Tehnici de prim ajutor veterinar

Primul ajutor poate fi, uneori, decisiv in asigurarea supravietuirii atat a omului, cat si a animalelor. Desi importanta acestor tehnici este recunoscuta in cadrul urgentelor umane, in domeniul veterinar subiectul este mai putin discutat. De la componentele unei truse de prim ajutor si pana la metode explicite de asistenta imediata, in acest articol sunt descrise cateva recomandari pentru cresterea sanselor de supravietuire si mentinerea integritatii corporale ale animalelor de companie.

Un articol de DVM Larisa VASILIU.

Trusa de prim ajutor – componente

O astfel de trusa este, in general, universala, continand obiecte folositoare pentru sprijinul ranilor suferite de un organism animal – inclusiv omul. Asadar, o trusa de prim ajutor uman va fi la fel de folositoare si pentru asistarea unei urgente veterinare.

Daca, insa, nu dispuneti de un asemenea kit, acesta se poate compune personal, fiind importante urmatoarele obiecte:

• Bandaje;
• Foarfece cu capat bont;
• Lichid pentru spalarea ranilor – ser fiziologic;
• Vata de bumbac;
• Penseta medicala;
• Comprese sau pansamente sterile;
• Banda autoadeziva, leucoplast;
• Manusi chirurgicale;
• Patura izoterma;
• Servetele antiseptice;

Ordinea prioritatii urgentelor

Pentru a ramane in viata, este nevoie de un aport constant de oxigen. Daca organismul este privat de oxigen din orice motiv, celulele creierului vor incepe sa moara in 3 pana la 4 minute.

Prin urmare, prioritatile vizeaza, in primul rand, introducerea de oxigen in fluxul sanguin, asigurand ca sangele sa circule in tot corpul si, apoi, prevenirea pierderii acelui sange.

Deci, primordiala este asigurarea deschiderii cailor respiratorii si apoi sa se verifice ca respiratia sa fie normala. Daca pacientul respira normal, inseamna ca si inima sa probabil bate, astfel incat sangele circula in tot corpul.

Urmatoarea in lista importantei este oprirea oricarei sangerari majore, deoarece trebuie mentinut suficient sange pentru a transporta oxigenul organism.

Dupa acesti pasi, ultima prioritate sunt oasele rupte. In ceea ce priveste animalele, singurul mod in care stapanii se pot ocupa de oasele rupte este prin a avea grija ca transportul animalului sa se realizeze pe un suport plan si prin evitarea schimbarii pozitiei leziunilor.

Urgente veterinare frecvente, in ordine alfabetica

1. Accidente rutiere
2. Arsuri
3. Colaps
4. Convulsii
5. Electrocutare
6. Hemoragii
7. Hipotermie
8. Inec
9. Inecare (corpi solizi)
10. Mutarea sau schimbarea pozitiei unui animal ranit
11. Otravire sau intoxicatie
12. Probleme respiratorii
13. Resuscitare cardiopulmonara (CPR)

• Accidente rutiere

In abordarea unui animal care suspectati ca a fost lovit de masina, in prima instanta, este foarte importanta pastrarea calmului. Animalele implicate in accidente rutiere sunt, de regula, deja nelinistite si speriate de mediul inconjurator, iar starea de agitatie a stapanului va agrava situatia si va face ca interactiunea cu animalul sa decurga foarte greu. Daca este in continuare intr-un loc periculos, care poate isca si alte accidente, mutati-l cu grija intr-un loc sigur, dupa cum este descris la subpunctul mutarea sau schimbarea pozitiei unui animal ranit, de mai jos.

Urmatorul pas este examinarea sa pentru a observa leziuni sau probleme care ii pun viata in pericol, precum sangerari abundente sau dificultate in respiratie. Pentru aceste cazuri, parcurgeti pasii de la hemoragii, respectiv probleme de respiratie.

Daca nu este pusa in pericol viata animalului, se va trece la verificarea de leziuni, rani sau rupturi osoase, dupa care se vor aplica tehnicile de prim ajutor potrivite fiecareia dintre aceste probleme – descrise mai jos. Se recomanda mentinerea temperaturii corporale cu paturi si transportul de urgenta la o clinica veterinara.

