Pacientul dispneic – pisica respira greu

    Evaluand si incercand sa stabilizezi o pisica dispneica este considerat unul dintre cele mai dificile lucruri la care trebuie sa faca fata un medic veterinar urgentist. Pe langa administrarea initiala a oxigenului, abordarea pisicii cu dispnee necesita o evaluare rapida a paternului respirator si a sistemului cardiovascular si respirator astfel incat sa localizeze originea dispneei. Adesea este necesar un sedativ usor pentru a face posibila efectuarea anumitor proceduri, cum ar fi toracocenteza si un examen fizic mai detaliat.

Materialele necesare pentru toracocenteza, imediat dupa stabilirea zonei de electie si aseptizarea acesteia sunt:

• seringa de 10 – 20ml;
• robinet de perfuzie cu 3 cai;
• ac de recoltare tip fluture;
• tavita renala sau alt recipient in care sa se colecteze fluidele drenate.

O pisica cu dispnee este un pacient instabil, care adesea nu tolereaza manipularea coercitiva, riscand agravarea dispneei si provocarea unui posibil stop respirator.

1. Ce nu ar trebui sa facem?

Primul lucru la care trebuie sa ne gandim atunci cand avem in fata o pisica dispneica este ca nu trebuie sa ne grabim sa relizam nicio procedura de diagnostic care ar putea agrava starea deja critica a animalului, pentru ca un pacient dispneic ar putea muri pe masa in timpul examenului radiologic, incercand sa obtinem un plan de diagnostic initial. In acelasi sens, pacientul ar putea muri daca insistam sa realizam un examen fizic complet, daca insistam sa recoltam o proba de sange sau sa inseram un cateter venos.

2. Ce ar trebui sa facem?

Orice pisica ce ajunge in clinica este deja stresata de drumul parcurs pana la medic, uneori doar plasarea intr-o cusca cu oxigen si asa numita ”abordare fara maini” ar putea ajuta pacientul sa se calmeze si asta sa-l ajute sa respire mai bine. Alegerea cu privire la metoda de administrare a oxigenului depinde de echipamentul cabinetului, dar si de posibilitatea cea mai mica de a stresa pacientul. In acest timp in care animalul se calmeaza putem sa obtinem un scurt istoric al pacientului si cateva date de la propietar, urmand ca in continuare sa evaluam paternul respirator.

3. Examenul fizic al animalului

De indata ce pisica se calmeaza, poate fi evaluata initial privind sistemul respirator si cardiovascular, sarcina principala este localizarea sediului dispneei, in prima faza realizandu-se ascultatia toracelui, ceea ce va conduce mai departe la un diganostic diferential ce va stabiliza pacientul. Examenul cardiovascular presupune obligatoriu evaluarea perfuziei tisulare si ascultatia cardiaca, avand in vedere ca insuficienta cardiaca congestiva este una dintre cele mai frecvente cauze de dispnee la pisici. In examinarea initiala trebuie sa recunoastem unele semne clinice, precum distensia venelor jugulare, ritmul de galop, sufluri cardiace, pulsul jugularei), care ar putea sugera o patologie cardiaca subiacenta.

Masurarea temperaturii corpului este la fel de importanta, deoarece patologii precum insuficienta cardiaca congestiva si traumatismele sunt adesea asociate cu hipotermia la pisici.

Un istoric medical solid al pacientului cu dispnee poate oferi informatii de baza pentru a intelege mai bine patologia primara ce a cauzat initial dispneea. Este important ca proprietarul sa fie intrebat daca pisica are acces la exterior si daca locuieste cu alte pisici, precum si starea de sanatate a celorlalte animale. La fel de important este ca el sa fie intrebat cand au inceput semnele clinice si cum au progresat acestea, insa trebuie inteles ca proprietarul nu are capacitatea sa observe intoleranta la efort a animalului atunci cand acesta este sedentar si locuieste predominant in casa.

Este important daca pisica tuseste, stiind ca pisicile tusesc in afectiuni bronhice si aproape niciodata in patologii pulmonare sau ale spatiului pleural, data fiind distributia diferita a receptorilor tusei fata de caini.

4. Utilizarea sedativelor pentru stabilizarea pisicilor cu dispnee

Trebuie sa ne amintim ca stresul asociat cu dispneea nu face decat sa o agraveze, de aceea se recomanda administrarea unei substante ce reduce necesarul de aer si manifestarile dispneei. Din cauza faptului ca initial nu stim care a fost cauza dispneei, nu se recomanda utilizarea sedativelor ce afecteaza negativ activitatea cardiovasculara, cum ar fi medicamentele -agoniste (medetomidina si dexmedetomidina) sau sedative din familia fenotiazinelor (acepromazina).

