Conjunctivita la caini

Conjunctivita, adesea denumita „ochi roz”, este o afectiune oculara frecvent intalnita la caini. Desi de obicei nu este grava, poate provoca disconfort semnificativ animalului si necesita atentie veterinara pentru a identifica si trata cauza subiacenta. Acest ghid ofera informatii esentiale despre conjunctivita canina, de la cauze si simptome la diagnostic, tratament si preventie.

Ce este conjunctivita la caini?

Conjunctivita reprezinta inflamatia conjunctivei, o membrana subtire si transparenta care captuseste suprafata interioara a pleoapelor si acopera partea alba a ochiului (sclera). Aceasta membrana delicata joaca un rol crucial in sanatatea oculara. Cainii poseda si o a treia pleoapa, cunoscuta sub numele de membrana nictitanta, situata in coltul interior al ochiului, langa nas. Aceasta este, de asemenea, acoperita de conjunctiva si ofera protectie suplimentara. In mod normal, a treia pleoapa nu este vizibila la un caine sanatos, dar poate deveni proeminenta si rosie in timpul somnului sau cand exista o problema oculara, cum ar fi conjunctivita. Aparitia ei vizibila si inflamata poate fi un semnal de alarma clar pentru proprietari, uneori mai evident decat o roseata subtila a altor parti ale conjunctivei, mai ales la cainii cu pleoape pigmentate.

Este important de inteles ca conjunctivita in sine nu este o boala specifica, ci mai degraba un semn clinic al unei probleme de fond. Deoarece conjunctiva este o mucoasa expusa si prima linie de aparare a ochiului, functiile sale includ contributia la filmul lacrimal, prevenirea uscarii corneei, initierea unui raspuns imun, sprijinirea vindecarii corneene si actionarea ca o bariera impotriva microorganismelor si a corpilor straini. Prin urmare, inflamatia sa (conjunctivita) este adesea prima reactie vizibila a ochiului la o gama larga de factori iritanti, infectii sau leziuni. Aceasta poate afecta unul sau ambii ochi si poate varia in severitate, de la un disconfort usor la o iritatie severa.

De ce apare conjunctivita?

Conjunctivita la caini poate fi declansata de o varietate de factori, fiecare necesitand o abordare diferita pentru diagnostic si tratament.

Infectii:

Bacteriene: Infectiile bacteriene sunt un declansator comun la caini. Bacterii precum Staphylococcus, Bacillus si Corynebacteria pot fi prezente in mod normal pe conjunctiva, dar pot prolifera excesiv sau tulpini patogene pot cauza infectii, mai ales daca barierele de protectie ale ochiului sunt compromise. Este important de notat ca infectiile bacteriene primare la un ochi altfel sanatos sunt mai putin frecvente decat cele secundare. Adesea, o alta problema subiacenta, cum ar fi ochiul uscat, alergiile sau un traumatism, slabeste mecanismele de aparare ale ochiului, creand un mediu propice pentru ca bacteriile sa se multiplice. Prin urmare, simpla administrare de antibiotice poate sa nu rezolve problema pe termen lung daca nu este identificata si tratata cauza initiala.
Virale: Desi mai putin frecvente la caini ca si cauza primara comparativ cu pisicile, virusuri precum cel al maladiei Carre (distemper canin) sau herpesvirusul canin pot provoca conjunctivita, adesea ca parte a unei boli sistemice.
Fungice (Micotice) si Parazitare: Acestea sunt cauze rare, dar posibile de conjunctivita la caini.

Alergii (conjunctivita alergica): Aceasta este o cauza foarte frecventa. Reactiile alergice pot fi declansate de alergeni din mediu, cum ar fi polenul (adesea sezonier), praful, mucegaiul, fumul sau chiar anumite plante de interior, parfumuri si sampoane. Conjunctivita alergica apare des la cainii cu predispozitie la dermatita atopica (alergii cutanate generalizate).