Printre cele mai frecvente afectiuni letale in urma impacturilor puternice se numara:

• Contuziile – care pot cauza convulsii si vatamarea creierului;

• Rupturi diafragmatice – indicate prin dificultate in respiratie sau respiratie anormala. Diafragmul este un muschi care separa etans cavitatea toracica de cea abdominala; in momentul ruperii sau fisurarii acestuia, se produce colaps pulmonar, lichidele abdominale patrund in cavitatea toracica si ingreuneaza deosebit respiratia.

• Leziuni si hemoragii interne – precum organe fisurate, sparte (in cazul celor cavitare), sau vase de sange majore sectionate. In cazul pisicilor, spre exemplu, una din cele mai frecvente afectiuni este spargerea vecizii urinare. Din pacate, aceste leziuni nu sunt mereu evidente in lipsa altor simptome.

Din cauza faptului ca aceste particularitati nu pot fi mereu observate, este decisiva transportarea animalului la un cabinet veterinar de urgenta, daca suspectati implicarea sa intr-un astfel de accident.

Dacă nu sunteti sigur ca animalul dumneavoastra a fost implicat intr-un accident rutier, exista cateva semnale de alarma:

• Gheare tocite;

• Schiopatari sau rigiditatea membrelor;

• Respiratie anormala;

• Durere – marait, lipsa poftei de mancare, protejarea unei zone corporale;

• Rani;

• Gingii palide;

• Extremitati reci – in special membrele si urechile.

 

• Arsuri

Arsurile sunt leziuni ierarhizate pe diferite grade de deteriorare a tesuturilor, care pot fi de tip fizic – cauzate de temperaturi foarte mari (flacari, obiecte fierbinti), sau chimic – precum arsurile cu acizi sau baze tari.

Pasii pentru asistarea acestora sunt simplu de urmat, dupa cum urmeaza:

• Indepartarea animalului de la sursa care a cauzat arsurile. In cazul arsurilor chimice, este necesara spalarea imediata cu apa, avand grija ca presiunea acesteia sa nu fie mare;

• Examinarea pentru leziuni mai grave, precum hemoragiile si dificultatile respiratorii precizate anterior, intrucat acestea pun viata in pericol si reprezinta urgente mai mari, fiind primele care trebuie asistate;

• NU aplicati creme, unguente, spray-uri pe zona lezionata;

• Racirea arsurilor minim 10-20 minute, prin mentinerea acestora sub apa curgatoare (de la robinet). Este interzisa folosirea de apa cu gheata, deoarece o racire brusca a tesutului il deterioreaza mai mult si poate duce la complicatii. De asemenea, apa de la robinet nu trebuie sa fie foarte rece (cum se poate intampla pe timpul iernii), din aceleasi motive precizate.

• Acoperirea ranilor cu folie de plastic (cling film), doar odata ce acestea s-au racit, dupa 10-20 minute sub apa. Folia de plastic si pungile de plastic subtiri protejeaza leziunile de patogeni si potentiale infectii fara a se lipi de tesutul afectat.

• Transportarea animalului la o clinica veterinara.

 

• Colaps

Colapsul, sau prabusirea, se poate intampla dintr-o multitudine de cauze, incluzand: probleme cardiace, hipoglicemie, dureri puternice, pierderi mari de sange, convulsii, boala Addison etc.

Exista trei pasi importanti in asistarea acestei probleme:

• Asigurarea protectiei – avand grija ca animalul sa se afle intr-un mediu sigur, racoros si linistit. Daca este necesara mutarea sa, se va folosi un prosop sau un obiect plan. De asemenea, pentru eventualitatea in care animalul este constient, stapanul trebuie sa vorbeasca calm, asigurandu-l, pentru a preveni agitatia.

• Examinarea – este nevoie de interventie veterinara de urgenta daca: animalul este inconstient, nu respira (caz in care trebuie inceputa resuscitarea de catre stapan), se chinuie sa respire, are mucoasele palide, prezinta durere si nu se poate misca, prezinta dilatatie abdominala.

