Pisica mea se scarpina – cauze, diagnostic, tratament

Pisicile sunt animale mai discrete comparativ cu caini, de aceea pruritul sau scarpinatul este mai greu de observat de proprietari, iar vizita la cabinetul veterinar este intarziata. Pisicile pot folosi limba pentru a se scarpina, iar ghearele le folosesc doar in zonele in care nu pot ajunge cu limba precum zona capului si gatului. Aceste metode utilizate pentru ameliorarea pruritului explica alte semne ce acompaniaza pruritul la pisici si anume alopecia trunchiului (lipsa parului de pe burta) sau excoriatiile severe (ranile) in jurul capului. De cele mai multe ori atunci cand proprietarii observa aceste semne, se prezinta la medicul veterinar.

Leziunile observate la pisicile cu prurit se impart in 4 categorii:

1. Dermatita miliara: papule mici cu crusta, cel mai frecvent pe spate si in jurul gatului. Alopecia este frecvent intalnita.

2. Alopecia simetrica – este bilaterala (si in stanga si in dreapta) la nivelul abdomenului si pe partea interna a membrelor posterioare (deschis ca pisica nu mai are par pe picioarele din spate). Partea dorsala (de pe spate) nu este afectata.

3. Granulomul eozinofilic la pisica cuprinde 3 leziuni distincte:

• ulcer nedureros, bine delimitat, unilateral sau bilateral, localizat la nivelul buzelor superioare;
• plagi eozinofilice;
• granuloame eozinofilice.

Acestea sunt intalnite in zonele in care pisicile se pot linge. Plagile eozinofilice sunt bine demarcate, insotite de alopecie si zone rosii ulcerate sau erodate, localizate pe abdomenul anterior, torace si partea mediala (interioara) a membrelor posterioare. Granuloamele eozinofilice sunt ferme, bine conturate, elevate, de culoare galbena sau roz, localizate la nivelul membrelor posterioare sau cavitatii orale.

4. Pruritul capului si al gatului este caracterizat de escoriatii si ulceratii in jurul capului si gatului induse de scarpinat. Uneori se mai poate intalni si la nivelul obrajilor.

Cauzele pentru care o pisica se scarpina

• Ectoparaziti: purici, paduchi, Cheyletiella, Otodectes cynotis (care da raia auriculara la pisici), Trombicula autumnalis, Notoedres cati, Demodicoza, dar si o hipersensibilitate crescuta la muscatura de insecte;
• Infectii fungice: dermatofitoza;
• Alergii la mancare;
• Dermatita atopica;
• Comparativ cu cainii, la pisici pruritul datorat Stafilococului pyoderma si dermatitei Malassezia este rar.

Diagnosticul pruritului la pisici

Primul pas in stabilirea diagnosticului consta in incercarea de a identifica prezenta uneia din cele 4 leziuni caracteristice. Prezenta dermatitei miliare (o reactie alergica si o eruptie a pielii ce se simte ca o suprafata poroasa) si a pruritului capului si gatului se stabileste doar pe baza semnelor clinice. In cazul alopeciei simetrice se poate face trihograma (evaluarea parului smuls la microscop). Examenul citologic poate fi util pentru evidentierea celulelor prezente si determinarea gradului de infectie secundara in cazul granulomului eozinofilic la pisici.

Odata ce leziunea a fost identificata, se va incerca identificarea cauzei.

Majoritatea ectoparazitilor precum puricii, paduchii, Cheyletiella si Otodectes pot fi observati cu ochiul liber la examinarea fizica. Se mai pot face scarificare pentru evidentierea prezentei altor paraziti. Dermofitoza poate fi identificata prin examinarea testului la lampa Wood si culturi fungice.

Teste alergice si dieta stricta sunt utile in cazul alergiilor. Manipularea dietei este dificila in cazul pisicilor, intrucat mobilitatea lor este mai mare si se pot urca oriunde, procurand astfel hrana.

In cazurile refractare de prurit (ce tot reapar) se suspicioneaza dermatita atopica. In acest caz se pot face investigatii precum teste alergologice si teste serologice pentru dozarea IgE.

In cazuri severe se poate obta si pentru examenul histopatologic, in care se ia o proba din pielea pisicii si se trimite la laborator.

Tratamentul scarpinatului la pisici

Tratamentul simptomatic cu medicamente antiinflamatoare este utilizat pentru reducerea pruritului, iar concomitent se fac investigatii suplimentare pentru stabilirea cauzei. Prednisolon in doza de 1 – 2 mg / kg corp, pentru 5 – 14 zile, urmat de diminuarea treptata a dozei se utilizeaza in leziunile severe din dermatita miliara, pruritul capului si gatului si granulomul eozinofil. Antiinflamatoarele nu se administreaza pe termen lung deoarece pot altera raspunsul la terapia specifica si sunt contraindicate in dermatofitoza.

Tratamentul specific consta in medicatie antiparazitara si antibiotice, dar si sampoane sau antifungice conform examenelor de laborator.

In pruritul capului si gatului si granulomul eozinofil, prezenta escoriatiilor si ulcerelor sunt semne de infectie bacteriana secundara si necesita initierea terapiei cu antibiotice. Se utilizeaza frecvent Amoxicilina si acidul clavulanic sau Cefalexina pe o durata de 2 – 3 saptamani. Bineinteles ca se recomanda examenul bacteriologic pentru identificarea bacteriei si folosirea antibioticului conform antibiogramei.

In cazul pruritului de cauza idiopatica se poate opta pentru terapia de lunga durata cu glucocorticoizi, ciclosporina, antihistaminice si acizi grasi esentiali.