Ce este paralizia laringiana?
Paralizia laringelui este o boala frecvent intalnita la caini si foarte rara la pisici, afectand capacitatea de a respira normal, ce este caracterizata prin paralizia muschilor laringieni si obstruarea orificiului prin care aerul intra si iese din trahee.
De ce apare?
Boala apare frecvent la cainii de varsta medie si la cei batrani, din categoria raselor mari si uriase, precum Rottweiler, Dalmatian, Ciobanesc German, Labrador Retriever, Setter Irlandez, Saint Bernard si Dog German, mai putin frecvent poate aparea ca o boala ereditara la rasele Husky Siberian, Bulldog, Bouvier des Flandres, Leonberger si la cainii de sanie.
Cauzele afectiunii nu sunt stabilite cu exactitate, paralizia laringelui ramanand o patologie idiopatica, desi procesele tumorale si traumatismele din zona gatului pot cauza aparitia afectiunii, uneori fiind inregistrate si cazuri de catei ce o prezentau la nastere.
Simptomatologia
Semnele clinice ce ne conduc spre suspiciunea de paralizie laringiana includ:
- tuse seaca;
- modificari ale vocii;
- respiratie zgomotoasa ce avanseaza spre dispnee;
- regurgitare;
- voma.
Cum diagnosticam?
Diagnosticul paraliziei de laringe se pune in baza semnelor clinice, dar pentru confirmare este nevoie de vizualizarea laringelui cu ajutorul laringoscopului sub sedare, absenta miscarilor laringelui sau miscarea lor paradoxala in raport cu respiratia confirmand diagnosticul. Radiografia in acest caz nu ofera informatii valoroase clinicianului, electromiografia putand arata unde pozitive ascutite, potentiale de denervare si uneori miotonice. Complicatiile frecvente ale acestei patologii sunt reprezentate de:
- pneumonia prin aspiratie;
- polipnee (cresterea frecventei repiratorii);
- hipercapnie (cresterea concentratiei de dioxid de carbon in sange ce duce la acidoza respiratorie);
- hipoventilatie (scaderea oxigenararii) ce poate duce in scurt timp la insuficienta respiratorie;
- hipertermia din cauza efortului respirator ce scade dupa normalizarea respiratiei.
Diagnosticul diferential in cazul paraliziei de laringe trebuie sa cuprinda neaparat:
- miozita;
- corpi straini;
- edem glotic;
- colaps laringian;
- laringita cronica proliferativa granulomatoasa;
- procese obstructive;
- tumora nervului laringeu recurent sau a nervului vag;
- miastenia gravis;
- hipotiroidismul sever;
- traumatismele;
- afectiunile neurologice degenerative generalizate.
Cum se trateaza?
Tratamentul urmareste ameliorarea semnelor de obstructie a cailor respiratorii, realizandu-se prima data intubarea orotraheala. In cazuri usoare sunt temporar eficiente tranchilizarea, administrarea oxigenului si a corticosteroizilor pentru a reduce inflamatia si a scadea secretiile, iar cazurile severe pot necesita traheotomie, tratamentul chirurgical fiind cel curativ si are ca scop marirea orificiului glotic prin tehnicile: lateralizarea cartilajelor aritenoide, ventriculocordectomia, aritenoidectomia partiala, laringotomia mediana crenelata sau traheorstomia permanenta.
Tratamentul poate include medicamente antiinflamatorii si daca este nevoie si antibiotice, recomandarea medicului fiind evitarea pe tot restul vietii animalului a exercitiilor fizice excesive si iesirea afara in perioadele foarte calduroase.