Prolapsul vaginal este o afectiune ce presupune prolabarea mucoasei si a structurilor vaginului, printre labile vulvare, in exterior, avand aspectul unei ‘gogosi’.
Hiperplazia vaginala reprezinta starea patologica in care are loc edematierea mucoasei vaginale situate anterior de meatul urinar, mai rar caudal de acesta si protruzia tumefactiei, mai mult sau mai putin evidenta intre labile vulvare.
De ce apare prolapsul vaginal la caini?
Prolapsul vaginal apare frecvent la femelele nesterilizate si in general dupa fatare, dar poate avea si etiologie traumatica, fiind intalnita in general la rasele brahicefalice si de talie mare precum: Boxer, Labrador Retriever, Mastiff, Bulldog Englez sau Francez si Ciobanesc German. Patologia este provocata in principal de stimularea estrogenica, catelele pot suferi de aceasta afectiune si inainte de intrarea in calduri sau dupa terminarea acestora.
Hiperplazia vaginala apare la catelele tinere, mai ales la rasele brahicefalice, in timpul fazei foliculare, sub influenta concentratiilor ridicate de hormoni estrogeni, si foarte rar apare ca urmare a fatarii, diferentiind-o de prolapsul vaginal, ce implica de obicei si prolabarea altor tesuturi.
Simptomatologia prolapsului vaginal la caini
Clinic, prolapsul vaginal este reprezentat de prezenta unei mase de tesut moale, rozaliu, la nivelul vulvei, desi se mai pot exterioriza si alte tesuturi precum vezica urinara, corpul uterin si uneori colonul descendent, cateaua se linge insistent in zona afectata si urineaza cu dificultate. Inainte de aparitia tesutului vaginal in exterior, proprietarul poate observa cu cateva zile inainte o sangerare discreta sau scurgeri vaginale care seamana cu cele din perioada de calduri.
La fel ca in cazul prolapsului, in hiperplazia vaginala are loc exteriorizarea unei mase rotunde de tesut de culoare rosiatica, fiind mai mult sau mai putin evidenta intre labile vulvare. In timpul inspectiei vaginului se observa ca masa prolabata provine de pe podeaua cavitatii vaginale, cateaua avand tendinta de a linge permanent regiunea vulvei, putand traumatiza mucoasa expusa, urinarea efectuandu-se cu dificultate.
Diagnosticul poate fi stabilit in cazul hiperplaziei vaginale prin momentul evidentierii masei de tesut, stiut fiind faptul ca in timpul fazei luteale a ciclului sexual masa prolabata regreseaza mult in dimensiuni si chiar dispare. Diagnosticul diferential trebuie sa cuprinda neaparat aceste doua patologii, si pe langa acestea si fibromul si leiomiomul vaginal, biopsia si citologia ar trebui efectuate pentru stabilirea unui diagnostic cat mai corect, pe langa analizele uzuale de sange biochimice si hematologice si cele de urina.
Profilaxia
Nu se cunoaste exact cauza ce determina aparitia prolapsului vaginal, insa tinand cont de schimbarile hormonale ce o favorizeaza, preventia ei este reprezentata de efectuarea interventiei chirurgicale de sterilizare, recomandata la femelele fara valoare reproductive sau cu valoare reproductiva mica.
Tratamentul prolapsului vaginal
Protocolul terapeutic al acestor afectiuni este dependent de gradul lor de severitate si de dorinta proprietarului in privinta viitorului reproductiv al femelei.
In cazul prolapsului vaginal, se va monta un cateter urinar pentru catelele ce nu pot urina, dupa care, daca femela are valoare reproductiva mare, iar proprietarul isi doreste pui, se va incerca repunerea masei in pozitia ei anatomica normala, in urma lavajului cu ser fiziologic, se vor aplica pe suprafata mucoasei prolabate unguente cu rol in reducerea inflamatiei si edemului. Aceste manopere trebuie sa fie urmate de toaletare zilnica a zonei afectate si un tratament pe cale generala adecvat, administrarea de antiinflamatorii si a unui tratament hormonal.
In cazul nereusitei, sau in cazul in care proprietarul nu isi doreste urmasi de la catea, se poate efectua interventia de sterilizare, care are cea mai mare reusita din punct de vedere terapeutic in aceasta patologie. In oricare din aceste doua cazuri, este importanta purtarea gulerului elisabetan, acesta avand rolul de a impiedica cateaua sa linga si sa traumatizeze masa de tesut prolabata sau plaga formata in urma interventiei chirurgicale.
In cazul hiperplaziei vaginale optiunile terapeutice sunt asemanatoare, se poate practica vaginoplastia, vaginectomia sau interventia chirurgicala de ovariohisterectomie (sterilizare), fiind recomandata a fi realizata in anestru, realizarea ei in timpul estrului sau proestrului crescand riscul hemoragiei intraoperatorii. Complicatiile interventiei de vaginoplastie sau vaginectomie sunt reprezentate de vaginoragie (hemoragie vaginala) in caz de hemostaza insuficienta, dehiscenta a plagii sau infectie.