Scarpinatul si pruritul la caine sunt simptome des intalnite. Pruritul se defineste ca o senzatie pe piele ce determina nevoia de a se scarpina. Acest lucru este cauzat de stimularea nervilor cutanati ce prezinta la nivelul terminatiilor nevoase mediatori chimici si eliberarea de citokine din eozinofile, neutrofile si limfocite. Semnele cele mai comune pe langa scarpinat sunt mestecatul, linsul, ciugulitul, frecatul zonei afectate si scuturarea capului. Lipsa parului (alopecia) poate fi un semn de prurit la caine.
Cauze scarpinatului la caine
In majoritatea cazurilor pruritul la caini se datoreaza ectoparazitilor (puricilor), agentilor infectiosi sau alergiilor.
1. Ectoparazitii:
- Pureci;
- Paduchi;
- Infectarea cu scabie sau raie;
- Capuse;
- Trombicula autumnalis;
- Demodicoza.
2. Agenti infectiosi: Stafilococul pyoderma si dermatita fungica Malassezia.
3. Alergii: dermatita de contact, dermatita atopica si alergii alimentare.
Diagnostic
Primul pas consta in stabilirea cauzei, cel mai frecvent pruritul se datoreaza ectoparazitilor sau agentilor infectiosi. Numai dupa ce aceste cauze au fost excluse, se poate stabili un diagnostic de alergii cutanate.
Ectoparazitii precum purecii, paduchii si larva Trombicula pot fi vazuti cu ochiul liber la examinarea fizica. In cazul parazitilor microscopici sau microorganismelor se urmareste stabilirea diagnosticului de certitudine utilizand examene citologice.
Majoritatea ectoparazitilor determina aparitia unei leziunii caracteristice sau semn patognomonic pe piele, identificarea si tratarea acesteia duce de regula la remiterea simptomatologiei.
In demodicoza si dermatita Malassezia, acest semn patognomonic lipseste. In dermodicoza, se vor preleva probe de la nivel cutatant si par pentru stabilirea diagnosticului. In dermatita Malassezia se va face examen citologic al pielii pentru elucidarea diagnosticului.
In cazul alergiilor diagnosticul se stabileste pe baza istoricului medical si semnele clinice prezente. Dermatita de contact duce la aparitia de regula a unei leziuni cu distributie caracteristica, cel mai frecvent la nivelul gatului si scrotal. In acest caz se va recomanda o dieta bazata pe ingrediente hidrolizate pana la 6 saptamani. Dupa aceste 6 saptamani animalul este reevaluat pentru a observa daca pruritul a disparut sau s-a redus.
In cazul in care pruritul nu dispare, cu dieta stricta, se ridica suspiciune de dermatita atopica. In dermatita atopica se pot realiza teste alergologice cutanate ce pot identifica cu precizie cauza.
Tratament
Tratamentul este unul simptomatic si specific.
Tratamentul simptomatic include administrarea de medicatie antiinflamatoare de tipul glucocorticoizilor, cu eficienta ridicata pe termen scurt ducand la ameliorarea simptomatologiei pana cand tratamentul specific intra in actiune. Acestia trebuie evitati in dermatita Malassezia si in piodermita superficiala, si sunt contraindicate in Demodicoza, deoarece duc la agravarea afectiunii. Pe termen scurt se administreaza pe o durata de pana la 3 zile, iar pe termen lung doza de 0.5 – 1.0 mg / kg de prednisolon sau metilprednisolon, zilnic este de electie.
Tratamentul specific consta in administrarea de medicatie antimicrobiana si antibiotica, variind de la caz la caz, in functie de agentul cauzal si antibiograma.
Dieta restrictiva este tratamentul de baza in cazul alergiilor cutanate.