocitopenie, adeseori, nu raspund la corticoterapie, in aceste cazuri fiind utila splenectomia.
Splenectomia este o procedura chirurgicala majora care presupune indepartarea splinei. Desi implica riscuri ca orice interventie chirurgicala – cum ar fi sangerarea in timpul operatiei – poate oferi o usurare semnificativa pentru cainii cu o marire severa a splinei care provoaca semne clinice precum durere sau anemie. Dupa operatie, majoritatea cainilor se recupereaza bine cu o ingrijire postoperatorie adecvata, inclusiv gestionarea durerii si monitorizarea pentru complicatii precum infectia.
Care este prognosticul in aceasta afectiune?
Prognosticul este rezervat. De regula animalele cu afectiuni articulare, cutanate sau vasculare raspund mai bine la terapie si pot fi mentinute pe perioade lungi de remisie clinica.
Se poate preveni aceasta patologie?
Una dintre cele mai eficiente metode de prevenire a lupusului eritematos la caini este de a va asigura ca patrupezii dumneavoastra sunt supusi unor controale veterinare regulate. Aceste controale permit medicilor veterinari sa monitorizeze starea generala de sanatate a cainelui si sa depisteze orice semne timpurii ale bolilor autoimune. Depistarea timpurie poate duce la un tratament mai devreme, ceea ce poate ajuta la incetinirea progresiei bolii.
O alta masura preventiva importanta este mentinerea unei diete sanatoase pentru cainele dumneavoastra. O dieta echilibrata, bogata in nutrienti esentiali, poate ajuta la sustinerea sistemului imunitar si a sanatatii generale, reducand riscul de a dezvolta boli autoimune. Evitarea alimentelor procesate si oferirea de alimente proaspete si integrale poate ajuta, de asemenea, la reducerea inflamatiei din organism.
Exercitiile fizice regulate reprezinta un alt factor cheie in prevenirea bolii. Exercitiile fizice ajuta la mentinerea greutatii cainelui dumneavoastra la un nivel sanatos, reduc stresul asupra articulatiilor si muschilor si imbunatatesc circulatia – toate acestea contribuind la sanatatea generala a sistemului imunitar. In plus, exercitiile fizice regulate pot ajuta la reducerea inflamatiei din organism, ceea ce poate reduce riscul de a dezvolta boli autoimune.
Evitarea expunerii la toxine si substante chimice din mediul inconjurator ajuta la prevenirea lupusului eritematos. Substantele chimice care se gasesc in produsele de curatare a locuintei, in pesticide si in alte produse pot fi daunatoare pentru sistemul imunitar al animalului si pot creste riscul de a dezvolta boli autoimune. Folosirea in casa a unor produse naturale sau sigure pentru animalele de companie, reduce expunerea cainelui dumneavoastra la aceste toxine.