Avulsia de coada, cunoscuta si sub denumirea de luxatie sacrococcigiana, reprezinta o problema frecventa la pisici, aparand de obicei in urma unui traumatism la coada. Aceste leziuni pot provoca daune semnificative nervilor si pot afecta capacitatea unei pisici de a urina sau de a defeca.
Ce este avulsia de coada la pisica?
Traumatismele prin smulgerea cozii apar cand coada este trasa sau prinsa, ceea ce cauzeaza deteriorarea nervilor din aceasta zona. Coada este compusa din vertebre, muschi, ligamente si tendoane, fiind atasata de bazin.
Desi maduva spinarii nu se extinde in coada, nervii proveniti din aceasta, cunoscuti ca nervii ce formeaza „cauda equina”, controleaza coada, membrele posterioare, vezica urinara, intestinul gros si anusul. Leziunile de tipul „coada smulsa / rupta” pot fi insa insotite de alte afectiuni, precum fracturi de bazin, dislocari ale altor vertebre, fracturi ale membrelor posterioare si fracturi ale coloanei vertebrale. Severitatea leziunii depinde de intinderea si natura daunelor aduse nervilor caudei equina.
Aceasta conditie neurologica (sindromul cauda equina) poate fi agravata daca pisica sufera si alte traumatisme, iar unele cazuri pot necesita interventii complexe pentru a stabiliza animalul. Coada joaca un rol important in echilibrul si comunicarea pisicii, astfel ca pierderea functiei acesteia poate afecta semnificativ calitatea vietii animalului.
Simptomele unei avulsii de coada
Pisicile afectate pot prezenta o serie de simptome, incluzand:
- Coada flasca sau intr-o pozitie nefiresca, incapabila de miscare (si-o taraste dupa ea).
- Scurgeri involuntare de urina (incontinenta urinara) – pisica face pipi peste tot fara sa constientizeze.
- Sfincter anal dilatat si, uneori, incontinenta fecala sau diaree (pisica scapa diaree / fecale fara a se putea controla).
- Incoordonare a membrelor posterioare, uneori insotita de slabiciune musculara (mers clatinat).
- Vezica urinara plina, usor de exprimat manual (se simte la palparea abdomenului ca un balonas).
- Urina cu sange, daca traumatismul cozii este recent.
- Durere la baza cozii sau pierderea totala a sensibilitatii, ceea ce indica leziuni grave ale nervilor.
Unele pisici pot manifesta, de asemenea, dificultati in deplasare, un mers schiopatat sau chiar paralizie temporara a picioarelor din spate. Lipsa tonusului anal si a reflexelor perianale poate fi un semn clinic alarmant, care necesita investigatii imediate.
Cum se pune diagnosticul?
Diagnosticarea implica evaluarea semnelor clinice si efectuarea unui examen neurologic detaliat. Este importanta identificarea:
- Functiei motorii si senzoriale a cozii.
- Tonusului anal si reflexelor perianale.
- Prezentei urinarilor voluntare. Simplul fapt de a gasi urina in cusca nu indica functionarea corecta a vezicii urinare.
Investigatiile imagistice, precum radiografiile, sunt utile pentru identificarea fracturilor sau luxatiilor vertebrale. RMN-ul sau CT-ul pot fi necesare in cazurile complexe.
Un test suplimentar este electromiograma (EMG), care analizeaza activitatea musculara si inervatia sfincterului anal si a cozii, desi nu este frecvent disponibil.
Care sunt sansele ca o pisica sa isi revina?
Prognosticul depinde de severitatea daunelor nervoase:
- Pisicile cu dureri la baza cozii (un medic veterinar o sa ciupeasca cu o pensa baza cozii si urmareste reactia pisicii) incep in general sa-si recupereze functia vezicii intr-o perioada de pana la 30 de zile.
- Pisicile care nu isi pot misca coada (pisica isi taraste coada, dar totusi reactioneaza atunci cand este ciupita), dar o simt, au un prognostic excelent.
- Cele care nu au tonus anal si prezinta incontinenta fecala au sanse de recuperare mici (cam 1 din 2 pisici isi mai revin).
- Clasificarea severitatii leziunii se face in cinci grade, de la Gradul I (prognostic excelent) pana la Gradul V (recuperare partiala, sanse reduse).
Un factor important in prognostic este evaluarea sensibilitatii la baza cozii. Daca pisica simte durere la baza cozii in primele 24 de ore, sansele de recuperare sunt mari. In absenta acesteia, probabilitatea de a recupera functia urinara scade semnificativ.
Ce optiuni de tratament exista?
Tratamentul poate fi medicamentos sau chirurgical, completat de gestionarea simptomelor.
Tratament medicamentos
- Prazosin se foloseste pentru relaxarea sfincterului uretral intern, dar indisponibil pe piata din Europa (uneori poate fi inlocuit cu acepromazina sau alte produse antihipertensive).
- Diazepam pentru relaxarea sfincterului extern, daca este necesar.
- Analgezice – pentru combaterea durerii.
Alte interventii
- Vidarea manuala a vezicii urinare este cruciala pentru prevenirea distensiei excesive. Proprietarii pot fi instruiti sa exprime vezica de mai multe ori pe zi, daca este nevoie (atentie a nu se pune presiune ft mare, deoarece exista riscul rupturii vezicii urinare).
- Amputarea cozii se recomanda daca nu exista imbunatatiri in decurs de trei luni sau daca aceasta devine o sursa de discomfort pentru pisica. Aceasta interventie poate preveni complicatii suplimentare precum infectiile recurente sau necroza cozii (unele pisici ajung sa se automutileze).
Complicatii posibile
Pisicile cu traumatisme ale cozii sunt predispuse la:
- Infectii urinare recurente, necesitand monitorizare si tratament cu antibiotic.
- Constipatie cronica sau incontinenta fecala.
- Necroza sau automutilare a cozii, cauzate de durere cronica sau de afectarea severa a nervilor.
Proprietarii trebuie sa fie constienti ca aceste complicatii pot necesita tratamente suplimentare sau interventii chirurgicale pentru a asigura confortul si sanatatea pisicii.
Recuperare
Recuperarea poate dura de la cateva saptamani pana la sase luni. Lipsa miscarii sau sensibilitatii cozii in primele 90 de zile sugereaza necesitatea amputarii.
Progresul poate fi lent, iar nervii necesita timp pentru regenerare. In unele cazuri, chiar daca functia urinara este restabilita, coada poate ramane flasca sau insensibila, fara a afecta calitatea vietii pisicii pe termen lung.
Concluzie
Traumatismele prin avulsia cozii la pisici pot avea un impact major asupra calitatii vietii pisicii. Diagnosticarea timpurie si tratamentul adecvat sunt esentiale pentru a maximiza sansele de recuperare. Este necesara o abordare complexa, iar rabdarea si monitorizarea constanta sunt cruciale pentru succesul tratamentului. Proprietarii trebuie sa colaboreze strans cu medicul veterinar pentru a asigura o recuperare cat mai buna si o calitate a vietii adecvata pentru pisica lor.