Valvulopatia mitrala la caine

   Valvulopatia mitrala este o afectiune cardiaca foarte frecvent intalnita, estimandu-se ca 30% dintre cainii cu varsta de peste 10 ani dezvolta aceasta boala. Se refera la inchiderea incompleta a valvei mitrale, sangele refuland dinspre ventriculul stang inspre atriu. Aceasta refulare scade cantitatea de sange trimis in artera aorta si forteaza inima sa produca mai mult efort pentru a pompa cantitatea adecvata de sange in tot corpul.

O alta variatie a bolii este cea in care deschiderea valvei se ingusteaza (stenoza de valva mitrala), caz in care inima depune mai mult efort sa impinga sangele din atriu in ventricul, reducandu-se considerabil volumul sangvin in timp.

Circulatia sistemica si pulmonara

Circulatia sistemica se refera la ansamblul cardiovascular care trimite si preia sangele de la toate organele corpului. Odata oxigenat, acesta este preluat de la plamani de catre venele pulmonare, care il varsa in atriul stang. Din atriul stang, prin deschiderea atrio-ventriculara, acesta va fi trimis mai departe in ventricul, ca mai apoi sa fie pompat prin artera aorta – ajungand sa vascularizeze toate organele si tesuturile.

De la nivelul tesuturilor, sangele neoxigenat este preluat de sistemele venoase care conflueaza formand venele cave craniala si caudala, ambele varsandu-se in atriul drept. Din ventriculul drept ia nastere circulatia pulmonara, sangele fiind trimis inapoi catre plamani unde se va realiza schimbul de gaze, reoxigenarea sa si intoarcerea in atriul stang – reluandu-se circulatia sistemica.

Conformatia inimii si valva mitrala

Inima, medical denumita cord, este un organ esential ce joaca rol de pompa a sangelui, asigurand oxigenarea sa si irigarea tuturor organelor si tesuturilor. Forma organului este una specifica, greu de confundat, avand o conformatie tetracamerala: 2 atrii, stang si drept, respectiv 2 ventricule, de asemenea stang si drept.

Intre atrii si ventricule exista orificii atrio-ventriculare ale caror deschidere si inchidere sunt gestionate de asa-numitele valve: mitrala – pentru orificiul atrio-ventricular stang, tricuspida – pentru orificiul atrio-ventricular drept. Aceste valve, odata cu contractia musculaturii ventriculare in sistola, inchid etans ventriculele in asa fel incat sangele din acestea sa nu refuleze inapoi in atrii si toata cantitatea sa fie expulzata in artere (aorta – pentru ventriculul stang, trunchiul pulmonar – pentru ventriculul drept).

Valva mitrala, corespondenta jumatatii stangi a cordului, isi primeste denumirea de la asemanarea sa cu aspectul mitrei preotilor. Aceasta joaca un rol deosebit de important in contractia ventriculara stanga (sistola), inchizand cavitatea ventriculara pentru ca tot sangele din aceasta sa fie trimis pe calea arterei aorte si, in final, sa irige tot organismul.

Cauze

Printre cauzele aparitiei acestei afectiuni se numara uzarea valvei mitrale in timp. Din cauza presiunii ridicate create atunci cand ventriculul stang se contracta si pompeaza sange in corp, aceasta poate ajunge sa se uzeze, aspect cunoscut sub numele de insuficienta de valva mitrala.

Alta cauza comuna este ruperea cordajelor tendinoase – cordoanele fibroase albe vizibile in imaginea precedenta – cordaje care mentin pozitia petalelor valvulare. Ruperea acestora determina mobilitatea valvulelor care ajung sa fie impinse de presiunea sangvina si sa permita patrunderea sangelui in atrii.

Endocarditele sunt infectii sau inflamatii care pot afecta si valvele cordului, contribuind de asemenea la aparitia afectiunii.

O variatie a valvulopatiei mitrale este stenoza mitrala, amintita mai sus, care poate fi cauzata de:

• febra reumatica – o complicatie a infectiilor cu streptococi ce afecteaza inima, caz in care se denumeste stenoza reumatica de valva mitrala;
• depunerea sedimentelor de calciu – pe masura imbatranirii se pot forma depozite de calciu, provocandu-se ingustarea structurilor care contin lambourile valvei si stenoza mitrala – calcificare mitrala inelara;
• defecte cardiace congenitale;
• tratamente cu radiatii – care pot cauza ingrosarea si rigidizarea valvelor.

