Drumetiile, sau asa-numitele “hike-uri”, sunt o activitate mai distractiva atunci cand este prezent si animalul de companie, in special daca acesta este tanar si plin de energie. Insa pe cat de atractiva poate fi natura, in salbaticie zac si pericole; pe langa cele previzibile, precum animalele salbatice, exista si primejdii deseori subestimate de drumeti – cum sunt plantele. Este important, astfel, sa stim ce putem intalni pe traseu si sa reusim sa le diferentiem pe cele inofensive de cele toxice, pentru a evita ingerarea acestora de catre animal.
In caz de ingestie a plantelor toxice, in lipsa altor mijloace de ajutor, exista anumiti pasi de urmat descrisi in articolul „Tehnici de prim ajutor veterinar” – pana la sosirea intr-un cabinet veterinar.
Omagul – Aconitum toxicum
Cunoscut si sub denumirea de aconit, este o planta erbacee, ocrotita prin lege, ce se dezvolta in zone muntoase, stancoase, intalnit in tot lantul carpatic. Ajunge pana la un metru si jumatate, cu frunze divizate (dintate); florile au culoarea albastru-violet, dispuse in ciorchine.
Poate fi observat in floare pe toata perioada verii, din iunie pana in septembrie.
Omagul contine o substanta activa puternica, din clasa alcaloizilor*, numita aconitina, foarte otravitoare din cauza numeroaselor grupari reactive pe care le contine. Aconitina, in cantitate de ordinul miligramelor (<6mg), are efecte toxice asupra organismului, printre care se numara:
- Cardiovasculare – hipotensiune, palpitatii, bradicardie (scaderea pulsului) si slabiciune cardiaca;
- Neurologice – paralizeaza centrii nervosi pentru respiratie, paralizeaza muschii, provoaca pareze, amorteala, slabiciune;
- Oftalmologice – are efect midriatic (de marire a pupilelor), cauzand tulburari de vedere.
In final, duce la contractia muschilor gatului si moarte prin asfixie.
*alcaolizii sunt substante toxice de origine vegetala, folosite deopotriva ca medicamente si droguri.
Matraguna – Atropa Belladona
Popular numita doamna-codrului, beladona sau tilidonie, matraguna este una dintre cele mai vechi plante otravitoare, fiind folosita inca din Evul Mediu de asa-numitele „vrajitoare” pentru efectele psihoactive pe care le exercita. Denumirea provine de la aspectul ochilor mari ai femeilor care o foloseau, avand efect midriatic.
Este raspandita mai ales in padurile de foioase din zone montane, chiar in Muntii Carpati.
De la jumatatea tulpinei se formeaza trei ramificatii, cu frunze ovale si flori brun-violete. Fructele sunt solitare, globuloase si negre, avand in fundal 5 sepale verzi ce confera aspect de stea.
Matraguna este contine o multitudine de alcaloizi: atropina, beladonina, hiosciamina, scopolamina. Doza letala de atropina este estimata a fi 1-1,5 mg/kg corp, iar un fruct de beladona contine in jur de 2mg, astfel ca este nevoie de o cantitate relativ mica din planta pentru a se produce decesul animalului.
Aceste substante sunt psihoactive, in primul stadiu al intoxicatiei, ca mai apoi sa apara si simptome digestive si neurologice. Printre semnele intoxicatiei se numara:
- Halucinatii, delir, efecte psihice;
- Dificultati motorii, de latrat, de coordonare, respiratie, inghitire;
- Midriaza, tulburari de vedere;
- Reflexe slabite si apoi paralizate.
Ultimul stadiu al intoxicatiei cu aceasta planta este sedarea, coma si decesul.
Brandusa de toamna – Colchicum autumnale
Brandusa de toamna este o planta intalnita in zonele de deal si de munte, inalta de pana la 15 cm, cu frunze lanceolate si flori violet-lila, ce se aseamana la aspect cu brandusa de munte si cu florile de sofran. Odata cu aparitia florilor, dispar frunzele plantei.
