La ora actuala, bolile neurologice sunt destul de frecvent intalnite la animale si de cele mai multe ori ele reprezinta adevarate provocari in diagnosticare si tratare. Componentele anatomice si caile neuro-endocrine implicate in anumite disfunctii neurologice sunt foarte complexe existand foarte putine boli ce au simptome specifice. Astfel, boli diferite pot avea simptomatologie asemanatoare, iar unele boli specifice pot prezenta un tablou clinic variat.
O abordare logica si ordonata din partea clinicianului in examinarea unui animal suspectat de o tulburare neurologica, duce la stabilirea unui diagnostic corect, precum si la posibilitatea de a localiza leziunea din punct de vedere anatomic. De multe ori, omiterea unor etape in examenul clinic duce la neidentificarea unor semne de boala si implicit, la elaborarea unui diagnostic eronat. Cunostintele minime despre functionarea fiecarui segment al sistemului nervos il vor ajuta pe clinician sa interpreteze corect rezultatele examenului neurologic.
Ce este sindromul Wobbler a cainilor?
Sindromul Wobbler este provocat de o malformatie a vertebrei ce sustine gatul fiind un termen care face referire la malformatiile vertebrelor cervicale care cauzeaza o instabilitate (wobbly= clatinand) si a functiei locomotorii la caini si cai. Un diferit numar de “defecte” poate cauza acelasi simptom, printre care si malformatia vertebrelor, proeminenta discului intervertebral si boala ligamentelor interspinale si fatetele articulare ale vertebrelor.
Boala Wobbler este cunoscuta si sub numele de instabilitate vertebrala cervicala, spondilomielopatie cervicala (cervical spondylomyelopathy, CSM) și malformatie vertebrala cervicala (cervical vertebral malformation, CVM).
Suna destul de complicat, nu? Ei bine pe cat de complicat suna, pe atat de simplu e cand e explicat pe romaneste nu in limbaj doctoricesc.
Canalul spinal (denumit popular sira spinarii) este “tunelul” vertebral inauntrul caruia se afla maduva spinarii. In cazul animalelor afectate de aceasta boala, “tunelul” dintre 2 sau mai multe vertebre este micsorat pe circumferinta datorita hernierii discului vertebral sau malformatiei unei vertebre, astfel incat sira spinarii suporta presiuni. Si fiind dat faptul ca rolul maduvei spinarii este de a transmite creierului impulsurile nervoase necesare tuturor miscarilor din corpul animal si uman, prin strivirea ei si implicit a coloanei vertebrale care o “adaposteste”, se soldeaza cu urmari asupra sistemului nervos si a gandirii or a constientizarii a tot ceea ce se petrece in afara corpului. Acest aspect face ca maduva spinarii sa suporte impulsuri nervoase care sunt transmise mai departe creierului, animalul reactionand contrar asteptarilor noastre.
Exista o predispozitie de rasa a sindromului Wobbler?
Se intalneste la caini si cai, avand o frecventa crescuta in cazul Marelui Danez, Mastif Tibetan, Ciobanescul de Berna, Labrador Retriever, Dalmatianului sau a Dobermanului or a Saint-Bernard-ului, insa, in cazul cailor nu s-a asociat precis cu o rasa anume, dar este frecvent cailor inalti, pentru curse cum ar fii Pur Sange Englez sau Trapas American fiind observata o frecventa si in cazul raselor Warmblood, Standardbred, American Quarter Horse, American Paint Horse.
Intorcandu-ne la oile noastre sau mai bine spus la subiectul principal, in cadrul patologiei cervicale canine, s-a raportat o predispozitie de gen: masculii fiind afectati de pana la sase ori mai frecvent decat femelele. Diferenta de gen poate rezulta din influenta estrogenului și a testosteronului asupra ratelor de creștere.
Studii anatomice arata o oarecare legatura dintre varsta animalului si vertebrele afectate astfel: malformatie a vertebrelor cervicale C3- C7 la caini cu varsta intre 4 si 8 ani.