Medicamentele recomandate pentru sedarea pacientului cu dispnee sunt medicamentele opioide µ pure (metadona si morfina) sau un agonist / antagonist opioid precum butorfanolul. Alfaxalona poate fi utilizata prin injectie i.m. daca medicamentele mentionate mai sus nu au avut efect. Acepromazina este rar folosita la pisicile cu dispnee.

5. Stabilizarea initiala a pisicii dispneice

Oxigenoterapia si sedarea sunt tratamente initiale pe care ar trebui sa le oferim unei pisici cu dispnee. Trebuie retinut insa ca oxigenoterapia nu este suficienta pentru a stabiliza pacienti dispneici cu patologii ce implica spatiul pleural. In aceste cazuri, toracocenteza este esentiala ca procedura terapeutica si de diagnostic. Toracocenteza la pisici se poate face folosind un ac tip fluture, un robinet cu 3 cai si o seringa de 10 – 20 ml, intepand in spatiul intercostal 7 – 8. Lichidul care este prelevat trebuie intotdeauna evaluat citologic si o proba trebuie pastrata pentru testarea microbiana a culturii.

 

In situatii de urgenta, examenul fizic initial si informatiile din istoricul medical al animalului ar trebui sa fie suficiente pentru a incepe tratamentul de stabilizare. In acele cazuri in care acest lucru nu este posibil, pe langa sedativ, se poate administra o doza de corticosteroizi, bronhodilatatoare si furosemid.

6. Cele mai frecvente patologii la pisicile dispneice si tabilizarea initiala

a. Insuficienta cardiaca congestiva poate fi intalnita la pisicile de toate varstele. Cardiomiopatia hipertrofica este cea mai frecvent intalnita patologie cardiaca, pacientii afectati prezentand dispnee mixta acuta, asociata cu edem pulmonar si/sau revarsat pleural. La ascultatia toracelui se distinge respiratia suieratoare acompaniata de raluri umede in pulmoni. Daca efuzia pleurala exista sub forma de transudat, atunci zgomotele pulmonare sunt diminuate in partea ventrala, alterarile perfuziei periferice si hipotermia fiind caracteristice insuficientei cardiace congestive.

Tratamentul de urgenta al acestei patologii include administrarea oxigenului, pe langa furosemid (diuretic de ansa) in doza de 2 mg / kg i.m. / i.v. doza initiala, urmata de alte 4 – 5 administrari din ora in ora in doza de 1 mg / kg.

b. Astmul felin, este o patologie alergica a pisicilor ce afecteaza caile respiratorii inferioare si poate fi diagnosticat la orice varsta, desi afecteaza cel mai des pacientii tineri si adultii de varsta mijlocie. Pisicile care au astm bronsic prezinta dispnee expiratorie, secundara bronhoconstrictiei acute, tusea fiind semn clinic frecvent. Pisicile afectate de astm pot prezenta un suierat pulmonar expirator la ascultarea toracelui, iar de regula sunt normoterme si normotensive.

Tratamentul de urgenta al acestei afectiuni include administrarea unui bronhodilatator precum terbutalina in doza de 0,01 mg / kg i.m. / s.c., sau un inhibitor al fosfodiesterazei precum aminofilina in doza de 5-10 mg / kg i.m. / s.c., pe langa un corticosteroid precum dexametazona, in doza de 0,1 – 0,2 mg / kg i.m. / s.c. / i.v.

c. Piotoraxul la pisici este o patologie ce se manifesta prin acumularea unui volum de continut purulent, fiind determinat de muscaturi sau zgarieturi ce penetreaza peretele toracal. Cei mai des intalniti agenti patogeni, implicati in aparitia piotoraxului sunt Pasteurella spp. si agenti anaerobi precum Nocardia si Actinomyces spp.

Pe langa tratamentul specific cu antibiotice si analgezice, trebuie sustinuta si functia cardiovasculara ce acompaniaza aceasta patologie, manifestata prin soc distributiv, hipertermia sau hipotermia fiind prezente. Efectuarea toracocentezei este esentiala pentru eliminarea continutului patologic si ameliorarea simptomelor respiratorii, urmand plasarea unui cateter venos pentru rehidratare si corectarea hipoperfuziei tisulare. Antibioticele utilizate trebuie sa fie cu spectru larg pana la obtinerea rezultatului antibiogramei, si sunt reprezentate de amoxicilina si acid clavulanic. Pe langa tratamentul medicamentos, se recurge la plasarea unor tuburi de dren pe ambele parti pentru eliminarea continutului purulent si spalaturi ale spatiului pleural.

In caz de urgenta apelati la o ambulanta veterinara, veniti la Joyvet – cabinet veterinar sector 3 sau la Supervet – spital veterinar non stop.