Ce reprezinta sindromul furiei la caini?
Dupa cum este numit, primul lucru la care ne-am duce cu gandul cand auzim “Sindromul furiei la caini” ar fi comportamentul lor incontrolabil, in situatii speciale, precum momente de frica sau de aparare a teritoriului. Cauza exacta nu este inca inteleasa intru-totul, insa, studiile arata ca aceasta conditie este, de fapt, o forma de agresiune neatribuita unui motiv specific, precum vreun agent cauzal din mediul extern. Motivul, reactivitatea excesiva la nivel cerebral, ce amplifica emotiile, provocandu-le cainilor raspunsuri exagerate de agresivitate si atac, la orice stimul normal ce ii inconjoara.
In plus la acestea, se considera ca aceasta patologie poate fi influentata genetic, la rase precum Springer spaniel englez, Cocker Spaniel și Golden Retriever, unde s-au gasit cele mai multe exemplare ce sufera de aceasta afectiune. Dezechilibrele unor hormoni, precum serotonina, anomaliile neurologice, stresul si anxietatea, pot contribui la declansarea acesteia.
Cum diagnosticam aceasta boala?
Daca te ingrijoreaza existenta acestei afectiuni la cainele tau, urmareste-l daca prezinta aceste semne:
- schimbari bruste de comportament, fara vreo cauza anume;
- latrat si marait inexplicabil;
- bruxism (scrasnitul din dinti);
- ondularea buzelor si descoperirea dintilor inopinat;
Cu toate acestea, diagnosticul este unul complex, ce necesita excluderea factorilor de durere sau a altor stresori. Cainele trebuie urmarit constant, inainte, in timpul si dupa episoadele de furie, pentru a le putea distinge de alte semne ce pot provoaca violenta. Atribuirea prematura a temperamentului cainelui cu acest sindrom, poate trece cu vederea anumite semne ce ii explica aceste reactii, de la date despre mediul in care traieste, pana la istoricul sau medical. Este important sa alegem tratamentul potrivit pe baza testelor clare ce atesta existenta acestei patologii; printre acestea, trebuie sa se numere si: examinare fizica, examinare sanguina, pentru a verifica nivelul diferitilor hormoni ce pot provoca dezechilibre si examinare neurologica, precum CT sau RM, ce identifica anomaliile de la nivelul creierului.
Se poate trata?
Din pacate, nu este o afectiune ce poate fi cu totul tratata, insa se poate tine sub control. Fie ca este vorba de un tratament medicamentos, precum anticonvulsive sau antidepresive (Diazepam, Trazodona, Gabapentina etc), fie ca se aleg metode alternative, cainele trebuie monitorizat cu atentie si urmarit la fiecare pas. Proprietarii trebuie sa inteleaga si sa fie constienti ca aceste crize pot aparea in orice moment, indiferent de stadiul tratamentului. Medicul veterinar trebuie sa ii instruiasca cum sa recunoasca aceste episoade, sa le distinga de comportamentul agresiv fondat, pentru a nu pune pe nimeni in pericol.
Se poate apela si la disciplina in incercarea controlarii acestei probleme:
- dresajul: implementarea unei rutine structurate, in care stapanul este alaturi de el, poate ajuta la reducerea intensivitatii problemei-miscare regulata, ore prestabilite de masa;
- schimbari in mediul in care traieste: este de retinut faptul ca stresul este un factor agravant, deci, un mediu stabil, linistit si confortabil, impreuna cu evitarea factorilor declansatori ai agresivitatii la caini, creste rata de succes;
- schimbari in comportamentul stapanului: cainele trebuie sa se simta in siguranta, apreciat si dorit de proprietarul lui; cu cat acesta este mai implicat in viata lui, cu atat episoadele se vor reduce.
Traiul cu un caine cu acest simptom rar poate fi dificil. In consecinta, toti membrii familiei trebuie sa stie cum sa abordeze situatiile neprevazute care pot aparea. Cu rabdare, intelegere si suport, creand un spatiu sigur, se construieste o relatie armonioasa, bazata pe incredere, care faciliteaza rarirea episoadelor agresive.
Cum putem preveni aparitia acestei afectiuni?
Oricat de implicat si responsabil ai fi ca proprietar, aceasta afectiune poate aparea si poate fi greu de controlat; este mult mai bine sa stim regulile de baza pentru evitarea tratarii ei:
- alegerea rasei: este responsabilitatea ta ca proprietar, inainte de a cumpara o rasa cu risc, sa apelezi la medicul veterinar pentru a cere detalii legate de posibilele probleme pe care le implica cainele;
- socializarea: este bine sa expunem cainii, inca de pui, atat la oameni, cat si la alte animale; acest lucru ii va ajuta sa se invete cu interactiunea cu diferiti stresori si va reduce riscul aparitiei sindromului de furie in viata de adult
- disciplina de baza: inca de mici, proprietarii trebuie sa creeze o legatura stransa cu cainii lor, insa trebuie sa fie atenti la limitele pe care le seteaza, implementand reguli elementare, in baza carora cainele sa poata dezvolta comportament corect;
- vizite constante la medicul veterinar: consultatiile regulate sunt cheia pentru identificarea precoce si rezolvarea acestei afectiuni, prin tratarea din timp a altor afectiuni predispozante.
Asadar, sindromul de furie, desi rar, poate creea multe probleme. Proprietarii care se identifica in aceasta situatie trebuie sa stie cum sa o controleze, atat pentru binele lor, cat si pentru al companionilor. Medicul veterinar este in masura sa diferentieze acest simptom idiopatic de multiple alte cauze ce pot promova comportamentul agresiv la caine, de aceea este importanta o buna comunicare intre el si proprietar. Lucrand impreuna, consecintele acestei afectiuni se diminueaza si relatia cu cainele poate deveni una linistita si sigura, din toate punctele de vedere.