Dar, per ansamblu, si tot odata ca o paranteza, popular, proprietarii de cai o mai numesc „artrita cervicala”.
Ce cauzeaza aparitia sindromului Wobbler la caini?
Sindromul Wobbler are doua cauze principale, dar factorii de risc care stau la baza acestor cauze sunt inca neclari. Prima se numește mielopatie stenotica cervicala. Apare la cainii tineri, de rasa gigantica, cum ar fi Danezii, Mastif Tibetan si Ciobanescul de Berna. Vertebrele de la gat au o forma patrata, de clepsidra sau triunghiulara in centru, punand presiune asupra maduvei spinarii pe masura ce trece. Maduva spinarii isi pierde forma rotunda normala in timp. Cainii cu aceasta forma de sindrom wobbler prezinta de obicei semne la o varsta frageda (cateva luni pana la cativa ani) si se inrautatesc incet in timp.
A doua forma a sindromului Wobbler apare la cainii de varsta mijlocie pana la inaintata si este de obicei cauzata de un disc intervertebral bombat cronic, care exercita incet presiune pe baza maduvei spinarii. Aceasta forma de sindrom wobbler este frecvent intalnita la cainii de rasa mare, cum ar fi Doberman Pinscher, Labrador Retriever si Dalmatian.
Din punct de vedere etiologic, ne referim la o malformatie cu cauze necunoscute, dar se crede ca sindromul este cauzat de predispozitia genetica, dietele bogate in proteine, calciu si fosfor care accelereaza cresterea si contribuie la modificari scheletice. Insa traumatismele fizice, scaderea nivelului de cupru respectiv creșterea zincului si o combinatie a acestor factori nu este exclusa.
Cum se manifesta sindromul Wobbler la caini?
Semnele clinice sunt de obicei lente si treptate. Si asa cum am mentionat si anterior, disfunctiile neurologice sunt foarte complexe cu un tablou clinic foarte asemanator si la ora actuala sunt foarte rare cazurile in care patologiile au simptome specifice, adica un simptom principal care sa fie suficient pentru a pune diagnosticul.
Simptomele „voblerilor” pot include, de asemenea, dureri de gat și rigiditate, dificultati de urmarire sau anomalii de mers (asemanat cu mersul leganat al ratelor), scaderea performantei, schiopatura intermitenta sau schimbatoare, in special in perechile diagonale, schiopatura la nivelul membrelor anterioare, pozitie anormala a capului si gatului, defensiva sau modificarea comportamentului. Sau in cazuri mai severe, se poate ajunge la pareze ale membrelor posterioare sau chiar tetraplegie (paralizia tuturor membrelor).
Cum se pune diagnosticul in sindromul Wobbler a cainilor?
Pentru a pune diagnosticul de pareza, animalul este obligat sa execute intoarceri scurte si sa mearga cu spatele avand ochii acoperiti.
Din punct de vedere al diagnosticului, boala Wobbler este diagnosticata preliminar pe baza semnelor clinice si prin ecografie, insa diagnosticul de certitudine se pune prin radiografie si mai rar prin computer tomograf – CT sau prin rezonanta magnetic nucleara – RMN.
Radiodiagnostic: se efectueaza radiografii din pozitie laterala: capul aplecat la maximum si adus intre membrele anterioare. Astfel se poate remarca o deviere vertebrala data de instabilitatea coloanei aparand un aliniament anormal cel mai adesea la vertebrele cervical C3 si C7 ca o angulatie sau subluxatie, o largire sau umplerea canalului spinal, dar nu numai, razele X vor arata, de asemenea, orice anomalie structurala, artrita, remodelare a fatetelor sau pinteni ososi.
In mod alternativ, unii medici veterinari pot efectua in continuare o mielograma, care este un test mai vechi, mai putin sensibil, care implica injectarea de colorant in maduva spinarii si prelevarea de raze X pentru a urmari traiectul colorantului. Mielogramele prezinta un risc mai mare de a inrautati simptomele neurologice decat un RMN sau un CT, astfel ca mai multi veterinari diagnostica sindromul wobbler cu utilizarea acestor metode mai noi si mai sigure.
