Printre proprietarii animalelor de companie circula, uneori, povesti amuzante si misterioase despre cum catelusa sau pisica lor au continuat sa „intre in calduri” desi au fost sterilizate. Din nefericire, acesta este simptomul unei afectiuni cat se poate de reale si deloc enigmatice numita Sindromul Ovarului Remanent, care poate cauza complicatii in lipsa interventiei medicale.
Ce este sindromul ovarului remanent?
Intr-o operatie de sterilizare, sunt indepartate atat ovarele, cat si uterul, pana in apropiere de deschiderea cervixului. In mod normal, aceste interventii nu prezinta grad inalt de dificultate sau risc, iar recuperarea este relativ usoara si scurta.
Uneori, se poate intampla omiterea unui fragment de tesut ovarian, deoarece unele animale se pot naste cu o bucata de tesut ovarian in plus, in alt loc fata de cel normal. Acest fragment poate deveni functional, in conditii potrivite, si poate incepe sa produca hormoni sexuali ce comanda reluarea ciclului estral – chiar si in absenta uterului.
Exista si alte situatii care pot duce la dezvoltarea acestui tesut, cum ar fi indepartarea incompleta a unuia dintre cele doua ovare sau alipirea unor fragmente ovariene de organele si tesuturile din jur. Cu vascularizatie suficienta, aceste franturi se pot regenera si redeveni functionale.
Sindromul ovarului remanent, deci, nu este o afectiune de natura patologica, ci o complicatie a operatiei de ovariohisterectomie.
Simptomele
Manifestarile acestei afectiuni sunt in concordanta cu simptomele reluarii ciclului estral, despre care gasiti informatii amanuntite in articolul „Piometrul la caini si pisici”.
In esenta, ovarul remanent va incepe sa produca hormoni sexuali, printre care estrogenul, care declanseaza intrarea femelei in faza estrala (calduri). Semnele estrului sunt:
- Marirea si umflarea vulvei – este printre primele simptome care apar;
- Scurgeri vaginale cu sange – in multe cazuri, e primul simptom ce apare datorita volumului mare de sange concentrat pe aparatul reproducator. Hemoragiile apar prin spargerea capilarelor sanguine.
O greseala pe care multi proprietari o fac este sa asocieze aceste sangerari cu menstruatia cunoscuta la oameni. In afara de primate, celelalte specii de mamifere nu elimina endometrul si nu prezinta hemoragii postovulatorii, ci reabsorb tesutul.
- Urinare frecventa si comportament de marcare – va urina cantitati mici pe obiecte sau afara, in plimbari; aceasta urina contine hormoni si feromoni ce au scopul de a atrage masculii.
- Repetarea ciclurilor in functie de specia animalului.
Diagnosticul sindromului ovar remanent
Dupa semnalarea unei precedente sterilizari si a simptomelor, medicului veterinar ii va fi suficient de usor sa puna acest diagnostic, insa pentru exactitate se poate recurge la o combinatie de pasi, printre care:
- Prelevarea de probe histologice din tesutul vaginal. Sub influenta estrogenului, epiteliul vaginal sufera o modificare numita „cornificare”. Acesta prolifereaza (se multiplica), formand un strat mai gros decat de obicei, cu scop protector. Daca dupa examenul histologic se descopera celule cornificate, acesta este un bun indicator al faptului ca animalul este sub influenta estrogenului.
- Probe endocrinologice – se va testa nivelul de hormon AMH (Anti-Mullerian Hormone) si de progesteron, in perioada caldurilor. AMH este produs exclusiv in gonade (ovare si testicule), deci un nivel crescut de progesteron in combinatie cu hormonul anti-mullerian confirma existenta tesutului ovarian remanent. Rareori, se poate intampla ca reminiscenta sa nu produca AMH, de aceea este nevoie de imbinarea mai multor metode de testare pentru a confirma diagnosticul.
- Ecografie abdominala, non-invaziva, cu care deseori se poate localiza fragmentul anormal.
- Laparoscopie abdominala, in care se va efectua un examen laparoscopic minim invaziv pentru localizarea reminiscentei ovariene. Acest examen se realizeaza in cazul esuarii metodei ecografiei.
- Testul stimularii hormonale este considerat printre cele mai eficiente metode de confirmare a SOR. Acesta consta in administrarea de hormon HCG sau GnRH cand animalul arata simptomele estrului, ca mai apoi, cateva zile mai tarziu, sa fie prelevate probe de sange si analizate. Daca nivelul de estrogen sau progesteron a crescut, este dovada functionarii tesutului ovarian.
Tratamentul
Cea mai folosita metoda de tratare a acestei probleme este indepartarea chirurgicala a tesutului ovarian descoperit, in timpul fazei estrale sau imediat dupa terminarea acestuia, cand ovarul ar fi cel mai usor de observat. Este o interventie cu rata mare de esec deoarece dimensiunea tesutului si localizarea sa il fac foarte greu de remarcat, astfel ca dupa o operatie esuata se recurge la tratament pe baza de substante cu efect antiestrogenic.
Ce se intampla daca ramane netratat?
Riscurile la care este supus animalul sunt aceleasi ca in cazul celor nesterilizate: de la dezvoltarea tumorilor mamare si ovariene, pana la piometru.
Desi piometrul este o infectie a uterului, in momentul sterilizarii se lasa o bucata redusa de tesut uterin in apropierea cervixului, care risca in continuare dezvoltarea infectiilor in cazul deschiderii cervixului (sub influenta ovariana).
Preventie
Pentru aceasta afectiune, nu exista masuri preventive ce pot fi luate de catre stapani sau medici, fiind o problema greu de anticipat. Singura masura de preventie este o ovariohisterectomie corecta, precauta, insa e valabila doar in cazul in care nu exista tesut ovarian ectopic.
Daca aveti nevoie de ajutor, oricand specialistii nostri veterinari va pot ajuta in abordarea de diagnostic sau de tratament a diferitelor afectiuni. Nu ezitati sa apelati la un medic veterinar la domiciliu sau ne puteti vizita in Bucuresti la Joyvet – cabinet veterinar sector 3.