• Asistenta veterinara de urgenta, fie prin transport personal sau recurgerea la servicii veterinare la domiciliu.

Daca animalul pare ca incepe sa isi revina, stapanul trebuie sa il asigure printr-o voce calma.

 

• Convulsii

Convulsiile sunt contractii involuntare, bruste, haotice intr-o anumita zona corporala sau in tot corpul, avand o sumedenie de cauze. Pentru stapani, asistarea la un astfel de fenomen poate fi foarte stresanta si ingrijoratoare, de aceea este important de tinut minte ca animalele nu sunt constiente in momentul intamplarii si nicio activitate a acestora nu este rea-intentionata. In situatia inceperii unei convulsii este necesara, ca de obicei, pastrarea calmului, succedata de urmatorii pasi:

• Evacuarea persoanelor din proximitatea animalului si golirea zonei de orice obiect care l-ar putea rani;

• Mutarea, cu grija, a animalului pe o zona plana, de preferat pe podea;

• Stingerea luminilor si mentinerea linistii – pentru evitarea suprastimularii senzoriale;

• NU incercati sa acoperiti animalul cu paturi, prosoape, in scopul de a le intretine caldura. In cazul convulsiilor, este foarte usor ca acesta sa se supraincalzeasca deoarece termoreglarea este temporar dereglata. Astfel, e important ca acesta sa se afle intr-un loc cat de cat racoros.

• Supravegheati convulsiile, cronometrandu-le fara a contentiona (imobiliza) animalul. Daca incercati imobilizarea, e posibil sa il raniti sau sa va raneasca.

Odata ce incepe sa isi revina, oferiti-i un loc calm si linistit in care sa se refamiliarizeze cu spatiul, deoarece este probabila o stare de confuzie si frica a acestuia. Tonul de adresare trebuie sa fie, de asemenea, incet si bland.

Daca convulsiile dureaza mai mult de 5 minute sau daca a avut mai mult de 2 atacuri in 24h, cautati ajutor veterinar de urgenta.

 

• Electrocutare

Cazurile de electrocutare se intampla de cele mai multe ori atunci cand animalele de companie rod diverse cabluri, insa pot avea si alte surse de risc. Socurile electrice provoaca atat leziuni externe, cat si interne. Orice animal care a suferit un soc electric trebuie verificat de un veterinar pentru eventualitatea in care a suferit deteriorari viscerale, interne.

Daca va aflati in situatia de a asista la un astfel de caz, pasii de urmat sunt aceiasi ca in cazul electrocutarii oamenilor:

• Opriti sursa de alimentare, fie ca animalul inca este electrocutat sau socul a trecut. Cel mai indicat este ca electricitatea sa se opreasca de la panoul general. Daca se intampla sa il atingeti, iar curentul electric inca circula prin tesuturile sale, prezinta un adevarat risc si pentru dumneavoastra.

• Folositi un obiect din material neconducator, cum ar fi o coada de matura din lemn sau plastic, pentru a indeparta animalul cat mai mult de locul intamplarii. Fiti in special precaut daca zona este umeda sau exista apa in jur, deoarece aceasta conduce electricitatea.

• Odata indepartat de orice sursa de curent, verificati semnele vitale – daca nu respira, incepeti resuscitarea cardiopulmonara si contactati servicii veterinare de urgenta, de preferat la domiciliu.

• Daca respira, evaluati leziunile, care sunt de tipul arsurilor si se gasesc in special in zona gurii sau a mucoaselor apropiate (ex. zona ochilor).

• Mentineti-i temperatura corporala cu o patura sau un prosop si transportati-l de urgenta la un cabinet veterinar.

Chiar daca nu sunt vizibile deteriorari externe, iar animalul pare sa isi fi revenit, este necesara evaluarea sa de catre personalul medical din motivele amintite anterior.

 

• Hemoragii

Hemoragiile sunt pierderi de sange in diferite cantitati, insa acest termen face referire, in general, la pierderi mari de sange – insemnand rani care nu par sa coaguleze. Sangerarile pot fi interne (neobservabile cu ochiul liber) sau externe.

