Tusea de canisa la caine

Boala respiratorie infectioasa la caine (complexul de boli respiratorii infectioase la caine) cunoscuta si sub denumirea de traheobronsita sau tusea de canisa, este una dintre cele mai comune boli respiratorii intalnite la caini. Este o boala extrem de contagioasa, multifactoriala ce duce la aparitia unui sindrom respirator acut sau cronic ce afecteaza tractul respirator superior. Calea de transmitere este oro-nazala prin secretiile contaminate, inhalarea aerosolilor ce contin particulele virale, contact direct sau cu obiecte contaminate.

Afecteaza cel mai frecvent cainii neimunizati, nevaccinati si se ia cel mai frecvent atunci cand cainele intra in contact cu multe alte animale (ca intr-o canisa sau pensiune de animale).

Cauze

• Virale: virusul paragripal (cea mai frecventa cauza), adenovirusul tip 2, virusul herpetic de tip 1, virusul gripal subtipurile H3N8 si H3N2, paramixovirusul ce duce la aparitia jigodiei, coronavirusul canin, pneumovirusul canin si retrovirusul canin tip 1, 2 si 3.
• Bacteriene: Bordetella bronchiseptica, Streptococcus equi – subspecia zooepidemicus si Mycoplasma cynos.

Cainii pot fi infectati cu un singur agent patogen sau concomitent cu mai multi.

Agentii patogeni pot supravietui in mediu inconjurator in medie de la cateva ore pana la cateva saptamani si sunt distrusi de dezinfectanti uzuali (precum clor sau Virkon).

Tabloul clinic

Perioada de incubatie variaza intre 2 si 10 zile. Semnele clinice pot fi absente, medii sau pot aparea brusc, precum: tuse uscata, zgomotoasa, urmata de sufocare, voma sau expectoratii cu secretie vascoasa. Alte simptome pot fi: stranut, scurgeri oculare sau nazale si uneori afectarea tractului respirator inferior sau afectare sistemica (a intregului organism).

De regula, boala este usoara dar poate evolua catre bronhopneumonie fatala in cazul cateilor cu varsta mai mica de 6 luni, iar in cazul celor adulti in bronsita cronica.

Boala respiratorie infectioasa trebuie suspectata ori de cate ori apare brusc o tuse uscata si exista istoric de contact cu altii caini afectati.

Diagnostic

Radiografia toracica poate fi utila pentru a stabili severitatea bolii si de a exclude alte cauze ce pot duce la aparitia unor simptome asemanatoare.

Culturile bacteriene pot fi utile pentru izolarea agentului infectios, dar rezultatele pot varia deoarece patogenii pot fi izolati atat de la un caine sanatos cat si unul bolnav, iar infectiile concomitente sunt frecvente.

Tratament

Boala fiind de cele mai multe ore usoara, cainii nu necesita spitalizare si medicamente antibacteriene sau antivirale. Dar in cazul in care semnele persista si apare un sindrom febril se recomanda teste suplimentare si ajustarea tratamentului de catre medicul veterinar in functie de agentul cauzal cu antibiotice, bronhodilatatoare, antitusive, steroizi si diuretice. Cel mai frecvent utilizat antibiotic pentru tusea de canisa la caini este doxiciclina.

Preventia

Cea mai eficienta forma de preventie a bolii este vaccinarea animalului incepand cu varsta de 3 saptamani pentru Bordetella bronchiseptica si parainfluentei canine, iar pentru adenovirusuri incepand cu varsta de 6 saptamani (pana la aceasta varsta catelul are imunitatea prin anticorpii transmisi de la mama). De regula se folosesc vaccinuri bivalente sau pentavalente ce genereaza anticorpi impotriva mai multor agenti patogeni. Vaccinarea impotriva adenovirusului de tip 2 reduce riscul de boala respiratorie si confera protectie incrucisata si impotriva adenovirusul de tip 1 ce cauzeaza hepatita infectioasa canina.

Vaccinurile pot fi vaccinuri ce contin virus viu modificat, fiind mai eficiente in antrenarea raspunsului imun specific celular si umoral, vaccinuri inactivate, in care agentul viral este distrus si nu se mai poate replica la nivelul celulei gazde si vaccinuri recombinate, cele ce utilizeaza ADN-ul sau ARN-ul viral pentru a reduce virulenta acestuia.

Reactiile adverse ale vaccinurilor pot fi letargie, scaderea apetitului, febra, tumefiere si durere la locul injectarii. De regula acestea sunt tranzitorii si dispar in 24 – 48 de ore.

Reactiile adverse severe sunt dificultati de respiratie, voma, diaree, mancarime si convulsii. Acestea pot duce in cazuri extreme la soc anafilactic ce necesita tratament de urgenta cu antihistaminice, steroizi, epinefrina si fluide intravenoase.