Ca evolutie, in stadiile avansate ale bolii, pacientii afectati sunt predispuși la cadere și demonstreaza adesea dificultati de a se ridica din culcare sau reticienta de a se culca.
Ce optiuni de tratament exista si care sunt sansele de supravietuire?
Prognosticul pacientilor cu malformatie vertebrala cervicala este dependent de amploarea malformatiei si de gradul de compresie. Cainii a caror stare nu le permite sa stea in picioare sau sa mearga au un prognostic grav chiar si cu interventie chirurgicala. Prognosticul rezervat li se acorda pacientilor care post operator vor umbla, dar necesita timp indelungat de terapie fizica ca sa isi mentina un mers normal. Pacientii cu usoare necoordonari in miscare au cele mai mari reusite la recuperare.
Asemenea evolutiei, si tratamentul este dependent de stadiul bolii. Astfel, unele cazuri sunt tratate cu succes cu management nutritional si medical. Se administreaza medicamente care ajuta la reducerea inflamatiei la nivelul gatului si activitatea va trebui restrictionata.
Sfaturi pentru a reduce durerile cainilor cu sindrom Wobbler:
- Taiatul regulat al unghiilor – unghiile lungi ar fi si mai incorfortabil pentru caine sa se deplaseze, plus ca exista riscul sa alunece atunci cand au unghiile mari, asadar mentine unghiile taiate;
- Mentinerea greutatii ideale – articulatiile unui caine obez suporta presiune mai mare, de aceea este bine sa le „eliberam” prin aducerea cainelui la greutatea ideala;
- Evita sariturile sau treptele inalte – o idee buna este sa improvizezi rampe pentru zonele inalte unde cainele trebuie sa ajunga;
- Bolurile cu hrana si apa la nivelul cainelui – poti improviza din placi de pal ca animalul sa aiba castronul la inaltimea botului, sa nu mai fie nevoit sa se aplece dupa ele, il va ajuta enorm in reducerea durerii si presiunii gatului;
- Exercitii fizice – exercitiile fizice intaresc musculatura si mentin cainele activ, fara a pune presiune pe coloana vertebrala. Discuta cu medicul veterinar fizioterapeut;
- Covoare in casa si un pat de dormit – podelele alunecoase si dure pot fi un calvar pentru un caine cu instabilitate din cauza coloanei vertebrale;
- Suplimente – uleiul de peste omega3, cartilajul de rechin, colagenul, suplimentele de articulatii, uleiul CBD, dar si altele ajuta articulatiile sa se mentina in forma, ajutand pe termen lung la ameliorarea durerilor;
- Medicatie – pastile antiinflamatore (sunt unele ce eliberare prelungita ce tin de la 1 saptamana pana la 1 luna), injectii cu anticorpi monoclonali – Librela, opioide (Tramadol, Gabapentina) toate reduc durerea si inflamatia locala, oferindu-i cainelui o calitate a vietii buna;
- Nutritie – hrana pentru caini seniori sau pentru cei cu probleme articulare ajuta la diminuarea simptomelor cauzate de sindromul Wobbler;
- Acupunctura, fizioterapia si laserterapia – toate aceste abordari reduc durerea locala. In Bucuresti sunt foarte multe centre care fac fizioterapie pentru cainii cu probleme de coloana. Unele ambulante veterinare chiar vin acasa si realizeaza laserterapia;
Alternativ, poate fi recomandata o interventie chirurgicala pentru a reduce compresia pe maduva spinarii. O metoda este utilizarea cosurilor de titan, plasate pentru a fuziona vertebrele, prevenind astfel comprimarea maduvei spinarii. Exista tipuri diferite de operatii care pot fi efectuate pentru a ajuta un caine cu sindrom Wobbler și va varia in functie de gravitatea bolii. Chirurgia are, de obicei, o rata mai mare de succes in tratarea bolii decat sa se bazeze doar pe medicamente, dar cheltuiala operatiei poate sa nu fie o optiune pentru fiecare proprietar.