Iritanti si corpi straini:

Iritanti fizici: Particule precum praf, nisip, pamant, seminte de iarba, material vegetal sau alte resturi mici pot patrunde in ochi si provoca iritatie.
Iritanti chimici: Fumul (de tigara, poluare), sampoanele, parfumurile, produsele de curatenie sau alte substante chimice pot irita conjunctiva.

Traumatisme la ochi: Zgarieturile, intepaturile sau loviturile la nivelul ochiului sau in zona inconjuratoare pot duce la inflamatie. Acestea pot aparea in timpul jocului, luptelor sau ca urmare a unor accidente.

Afectiuni oculare subiacente:

Ochi uscat (Keratoconjunctivita Sicca – KCS): Productia insuficienta de lacrimi duce la uscaciunea, iritatia si inflamatia cronica a suprafetei oculare. KCS este o cauza foarte comuna de conjunctivita cronica sau recurenta.
Anomalii ale pleoapelor si genelor: Afectiuni precum entropionul (pleoapele rasucite spre interior, facand ca genele sa frece corneea), ectropionul (pleoapele rasucite spre exterior, expunand conjunctiva), distichiaza (gene suplimentare care cresc pe marginea pleoapei) sau cilii ectopici (gene care cresc din interiorul pleoapei) provoaca iritatie cronica si conjunctivita secundara. Multe dintre aceste cauze duc la o iritatie fizica continua. Raspunsul conjunctivei la aceasta iritatie cronica poate include modificari pe termen lung, cum ar fi ingrosarea, formarea de foliculi limfoizi (mici proeminente pe suprafata conjunctivei) sau chiar pigmentarea acesteia. Aceste modificari secundare pot, la randul lor, sa perpetueze disconfortul si sa altereze functia normala a conjunctivei, subliniind importanta interventiei timpurii pentru a corecta cauza primara.
Blocarea canalelor lacrimale: Poate cauza inflamatie si epifora (lacrimare excesiva).
Alte boli oculare: Ulcerele corneene, uveita (inflamatia din interiorul ochiului) si glaucomul (presiune intraoculara crescuta) sunt afectiuni mai grave care pot avea conjunctivita ca semn secundar.

Tulburari imune: In unele cazuri, sistemul imunitar al cainelui poate ataca in mod eronat tesuturile conjunctivei, ducand la inflamatie.
Tumori: Cresterea unor formatiuni benigne sau maligne la nivelul conjunctivei sau al pleoapelor poate cauza iritatie si conjunctivita.

Factori de rasa: Anumite rase de caini sunt mai predispuse la conjunctivita datorita conformatiei faciale specifice sau a predispozitiei genetice la anumite afectiuni oculare. De exemplu, rasele brahicefalice (cu bot scurt si ochi proeminenti) precum Pug, Pekingese sau Bulldog sunt mai expuse la iritanti si traumatisme. Rase precum Cocker Spaniel, Bulldog Englez sau West Highland White Terrier au o predispozitie mai mare la KCS. Rasele cu piele laxa, cum ar fi Bloodhound sau Basset Hound, pot fi predispuse la ectropion, in timp ce Shar-Pei sau Chow Chow sunt predispusi la entropion. Aceasta inseamna ca proprietarii acestor rase ar trebui sa fie deosebit de vigilenti la semnele de iritatie oculara si ar putea avea nevoie sa implementeze masuri proactive de ingrijire.

Cum imi dau seama daca cainele meu are conjunctivita?

Recunoasterea timpurie a semnelor de conjunctivita este esentiala pentru a solicita ajutor veterinar si a preveni complicatiile. Cele mai frecvente simptome includ:

Roseata si umflare: Acestea sunt adesea primele semne observate. Albul ochiului si/sau mucoasa pleoapelor devin roz sau rosii si pot parea umflate. Umflarea conjunctivei (chemozis) poate fi uneori atat de severa incat aceasta proemina vizibil, ca un „balon”.
Secretii oculare: Aspectul secretiilor poate varia considerabil si ofera indicii importante despre cauza posibila a conjunctivitei. Observarea atenta a tipului de secretie si comunicarea acestei informatii medicului veterinar poate ajuta la orientarea diagnosticului.