Desi pot ajunge sa puna viata in pericol, sunt doar cateva actiuni pe care le putem aplica pentru a diminua acest risc – fara ajutor medical:

• Gasirea sursei de hemoragie – verificarea animalului de rani sau alte leziuni care sa cauzeze sangerarea. Este important ca acest pas sa fie facut gentil, cu grija, deoarece si cele mai blande animale pot avea instinct de aparare intr-un asemenea caz, in special in prezenta durerii.

• Aplicarea unei staze – prin legarea unui garou din material elastic sau textil. Acesta poate fi utilizat doar in cazul hemoragiilor de la nivelul membrelor si cozii. Garoul poate fi improvizat pe loc, insa e important sa nu fie prea subtire, pentru a nu pune presiune prea mare pe tesuturi si a le vatama. De asemenea, trebuie aplicat la aproximativ 3-4 cm de rana, intrucat vasele mari de sange, lezionate, se retrag datorita tesutului elastic si este posibila ratarea sectiunii acestora.

Garoul se aplica intotdeauna deasupra ranii, unde se afla sursa de intrare a sangelui in membre si coada, adica in proximitatea trunchiului, nu a labutelor.

• Daca rana se afla in alte zone decat ale membrelor si cozii, staza va consta in aplicarea presiunii pe rana cu ajutorul unui prosop sau a unui bandaj de compresie. Presiunea trebuie mentinuta cu fermitate si nu trebuie intrerupta pentru a verifica daca s-a oprit sangerarea. Daca se intrerupe, este posibil ca un cheag de sange format sa se franga, iar hemoragia sa reinceapa.

• Transportul catre o unitate veterinara.

In hemoragiile interne exista cateva simptome indicatoare:

• Slabiciune si/sau colaps;

• Extremitati reci – cap, labute, coada, urechi;

• Hematoame (vanatai);

• Mucoase si gingii palide;

• Distensie abdominala si dificultate in respiratie.

 

• Hipotermie

Hipotermiile se refera la scaderea temperaturii corporale sub cea obisnuita (la caini si pisici – sub 37 de grade Celsius) si poate avea multiple cauze: temperatura mediului foarte scazuta, pierderi de sange, anumite afectiuni sau boli si ocazional in timpul sedarilor sau anesteziei.

Simptomele hipotermiei sunt usor de recunoscut in cazul unui animal constient:

• Tremur – in faza incipienta a hipotermiei. Tremurul este un raspuns de termoreglare al corpului, insa odata ce temperatura a scazut cu mult sub cea normala, organismul pierde capacitatea si resursele de restabilire a caldurii si este probabil ca tremurul sa inceteze.

• Somnolenta, confuzie, stangacie;

• Gingii palide;

• Pierderea constiintei si colaps.

Cu toate acestea, cea mai usoara metoda de confirmare a hipotermiei este folosirea unui termometru rectal dupa observarea simptomelor descrise.

In ceea ce priveste gestionarea hipotermiei, cel mai important lucru de retinut este sa nu se incerce incalzirea brusca a organismului – intrucat, dupa cum a fost mentionat, sistemul de termoreglare este disfunctional in aceste situatii si exista riscul de a agrava conditia interna.

Metoda cea mai corecta este de uscare a animalului (in cazul in care este ud), urmata de infasarea acestuia in prosoape sau paturi. Daca este constient, treptat, se recomanda si incalzirea mediului in care se afla (ex. pornirea caldurii in apartament) si hidratarea acestuia cu apa calduta. Daca, insa, animalul nu este constient si a suferit colaps, dupa impaturirea sa este obligatoriu transportul catre un cabinet veterinar pentru a fi introdus intr-un incubator.

 

• Inec

Desi in mod normal nu sunt comune cazurile de animale de companie care sa se inece, exista astfel de situatii si in randul necuvantatoarelor. In privinta cainilor, cei brahiocefalici, cei cu pieptul larg si puii sunt cei mai vulnerabili la astfel de incidente.

Daca descoperiti animalul inconstient, sansele de a-l salva cresc cu cat se actioneaza mai rapid, astfel:

1. Golirea cailor aeriene de apa – pentru cainii de talie mai mare se va realiza prin culcarea animalului pe genunchii stapanului si elevarea partii distale a corpului (abdomen si pelvis) pentru ca apa sa se poata scurge pe nas si gura. Daca este posibil, se va mentine cavitatea bucala deschisa.