Infloreste doar toamna si este considerata o planta medicinala. Aceasta poate fi confundata cu brandusa de munte, insa cea din urma infloreste primavara si isi pastreaza frunzele si dupa inflorire.
Aceasta planta contine o substanta numita colchicina, care este cunoscuta pentru eficacitatea sa ca antiinflamator si analgezic, in special in tratamentul atacurilor de guta. Cu toate acestea, 10g din aceasta planta sunt suficiente pentru a produce moartea unui adult, iar pentru caini este necesara o cantitate mult mai mica.
Efectele toxice ale brandusei sunt de paralizie asupra Sistemului Nervos Central, asupra musculaturii si centrilor respiratori, provocand moarte prin asfixie.
Nemtisor – Delphinium consolida
Toporasul sau nemtisorul, familiar majoritatii dintre noi, este o planta inalta de 20-45cm, cu frunze fidate, subtiri si flori violet. Florile prezinta 5 sepale de aceeasi culoare, dintre care ultima se prelungeste sub forma unui pinten. Se intalneste in paduri si in zona montana, in special in Ardeal, inflorind in lunile iulie-august.
Contine un amalgam de compusi otravitori din clasa alcaloizilor aconitici, precum: delfinoida, decozina, delzonina, delfesatina, licoctanina si stafisagrina. Intoxicatiile cu aceasta planta sunt de tip acut, petrecandu-se fulgerator. Sistemele afectate sunt:
- Digestiv – greata, voma, probleme gastrointestinale, deshidratare;
- Nervos – furnicaturi, tulburari nervoase, paralizie motorie;
- Cardiovascular – aritmie, stop cardiorespirator.
Cele mai clare simptome in cazul cainilor sunt durerile de stomac, probleme digestive, agitatie, apatie si, in final, moarte.
Dediteul – Adonis vernalis
Numit si ruscuta de primavara sau dedinita, aceasta planta vegeteaza pe coaste abrupte, in pasuni uscate si insorite, atat la campie cat si in zona montana, preponderent in Subcarpati. Este o planta declarata monument al naturii si este protejata prin lege.
Prezinta o tulpina scurta, impanzita de frunze fidate cu aspect de marar, care se termina intr-o floare unica, galben-aurie.
Principiile active din dediteu sunt reprezentate de glicozide cardiotonice: adonidozida, adonivernozida si adonidina. Acestea sunt folosite pentru proprietatile lor de regulare a sistemului cardiovascular, insa depasind doza terapeutica, au efecte toxice. Manifestarile intoxicatiei sunt:
- Cardiovasculare – aritmii, bradicardie si inhibitie cardiaca;
- Neurologice – nervozitate, tulburari vegetative, convulsii, pierderea vederii;
- Gastrointestinale – deshidratare, gastroenterita, colici, icter, ameteli si varsaturi.
Dalacul – Paris quadrifolia
Este o planta ce creste in zonele montane, impadurite, mai ales unde sunt conifere. Infloreste din mai pana in iunie si prezinta o tulpina subtire, erecta si 4 frunze mari – de unde si denumirea de Paris quadrifolia. In varf prezinta un fruct foarte asemanator ca aspect unei afine, lucru ce face aceasta planta periculoasa. Ca substante active se amintesc paridina, paristifinina – saponine cu efect vomitiv, care cauzeaza tulburari nervoase si digestive din speta celor amintite mai sus.
Cucuta mare – Conium maculatum
Planta ierboasa intalnita in toate regiunile tarii, regasita la marginea padurilor, pe marginea drumurilor, in locuri in general parasite. Prezinta fruze mari, crestate, asemanatoare celor de patrunjel sau leustean, cu flori in umbele simple, albe. Radacina este pivotanta si, de asemenea, asemanatoare ca aspect celor doua radacinoase precizate anterior.
Este o planta deosebit de toxica si periculoasa din cauza asemanarii ei cu familiarele zarzavaturi. Diferenta dintre acestea este mirosul – frunzele si radacina de cucuta mare, zdrobite, emana un miros specific de urina de rozatoare si nu se aseamna deloc mirosului cunoscut al patrunjelului. Perioada de inflorire este iulie-august.