- Apoasa: Clara, asemanatoare lacrimilor. Adesea asociata cu alergii, iritanti (praf, fum), infectii virale in stadii incipiente sau prezenta unui corp strain mic.
- Mucoida: Albicioasa, vascoasa, filamentoasa, uneori usor tulbure. Frecventa in cazurile de ochi uscat (KCS) sau iritatie cronica; poate aparea si in unele forme de alergii.
- Mucopurulenta/Purulenta: Galbena, verzuie, opaca si densa. Sugereaza puternic o infectie bacteriana, fie primara, fie secundara unei alte afectiuni (corp strain infectat, KCS complicat cu infectie).
- Secretiile pot duce la formarea de cruste sau la lipirea parului in jurul ochilor.

Clipit excesiv si strans din ochi: Cainele poate clipi frecvent, poate strange din ochi sau poate tine pleoapele partial sau complet inchise din cauza durerii, disconfortului sau sensibilitatii la lumina. Pleoapele pot parea „lipite”, mai ales dupa somn, din cauza secretiilor uscate.
Frecat la ochi: Cainele se poate freca la ochi cu labele, isi poate freca fata de covoare, mobilier sau de picioarele stapanului din cauza mancarimii sau disconfortului. Acest comportament este un indicator direct al nivelului de iritatie pe care il resimte cainele. Intensitatea acestor actiuni poate semnala urgenta situatiei si, mai important, poate agrava starea ochiului, ducand la leziuni secundare, cum ar fi zgarieturi pe cornee.
Sensibilitate la lumina: Cainele poate evita zonele puternic luminate sau poate cauta locuri mai intunecate.
Alte semne: Uneori, conjunctivita poate fi insotita de alte semne, cum ar fi secretii nazale, stranut sau tuse, mai ales daca este parte a unei infectii sistemice (de exemplu, o infectie respiratorie). Pot aparea si modificari ale aspectului general al ochiului (culoare, dimensiune), desi acestea sunt mai putin frecvente in conjunctivita simpla si pot indica o problema mai profunda. Semnele de disconfort general, cum ar fi vocalizarea excesiva, nelinistea sau schimbarile de comportament, pot fi, de asemenea, prezente.

Ce teste sunt necesare pentru diagnostic?

Deoarece conjunctivita este un simptom cu multiple cauze posibile, stabilirea unui diagnostic corect de catre medicul veterinar este cruciala pentru instituirea unui tratament eficient. O examinare oftalmologica amanuntita este primul pas.

Examen oftalmologic complet: Medicul veterinar va examina in detaliu ambii ochi si structurile anexe (pleoape, gene, canale lacrimale, a treia pleoapa), adesea folosind un oftalmoscop. Scopul principal este de a determina daca conjunctivita este o problema primara sau secundara unei alte afectiuni oculare sau sistemice. Multe dintre testele efectuate nu au rolul de a confirma conjunctivita, care este adesea evidenta vizual, ci de a exclude alte afectiuni mai grave care pot mima simptomele acesteia sau pot coexista. De exemplu, un „ochi rosu” poate fi cauzat si de ulcere corneene, glaucom sau uveita, afectiuni care necesita tratament specific si urgent pentru a preveni pierderea vederii.
Teste sspecifice: In functie de constatarile initiale, pot fi necesare urmatoarele teste:

Testul Schirmer: Masoara productia de lacrimi si este esential pentru diagnosticarea keratoconjunctivitei sicca (KCS sau ochi uscat). O fasie subtire de hartie speciala este plasata in sacul conjunctival inferior pentru o perioada scurta.
Colorant cu fluoresceina: Un colorant special, portocaliu, este aplicat pe suprafata ochiului. Acesta va adera la orice zona in care corneea este lezata (zgarieturi, abraziuni, ulcere), facand-o vizibila ca o pata verde sub o lumina albastra speciala. Acest test este vital pentru a exclude sau confirma prezenta ulcerelor corneene, o conditie care poate cauza sau insoti conjunctivita.
Masurarea presiunii intraoculare: Se masoara presiunea din interiorul ochiului pentru a exclude glaucomul (presiune crescuta) sau uveita (care poate duce la presiune scazuta in anumite faze), afectiuni care pot prezenta, de asemenea, ochi rosii.
Cultura bacteriana si antibiograma: Daca se suspecteaza o infectie bacteriana severa, recurenta sau care nu raspunde la tratamentul initial, se poate preleva o proba de secretie oculara. Aceasta proba este trimisa la laborator pentru a identifica tipul exact de bacterie implicata si pentru a determina la ce antibiotice este sensibila.
Citologie sau biopsie: Examinarea la microscop a celulelor prelevate prin raclaj usor de pe suprafata conjunctivei (citologie) sau a unei mici mostre de tesut (biopsie) poate fi necesara in cazurile cronice, atipice sau cand se suspecteaza o cauza alergica specifica (prezenta eozinofilelor) sau tumorala.
Lavajul canalului nazolacrimal: Aceasta procedura poate fi efectuata pentru a verifica daca exista blocaje la nivelul canalelor care dreneaza lacrimile din ochi spre nas, mai ales daca lacrimarea excesiva este un simptom principal.

Procesul de diagnostic este fundamental pentru a alege un tratament tintit. De exemplu, antibioticele sunt ineficiente in cazul alergiilor, iar corticosteroizii, desi foarte utili in anumite inflamatii, pot fi extrem de periculosi daca exista un ulcer cornean nediagnosticat. Astfel, testele diagnostice nu sunt doar o formalitate, ci o necesitate pentru a asigura un tratament sigur si eficient. Daca episoadele de conjunctivita reapar frecvent in ciuda tratamentului, acest lucru sugereaza puternic fie o cauza subiacenta nediagnosticata (cum ar fi KCS, o anomalie subtila a pleoapelor, o alergie persistenta), fie o afectiune cronica ce necesita management pe termen lung. In aceste situatii, se impune o investigatie diagnostica mai amanuntita.

Tratamentul conjunctivitei

Tratamentul conjunctivitei la caini trebuie sa fie intotdeauna directionat catre cauza specifica identificata de medicul veterinar. Nu exista un tratament universal valabil.

Medicamente Topice (picaturi, unguente): Acestea sunt adesea baza tratamentului, actionand direct la locul inflamatiei.