Semnele afectiunii si diagnostic

Un semn precoce al valvulopatiei este aparitia unui suflu cardiac – zgomot cardiac cauzat de refulenta turbulenta a sangelui in atriu. Acesta este observabil prin ascultare cu stetoscopul. Cainii pot dezvolta suflu cardiac chiar mai devreme de 10 ani, in jurul varstei de 4-6 ani. Un suflu cardiac, insa, nu inseamna intotdeauna insuficienta cardiaca iminenta, dar insuficienta congestiva va aparea la un moment dat in decursul vietii.

Initial, boala este asimptomatica, insa pe masura ce trece timpul, severitatea regurgitarii sangvine creste si eficienta inimii scade. Printre simptomele comune se numara:

• Tuse – refularea prelungita si netratata poate creste presiunea sangvina de la nivelul plamanilor, in special a bronhiilor, conducand la catar (inflamatie) si nevoia de expectorare a secretiilor bronsice;
• Energie scazuta si stamina mica – se poate observa incetinirea animalului in plimbari din cauza neoxigenarii corecte a tesuturilor;
• Respiratie mai rapida, dispnee, gafait – nevoia de oxigenare crescuta;

• Scadere in greutate;

• Colaps sau lesinari.

Diagnosticarea valvulopatiei mitrale se face de cele mai multe ori printr-o combinatie din urmatoarele 3 tehnici:

• Metoda fiziopatologica. Rinichii secreta un hormon numit renina, care este responsabil de producerea angiotensinei II. Impreuna cu aldosteronul, angiotensina II mediaza retinerea apei si a sodiului in organism pentru cresterea volumului plasmatic. In momentul irigarii insuficiente a rinichilor, acestia vor produce un surplus de renina si aldosteron (suprarenale), in incercarea de a mari volumul sangvin. Astfel, gradul de retentie si hipertrofia cardiaca pot indica severitatea bolii.
• Electrocardiograma (EKG) si ecocardiografia.
• Radiografia toratica.

Atat EKG, cat si radiografia toracica si ecocardiografia sunt utile in evaluarea proportiilor cardiace si a unei eventuale refulari sangvine.

Complicatii

Netratata, aceasta afectiune poate conduce la complicatii diferite, in functie de tipul bolii. Astfel stenoza poate cauza o serie de afectiuni precum:

• Aritmii cardiace – in special fibrilatie atriala;
• Cheaguri sangvine – in stenoza asociata cu aritmiile cardiace, se pot forma cheaguri de sange in inima. In functie de dimensiunile acestora, unele pot calatori pana la encefal prezentand un risc crescut de atac vascular cerebral;
• Presiune sangvina crescuta in arterele pulmonare – cauzate de golirea incompleta a atriului si remanenta unui volum de sange in artere;
• Insuficienta cardiaca dreapta – presiunea ridicata din arterele pulmonare si modificarile de flux sangvin pun presiune pe functia cordului. Inima depune efort suplimentar pentru pomparea sangelui din jumatatea dreapta a inimii, muschii slabindu-se in timp si chiar esuand.

Regurgitarile sangvine pot duce, de asemenea, la agravari de tipul:

• Dilatatie cardiaca;

• Risc crescut de infectii;

• Presiune sangvina crescuta in plamani;

• Insuficienta cardiaca.

Tratament

In cazul oamenilor, valvele sunt de cele mai multe ori inlocuite chirurgical, insa in cel al animalelor de companie aceasta operatie ar presupune mai multe riscuri si costuri cu care majoritatea proprietarilor nu sunt compatibili. In aceasta situatie, tratamentul va consta in administrarea de:

• Inhibitori de angiotensina si aldosteron;
• Diuretice;
• Diete carentate in sodiu;
• Nitroglicerina;
• Vasodilatatoare.

Daca aveti nevoie de ajutor, oricand specialistii nostri veterinari va pot ajuta in abordarea de diagnostic sau de tratament a diferitelor afectiuni. Nu ezitati sa apelati la un medic veterinar la domiciliu! Poti programa un consult cardiologic de specialitate la telefon: 0726742842.