In cazul celor de talie mai mica, acestia trebuiesc tinuti ferm de pelvis, in pozitie oblica sau verticala, cu partea toracica si craniala orientate in jos. Apoi, se vor legana usor in lateral pentru a ajuta scurgerea apei, iar procesul se continua pana la eliberarea plamanilor.

2. Verificarea respiratiei – se face prin observarea ridicarii si coborarii peretelui toracic, sau prin a simti aerul expirat pe palma. Verificarea pulsului este zadarnica in astfel de situatii, intrucat pulsul animalelor de talie mica se palpeaza pe fata mediala a coapsei, fiind foarte greu de constatat in asemenea momente.

Acest proces nu trebuie sa dureze mai mult de 15-20 secunde.

3. Efectuarea resuscitarii cardiopulmonare – dupa cum este descrisa si exemplificata mai jos. Este de preferat ca acest pas sa fie efectuat in drum spre cabinet sau in timpul chemarii unui echipaj de urgenta veterinar.

 

• Inecare (corpi solizi)

Metoda Heimlich, bine cunoscuta printre tehnicile de prim ajutor uman, poate fi aplicata si in cazul in care animalul de companie se ineaca cu diverse obiecte. Cu toate acestea, sufera niste modificari practice. De tinut minte este faptul ca inecarea cu obiecte straine se refera la patrunderea unui corp prin laringe si blocarea respiratiei, nu la inghitirea acestuia prin esofag. Exista doua cazuri de inecare:

• Corpul strain este vizibil – dupa examinarea cavitatii bucale se poate observa corpul strain blocat. Daca este posibila apucarea acestuia, se vor folosi clesti sau o penseta pentru scoaterea sa. In niciun caz nu se va incerca acest proces cu mana libera, deoarece este un risc mare ca animalul sa muste puternic.

• Corpul strain nu este vizibil – in aceasta situatie se va culca animalul pe lateral, iar ambele palme vor fi plasate pe peretele costal. Scopul manevrei este sa impinga aerul remanent din plamani brusc, pentru ca acesta sa forteze afara obiectul strain. Astfel, se vor face miscari bruste, rapide, de apasare asupra toracelui, pana cand obiectul este expulzat.

Daca manevra nu reuseste dupa cateva incercari, animalul trebuie transportat de urgenta catre personalul medical.

 

• Mutarea sau schimbarea pozitiei unui animal ranit

Depinzand de tipul ranilor, schimbarea pozitiei unui animal ranit poate duce la deteriorarea mai departe a zonei afectate. Spre exemplu, in cazul leziunilor evidente la nivelul gatului, sau spatelui, mutarea animalului poate leziona maduva spinarii, ducand la paralizie motorie sau complicatii si mai grave.

Daca este necesara deplasarea animalului intr-o astfel de situatie, trebuie indepliniti anumiti pasi:

• Evaluarea ranilor suferite – care vor trebui abordate in conformitate cu gradul de importanta; spre exemplu, hemoragiile, problemele respiratorii, rupturile osoase vor trebui ingrijite inainte de trasport.

• Sustinere corporala – capul, gatul si coloana vertebrala trebuie sustinute in pozitie dreapta. Miscarile nu trebuie sa fie bruste, ci ferme si suficient de lente pentru evitarea zdruncinarii.

• Asezare pe un suport plan – fiind cea mai sigura varianta de mentinere a pozitiei corpului.

In tot acest timp, este importanta reasigurarea intr-o voce blanda.

Daca animalul a suferit leziuni la gat, spate, daca este inconstient sau a suferit un accident grav, nu incercati sa ii schimbati pozitia, ci cautati ajutor veterinar la domiciliu.

 

• Otravire sau intoxicatie

Daca suspectati ca animalul dumneavoastra s-a otravit sau intoxicat cu diverse substante, primul pas este stabilirea tipului de toxina. In cazul in care nu ati fost prezent in momentul intamplarii, se poate recurge la cautarea indiciilor in locurile des frecventate de animal (ex. urme de antigel de masina, de detergent, de plante toxice etc).