Antibiotice: Pentru infectiile bacteriene, se prescriu picaturi sau unguente cu antibiotice cu spectru larg, cum ar fi cele care contin neomicina, polimixina B, bacitracina, gentamicina, tobramicina sau fluorochinolone (de exemplu, ciprofloxacin, ofloxacin, moxifloxacin).
Antiinflamatoare steroidiene (Corticosteroizi): Medicamente precum prednisolon, dexametazona sau hidrocortizon sunt foarte eficiente in reducerea inflamatiei, mai ales in conjunctivita alergica sau in anumite afectiuni imune. Totusi, corticosteroizii reprezinta o „sabie cu doua taisuri”. Desi extrem de eficienti impotriva inflamatiei, ei pot fi foarte periculosi daca sunt utilizati necorespunzator, in special in prezenta unui ulcer cornean nediagnosticat. Steroizii pot intarzia vindecarea ulcerului, pot favoriza infectarea acestuia sau chiar pot duce la perforarea corneei. De aceea, testul cu fluoresceina este esential inainte de a prescrie steroizi, iar proprietarii nu trebuie niciodata sa utilizeze picaturi cu steroizi ramase de la tratamente anterioare fara avizul medicului veterinar.
Antiinflamatoare nesteroidiene: Picaturi cu diclofenac, ketorolac sau flurbiprofen pot reduce inflamatia si durerea, reprezentand o alternativa la steroizi, mai ales in inflamatii usoare sau cand steroizii sunt contraindicati. Se recomanda precautie si in cazul AINS topice daca exista ulcere corneene, deoarece pot incetini vindecarea.
Lubrifiante/lacrimi artificiale: Esentiale pentru cainii cu KCS (ochi uscat), pentru a mentine suprafata oculara umeda si protejata. Sunt utile si pentru a clati ochiul de iritanti.
Medicamente pentru stimularea productiei de lacrimi: In caz de KCS, se folosesc medicamente topice precum ciclosporina sau tacrolimus, care ajuta glandele lacrimale sa produca mai multe lacrimi. Pilocarpina (administrata oral sau topic in dilutii speciale) poate fi utilizata in anumite forme de KCS (neurogenic). Aceste tratamente necesita adesea administrare pe termen lung sau chiar pe viata.

Corectie chirurgicala: Este necesara pentru a rezolva definitiv anomaliile pleoapelor, cum ar fi entropionul sau ectropionul, sau pentru indepartarea cililor ectopici. In cazul prolapsului glandei celei de-a treia pleoape („cherry eye”), se prefera repozitionarea chirurgicala a glandei in locul exciziei, pentru a preveni dezvoltarea ulterioara a KCS. Daca conjunctivita este secundara unei astfel de probleme structurale, medicamentele topice vor oferi doar o ameliorare temporara. Problema de fond trebuie corectata pentru o rezolvare pe termen lung.

Pentru afectiunile cronice, cum ar fi KCS sau alergiile severe, tratamentul conjunctivitei nu este adesea o solutie unica, ci necesita un management continuu, potential pe toata durata vietii cainelui. Proprietarii cainilor cu astfel de afectiuni trebuie sa fie pregatiti pentru un angajament pe termen lung in ceea ce priveste administrarea regulata a medicatiei si controalele veterinare periodice.

Ingrijirea acasa (sub indrumare veterinara)

Administrarea corecta a medicamentelor: Respectati cu strictete instructiunile medicului veterinar privind doza, frecventa si durata administrarii picaturilor sau unguentelor oftalmice. Spalati-va bine pe maini inainte si dupa aplicarea tratamentului.
Curatarea delicata a ochilor: Daca exista secretii acumulate, stergeti usor zona din jurul ochilor cu o carpa curata si moale sau cu o compresa de bumbac umezita cu apa calduta. Nu folositi peroxid de hidrogen, alte substante chimice sau dischete demachiante umane. Nu atingeti direct globul ocular.
Folosirea unui guler de protectie: Acesta este un instrument esential, desi adesea neplacut pentru caine si proprietar, daca animalul are tendinta de a se freca la ochi. Gulerul previne autotraumatizarea (de exemplu, zgarierea corneei cu labele sau prin frecarea de obiecte) si permite ochiului sa se vindece si medicamentelor sa actioneze eficient. Prevenirea acestui comportament este cruciala pentru a evita transformarea unei conjunctivite simple intr-o leziune corneana mai grava.
Evitarea iritantilor: In timpul tratamentului, fiti deosebit de atenti la expunerea la fum, praf si alte potentiale surse de iritatie.

Pentru cainii cu probleme cronice sau recurente, cum ar fi KCS sau alergiile severe, succesul managementului pe termen lung si prevenirea exacerbarilor depind in mare masura de constiinciozitatea proprietarului in administrarea medicatiei, controlul mediului si respectarea programarilor regulate la medicul veterinar.

Este conjunctivita contagioasa pentru alti caini sau oameni?

