Surditatea reprezinta pierderea temporara, partiala sau totala a auzului la una sau chiar ambele urechi. Cauzele surditatii la caini sunt multiple si includ malformatii congenitale, infectii, traume, obstructii si imbatranirea. In general, la cainii si piscii de culoare alba se intalnesc cazurile cele mai multe in care acestea se nasc deja fara auz. De asemenea, sunt si rase care sunt observate ca sunt predispuse, in cazul cainilor acestea fiind: Dalmatianul, Bull Terrier, Australian Cattle Dog, Catahoula, English Cocker Spaniel, Parson Russell Terrier si Boston Terrier.
Din pacate, pierderea auzului din cauze genetice, batranete sau trauma este adesea permanenta si nu se poate trata. Cu toate acestea, surditatea dobandita (datorita unei infectii sau blocarii canalului urechii) este de obicei temporara si se poate rezolva cu o ingrijirea medicala adecvata.
Simptome
Simptomele surditatii includ un raspuns redus sau chiar absent la sunete precum: jucarii care scartaie, aplauze, pocnit degetele in spatele capului, sonerie, strigarea pe propriul numele, latratul altor caini.
La acestea se mai poate observa:
- Sunt greu de trezit
- Tresar usor
- Au tendinta de a latra excesiv
- Voce modificata
- Hiperactivitate
- Miscarea urechilor diminuata
Exista mai multe tipuri de pierdere a auzului si fiecare are cauza specifica:
- Surditatea congenitala este intalnita atunci cand se naste direct fara auz din cauza genetica sau a malformatiilor congenitale care afecteaza dezvoltarea urechilor sau a sistemului nervos.
- Surditatea dobandita apare atunci cand un caine se naste cu auzul normal si il pierde pe parcursul vietii din cauze precum:
- Imbatranire: degenerarea nervilor
- Aflarea in preajma zgomotelor puternice: focuri, echipamente stereo
- Blocarea canalului auricular: acumularea de ceara, parul urechilor, iarba (ex. ariste), fluide sau obiecte straine
- Diferite leziuni: traumatisme ale canalului auricular, ale timpanului sau ale encefalului
- Infectii ale urechii: infectii bacteriene, micotice
- Inflamatia urechii sau a trompei lui Eustachio
- Tumori ale urechii sau ale trompei lui Eustachio
- Metale grele: in special expunerea la mercur, arsenic sau plumb
- Toxicitatea medicamentelor: anumite medicamente pot duce la surditate inclusiv furosemid, cisplatina, clorhexidina, eritromicina
In cazul imbatranirii, acest tip de pierdere a auzului este adesea denumit „pierderea auzului neurosenzorial”. Rezulta din lipsa sau deteriorarea celulelor senzoriale din urechea interna si este, de obicei, permanenta. Pierderea auzului neurosenzorial apare atunci cand receptorii nervosi nu sunt capabili sa transmita semnale de la ureche catre centrii creierului responsabili de auz, impiedicandu-i sa primeasca si sa interpreteze datele auditive. De obicei, acest tip de surditate este intalnita la caini incepand cu varsta de 12 ani.
Infectia urechilor neobservata si lasata netratata o anumita perioada de timp poate duce la surditate temporara. Totusi, daca nu se intervine deloc medicamentos, exista posibilitatea ca surditatea sa se transforme in una permanenta. Cainii cu infectii extinse ale urechii pot avea nevoie de tratamente repetate, care implica de obicei spalarea urechii (adesea sub sedare) si aplicarea medicamentelor adecvate la nivelul canalului auricular. Infectiile care nu se rezolva cu tratament pot avea o cauza subiacenta, cum ar fi alergii, boli tiroidiene sau boli suprarenale.
Este important de retinut ca urechile pot parea uneori curate, si cu toate astea sa exista o infectie mai profunda in canalul auricular. Acesti caini necesita adesea sedare sau anestezie pentru a se putea examina in mod adecvat urechea, prelevandu-se probe pentru teste de diagnostic si pentru tratament.
Diagnostic
Pentru a diagnostica pierderea auzului, medicul veterinar va efectua, mai intai, un test de auz si un examen fizic pentru a determina posibilele cauze. In timpul examenului fizic, medicul veterinar va verifica, de asemenea, urechile cainelui pentru a detecta ceara sau acumularea de par, obiecte straine si alte obstacole sau rani. De asemenea, medicul veterinarul poate efectua un test de raspuns evocat auditiv al trunchiului cerebral (BAER) pentru a masura raspunsul creierului la stimulii auditivi, dar si testul de emisii otoacustice (OAE) pentru a masura sunete de nivel scazut produse de urechea interna ca parte a procesului auditiv normal prin plasarea unei sonde care contine un microfon in canalul urechii externe. Testul de emisii otoacustice este cel mai potrivit pentru cazurile de surditate congenitala. Radiografiile pot fi si ele de ajutor in a gasi cauza pierderii auzului.
Tratament
Daca pierderea auzului este tratabila depinde de cauza si severitatea pierderii auzului. Surditatea congenitala si cea din cauza toxicitatii medicamentelor, a expunerii la metale grele si a zgomotelor puternice este adesea permanenta.
In cazul unui corp strain care obstrueaza canalul auditiv, tratamentul implica indepartarea acestuia, curatarea excesului de ceara sau smulgerea parului crescut in exces. Un medic veterinar va examina, de asemenea, canalul urechii pentru leziuni si va curata urechile.
Daca animalul se confrunta cu o infectie, se va efectua curatarea si administrarea de picaturi, antibiotice orale si/sau antiinflamatoare, in functie de severitate. Un antibiotic pe baza de ceara cu actiune mai lunga (de exemplu Osurnia, pe care il gasiti la orice farmacie veterinara) poate fi introdus in urechi la clinica daca spalarea zilnica a urechilor la domiciliu nu este fezabila.
Pentru tumori, se poate opta pentru o interventie chirurgicala asupra tumorilor din interiorul urechii pentru a permite o mai buna conducere a sunetului.
Protezele auditive si implanturile cohleare devin disponibile si pentru caini, fiind inca totusi costisitoare si oarecum impracticabile. Dispozitivele functioneaza intr-un mod similar cu dispozitivele umane, dar animalele de companie de obicei nu raspund bine la prezenta dispozitivului pe corp si este posibil sa nu il tolereze.
Animalele surde, indiferent daca pierderea auzului este permanenta sau temporara, necesita ingrijire speciala. Este esential sa monitorizati cu atentie animalele de companie surde pentru a evita ranirea acestora. Nu lasati niciodata animalele surde in aer liber fara a fi supravegheate. Acestea au nevoie de timp pentru a se acomoda la noua lor conditie, dar usor se vor obisnui si se vor adapta foarte bine, utilizandu-se de celelalte simturi pentru a se descurca. Animalele de companie surde sunt mult mai greu de gasit daca se pierd. Astfel, e bine sa va asigurati ca animalutul dumneavoastra este microcipat. Cu putin mai multa atentie si grija, veti reusi sa ii faceti viata cainelui dumneavoastra cat mai usoara chiar si cu aceasta conditie.
Daca va aflati in Bucuresti, puteti apela la o ambulanta veterinara pentru evaluarea cainelui dumneavoastra si pentru a-i administra orice tratament medicamentos veterinar.
Referinte:
msdvetmanual.com/dog-owners/ear-disorders-of-dogs/deafness-in-dogs