Substantele toxice pe care le contine sunt alcaloizii: gamma-coniceina, coniina, N-metil-coniina, conhidrina si pseudoconhidrina. Acestea duc in timp foarte scurt la blocaj neuro-muscular si sunt letale pentru animalul care le-a ingerat. Aproximativ 6-8 frunze sunt letale pentru un om adult, iar in cazul animalelor de talie mai mica, doza scade si mai mult.
In cazul in care o femela gestanta se intoxica cu aceasta planta, alcaloizii exercita efect teratogenic, puii urmand sa se nasca cu o multime de defecte genetice, sau chiar sa moara la scurt timp dupa nastere.
Cucuta de apa – Cicuta virosa
Dupa cum sugereaza si numele, cucuta de apa are aspect aproape identic cu cea mare si se gaseste in zone umede, pe pajisti, in apropierea lacurilor, pe marginea apei sau in mlastini.
Cucuta de apa este cea mai otravitoare dintre plantele familiei Umbelliferae, din care sunt necesare doar 2-3g pentru a ajunge la deces.
Radacina si frunzele sunt cele mai toxice parti ale sale, continand cicutina, cicutoxina si ulei aromatic. Aceasta planta, spre deosebire de cucuta mare, are miros de patrunjel, putand induce in eroare foarte usor. Radacinile se pot confunda cu pastarnacul sau napii, insa diferenta consta in prezenta unor camere goale pe sectiune.
Efectele intoxicatiei sunt:
- Greata, varsaturi;
- Ameteli puternice, leziuni ale sistemului nervos;
- Hipersalivatie;
- Defecare frecventa;
- Tahicardie;
- Crize de convulsii;
- Deces.
Laurul – Datura stramonium
Laurul sau ciumafaia este intalnit in zona de campie, prezentand frunze mari, ovale si dintate si flori lungi, albe, sub forma de palnii, ce ating pana la 10 cm. Fructele produse sunt niste capsule tepoase pline cu seminte marunte.
Ciumafaia contine alcaloizii daturina si atropina, care pot duce la deces dupa cantitati foarte mici ingerate. Cea mai mare cantitate de alcaloizi este concentrata in tulpina plantei. Aproximativ 20 de seminte pot fi fatale pentru un copil, iar 4-5g frunze reprezinta o doza de risc extrem pentru un adult (sau 30-40 de seminte).
In cazul in care animalul ingereaza orice parte a plantei, indeosebi semintele, simptomele vor fi urmatoarele:
- Suprastimulare SNC (halucinatii, accelerare cardiorespiratorie, agitatie);
- Tulburari de vedere;
- Deshidratare;
- In final, intoxicatia este urmata de delir, sedare, coma si deces.
Macul de camp – Papaver rhoeas
Bine-cunoscutul mac de camp nu necesita o descriere fenotipica, fiind faimoasa floare rosie care creste pe campuri, pe marginea drumurilor, pe pasuni. Aceasta planta, insa, contine peste 23 de alcaloizi, dintre care papaverina, morfina, codeina, scopolamina si altele. Alcaloizii se gasesc in latexul alb (seva) care circula in toata planta verde. Odata uscat in contact cu aerul, latexul ia denumirea de opiu. Semintele uscate si maturate sunt sigure pentru consum.
Cainii sunt deosebit de sensibili la intoxicatia cu alcaloizi, fiind mortala daca nu se intervine in timp scurt. Acestia vor prezenta simptome de:
- Bradicardie;
- Pierderea echilibrului si coordonarii;
- Mioza (pupiloconstrictie);
- Dificultate in respiratie.
Daca aveti nevoie de ajutor, oricand specialistii nostri veterinari va pot ajuta in abordarea de diagnostic sau de tratament a diferitelor afectiuni. Nu ezitati sa apelati la un medic veterinar la domiciliu sau ne puteti vizita in Bucuresti la Joyvet – cabinet veterinar sector 3 sau la clinica veterinara deschisa non stop Supervet.