Cine a fost martor vreodata la nasterea si primele luni de viata ale puilor de pisica stie in mod sigur de cata trandrete si grija este capabila o pisica fata de puii ei. In special in primele trei – patru saptamani de viata, atentia mamei este cruciala pentru dezvoltarea puilor de pisica.
Unele probleme pot aparea in perioada post – partum (adica dupa nastere), iar pentru proprietarii de pisici, sau chiar pentru cei care isi doresc sa ajute o pisica fara adapost care a avut pui de curand, este important sa poata recunoaste aceste potentiale probleme. Un tratament prompt este important atat pentru mama, cat si pentru pui.
Ce este mastita?
Mastita este o inflamatie a glandelor mamare, numarul de glande mamare afectate putand sa fie diferit de la caz la caz. Desi este o problema frecventa in perioada post-partum, aceasta poate sa apara si din alte motive, cum ar fi decesul unui pisoi, intarcare prematura, lipsa igienei, sau chiar alaptarea in sine. Perioada post-partum este foarte obositoare pentru pisica – mama. Combinatia dintre efortul gestatiei in sine, stresul nasterii, alaptarea si ingrijirea puilor, precum si dintii si gherutele ascutite ale puilor creeaza un mediu propice pentru dezvoltarea bacteriilor. In mod normal, sistemul imunitar al pisicii ar face fata bacteriilor, dar daca pisica este stresata, ii lipseste nutritia corecta, sau exista alti factori care o afecteza negativ, sistemul imunitar va fi slabit. De aceea, mastita poate sa apara rareori si in cazul pisicilor mai varstnice, nu doar in cazul celor care au nascut de curand.
Mastita nu este intotdeauna doar o simpla inflamatie. Cand apare doar sub forma unei inflamatii, este denumita mastita non-septica (adica neinfectioasa). Ea poate fi insotita de o infectie (mastita septica), de cele mai multe ori bacteriile responsabile fiind E. coli, stafilococi, streptococi si enterococi. Infectia incepe de regula in interiorul mamelonului, pentru a patrunde ulterior care glandele mamare. Astfel, mastita poate presupune de la o inflamatie abia vizibila, pana la o infectie severa insotita de gangrena – adica necrozarea, moartea tesutului, din cauza aportului scazut de sange la nivel local. Chiar si in cazurile mai putin grave, mastita este totusi o afectiune foarte dureroasa. Mastita non-septica (neinfectioasa) poate evolua catre o mastita septica. Netratata, poate evolua pana la decesul pisicii.
Simptomele mastitei la pisici
Simptomele acestei boli variaza in functie de severitatea ei. Simptomele aparente pot fi urmatoarele:
- pisoii nu iau in greutate (ritmul normal ar fi in jur de 5% din greutatea la nastere pe zi);
- pisica nu alapteaza puii, sau afiseaza disconfort in timpul alaptarii;
- mamelele apar umflate, inflamate, intarite, dureroase la atingere si uneori se pot observa ulceratii (rani cu aspect de crater, lipsa de tesut);
- eliminare de sange sau puroi;
- lapte cu vascozitate crescuta (un fel de lapte inghegat, gros);
- anorexie (lipsa poftei de mancare);
- febra;
- varsaturi.
Daca observati astfel de simptome, prezentati urgent pisica la medicul veterinar. Mastita poate crea probleme grave atat pentru mama cat si pentru pui. De asemenea, nu uitati ca mastita poate aparea, in cazuri rare, chiar si in cazul pisicilor care nu au nascut de curand (datorita lactatiilor false sau nervoase).
Diagnosticul mastitei la pisici
Pentru diagnostic, medicul veterinar va lua in considerare simptomele si istoricul problemelor de sanatate ale pisicii. Diagnosticul se poate uneori stabili doar in urma examenului vizual, dar anumite teste sunt folosite pentru a confirma diagnosticul si, de asemenea, pentru a stabili tratamentul cel mai potrivit. Testele folosite in mod uzual ar fi urmatoarele:
- examen citologic al secretiilor mamare (un test neinvaziv, pentru depistarea afectiunilor celulare);
- culturi bacteriologice, pentru a identifica tipul bacteriei responsabile pentru infectie;
- hemoleucograma, biochimie, teste de urina si teste pentru evaluarea functiei tiroidiene – acestea nu doar ca vor stabili daca este prezenta si o infectie sau a aparut necrozarea tesutului, dar vor stabili si daca exista alte afectiuni care influenteaza aparitia si/sau evolutia bolii;
- test de Leucemie felina si FIV (imunodeficienta felina), in special pentru pisicile care nu traiesc exclusiv in interior.
Tratamentul mastitei la pisici
Daca este tratata corect, mastita nu va intrerupe alaptarea pisoilor, care ar trebui sa dureze cel putin 8 – 12 saptamani.
Mastita non-septica (non-infectioasa)
Se trateaza de regula cu aplicatii locale. Compresele cu frunze de varza pot ajuta la eliminarea durerii si reducerea inflamatiei. Acestea se fixeaza local, in asa fel incat pisica sa nu le poata indeparta, se lasa 2 – 3 ore, dupa care se face o pauza de 3 – 4 ore pentru ca puii sa poata fi alaptati. Medicul veterinar va evalua pisica si va stabili cursul tratamentului. Bineinteles ca sunt si alte medicamente, dar ele se prescriu doar in baza examenului clinic, diferind de la un caz la altul.
Mastita septica
Pentru aceasta se administreaza antibiotice cu spectru larg, analgezice si antiinflamatoare (pentru combaterea durerii). Acestea trebuie dozate si administrate sub supravegherea medicului veterinar, pentru ca vor trece in laptele matern. Nu toate antibioticele sunt tolerate de pisici si cu atat mai putin de pui. Anumite clase de antibiotice sunt contraindicate, prin urmare nu administrati niciodata pisicii antibiotice sau orice alte medicamente de uz uman, fara indicatia medicului veterinar.
Intarcarea este recomandata doar in cazul in care apar abcese sau necroza. Continuarea alaptarii va ajuta drenajul glandelor mamare, in ciuda faptului ca laptele va fi totusi de calitate mai proasta si contaminat cu antibiotice (acesta decizie apartinand doar medicului veterinar). Medicul veterinar va urmari si starea de sanatate a pisoilor. O nutritie corecta este foarte importanta atat pentru pisica-mama, cat si pentru pui, in special in prezenta acetei boli.
Prognostic
Durata tratamentului este de 2 – 3 saptamani si nu necesita spitalizare. Exceptie fac cazurile cu risc de septicemie (infectie generalizata), cand pisica va avea nevoie de spitalizare pentru administrarea de medicatie si fluide intravenos. In cazul unei necroze, va trebui sa se apeleze la o interventie chirurgicala pentru inlaturarea tesutului mort, eventual a intregii glande mamare afectate. In cazurile grave, pronosticul este rezervat, chiar si cu aplicarea unui tratament agresiv. Complicatiile de acest fel pot fi in majoritatea cazurilor prevenite, daca un tratament corect este aplicat la primele semne de boala.
Daca aveti nevoie de ajutor, oricand specialistii nostri veterinari va pot ajuta in abordarea de diagnostic sau de tratament a diferitelor afectiuni. Nu ezitati sa apelati la un medic veterinar la domiciliu sau ne puteti vizita la una din clinicile noastre.