Intoxicatiile pot fi topice sau interne. Astfel, in cazul otravirii cu substante chimice din casa, trebuie avute in vedere sfaturile inscrise pe eticheta produsului. Spre exemplu, in intoxicatiile topice se recomanda spalarea zonei si a ochilor, cat mai repede posibil.

In cazul ingerarii, in schimb, situatia se schimba. Cea mai frecventa metoda de prim ajutor este inducerea vomei pentru regurgitarea substantei respective. Desi nu este mereu indicat acest mod de actiune, in situatii limita este singura metoda pusa la dispozitia stapanului (spre exemplu – ingerarea unei plante otravitoare pe munte, a antigenului de masina etc.). Din acest motiv se recomanda sa pastrati la dumneavoastra solutie de peroxid de hidrogen 3% (numita si apa oxigenata) care induce reflexul vomitiv. Nu administrati mai mult de o lingurita / 4kg – corp si colectati orice se afla in voma pentru a prezenta veterinarului.

Daca exista posibilitatea de a cere sfatul unui veterinar, acest lucru este recomandat inaintea inducerii vomei.

Acesti pasi sunt primul raspuns al stapanului, insa nu sunt nici pe departe de ajuns si este imperios consultul medical cat mai repede cu putinta.

• Probleme respiratorii

Problemele respiratorii sunt o urgenta care pune viata in pericol. Pentru a ajuta un animal care se chinuie sa respire, sunt necesare urmatoarele actiuni:

• Mentinerea calmului animalului – intrucat anxietatea va agrava dificultatile respiratorii;

• Verificarea cailor aeriene – pentru un potential blocaj;

• Incercarea pastrarii gurii deschise – in special in cazul cainilor brahiocefalici;

• Deplasare spre o institutie medicala.

 

• Resuscitarea cardiopulmonara (CPR)

Resuscitarea cardiopulmonara, numita CPR in engleza, este o tehnica care se bazeaza pe masajul cardiac efectuat alaturi de respiratia artificiala. Acest tip de resuscitare este foarte eficient si poate salva vieti in cazul in care animalul prabusit este, de altfel, sanatos. Daca, insa, cauza colapsului este data de multiple rani sau de o problema de sanatate grava, este putin probabil ca metoda CPR sa aiba succes si ar putea fi chiar brutala.

Manevra este asemanatoare cu cea destinata oamenilor, cu cateva diferente privind conformatia corporala.

1. Evaluarea constientei – se realizeaza prin vorbirea cu animalul, rostirea numelui sau atingerea usoara in zone sensibile pentru observarea reflexelor auditive si senzoriale. Daca este confirmata starea de inconstienta, se poate trece la urmatorul pas.

2. Tract respirator – se va verifica stadiul sistemului respirator prin cautarea unui potential obiect blocat in gura/laringe. Daca acesta exista, se va proceda dupa cum este descris la tehnica de prim ajutor in caz de inec cu obiecte solide. Daca tractul respirator este liber, se poate continua.

3. Respiratie – pentru a vedea daca animalul respira, se va face uz de simturile auditiv (ascultarea expiratiei in apropierea botului), tactil (simtirea aerului respirat pe palma) si vizual (ridicarea si coborarea toracelui). Dupa constatarea faptului ca acesta nu mai respira, este necesar urmatorul pas. Daca, in schimb, respira, animalul nu are nevoie de CPR.

4. Circulatie – se va verifica pulsul animalului prin plasarea unei palme in partea stanga a trunchiului, in apropierea unghiului dintre brat si piept. Palparea se mai poate efectua si pe fata interna a coapsei (membrele din spate). Daca nu puteti simti pulsul, se poate incepe resuscitarea cardiopulmonara dupa cum este exemplificata in videoclipurile urmatoare:

https://www.youtube.com/watch?v=KqClwoUrgZA – pentru caini

https://www.youtube.com/watch?v=xfmnGC-aQuc – pentru pisici

Principiul se bazeaza pe efectuarea a 30 de compresii cardiace, urmate de 2 respiratii artificiale.