Contagiozitatea conjunctivitei depinde in totalitate de cauza subiacenta. Un „ochi roz” nu este universal contagios; cunoasterea cauzei, stabilita prin diagnostic veterinar, este esentiala pentru a gestiona corect riscul.

Pentru alti caini:

DA, daca este cauzata de infectii:

- Conjunctivita virala: Cauzata de virusuri (de exemplu, virusul distemper canin, herpesvirusul canin) este de obicei foarte contagioasa si se poate raspandi usor si rapid intre caini prin contact direct sau prin secretii respiratorii sau oculare.
- Conjunctivita bacteriana: Poate fi, de asemenea, contagioasa pentru alti caini, mai ales prin contact direct cu secretiile oculare infectate sau prin intermediul obiectelor contaminate (boluri, jucarii, culcusuri). Daca un caine are conjunctivita virala sau bacteriana, ceilalti caini din gospodarie sunt expusi unui risc semnificativ daca nu se iau masuri de separare si igiena.

NU, daca este cauzata de:

- Alergii.
- Iritanti sau corpi straini.
- Traumatisme.
- Ochi uscat (KCS).
- Probleme ale pleoapelor (entropion, ectropion).
- Afectiuni imune.
- Tumori.

Nota: Chiar si in cazurile initial neinfectioase, daca ochiul devine foarte iritat si apar leziuni pe suprafata sa, se poate produce o suprainfectare bacteriana. In acest caz, conjunctivita poate deveni secundar contagioasa.

Pentru oameni (zoonoza):

RAR, dar POSIBIL pentru unele tipuri bacteriene: Anumite tipuri de bacterii care cauzeaza conjunctivita la caini pot fi, teoretic, transmise la oameni, desi acest lucru este considerat foarte neobisnuit sau rar. Transmiterea se face prin contact direct cu secretiile oculare infectate ale cainelui si apoi prin atingerea propriilor ochi.
Chiar daca riscul zoonotic este scazut, igiena prudenta (spalarea mainilor) este intotdeauna o practica buna atunci cand se manipuleaza un ochi infectat, protejand atat celelalte animale de companie, cat si membrii umani ai gospodariei.

Masuri de precautie (daca se suspecteaza o conjunctivita infectioasa):

Igiena riguroasa a mainilor: Spalati-va bine pe maini cu apa si sapun timp de cel putin 20 de secunde inainte si dupa ce atingeti cainele, ii administrati medicamente sau ii curatati ochii.
Evitati atingerea fetei/ochilor propri: Nu va atingeti ochii, nasul sau gura dupa ce ati manipufat un caine cu conjunctivita infectioasa, pana nu v-ati spalat pe maini.
Izolarea cainelui bolnav: Daca este posibil, tineti cainele cu conjunctivita infectioasa separat de ceilalti caini din gospodarie pentru a preveni raspandirea infectiei.
Obiecte personale separate: Cainele bolnav ar trebui sa aiba propriile boluri de mancare si apa, precum si propriul culcus. Acestea trebuie curatate regulat si separat de cele ale celorlalti caini.
Informati orice persoana care intra in contact cu cainele (de exemplu, plimbator de caini, personalul de la cresa canina, pet sitter) despre afectiunea cainelui si despre precautiile necesare.

Concluzie

Conjunctivita la caini este o afectiune comuna, dar complexa, care necesita o abordare atenta. Este esential sa retineti ca „ochiul roz” este un simptom, nu un diagnostic in sine. Identificarea cauzei exacte printr-o examinare veterinara amanuntita si teste specifice este cruciala pentru succesul tratamentului. Tratamentele variaza semnificativ in functie de cauza, de la simple picaturi antibiotice sau antialergice, la medicatie pe termen lung pentru afectiuni cronice precum ochiul uscat, sau chiar interventii chirurgicale pentru corectarea anomaliilor pleoapelor.

Blog, Caini