Scabia felina reprezinta o afectiune dermatologica frecventa la pisici, caracterizata printr-o mancarime intensa si disconfort. aceasta boala de piele este cauzata de infestarea cu acarieni microscopici care colonizeaza pielea si, uneori, canalele auriculare ale felinelor, provocand iritatii, inflamatii si o senzatie persistenta de mancarime.
In lumea veterinara, raia la pisici este clasificata in principal in functie de tipul de acarian implicat. Identificarea agentului patogen specific este esentiala pentru un diagnostic corect si pentru alegerea celei mai eficiente strategii de tratament.
Tipuri de paraziti ai pielii la pisici
Cea mai frecventa forma de scabie la pisici este scabia notoedrica, cunoscuta si sub denumirea de raie felina sau scabie felina. Aceasta afectiune este cauzata de infestarea cu acarianul Notoedres cati. Acest parazit microscopic „sapa tuneluri superficiale” in stratul superior al pielii, provocand o mancarime severa. Infectia cu Notoedres cati se caracterizeaza prin faptul ca pisicile infestate pot purta un numar mare de acarieni, care sunt relativ usor de identificat prin examinarea microscopica a raclatelor cutanate.
Demodicoza felina este o alta forma de raie, asociata cu o inmultire excesiva a acarienilor din genul Demodex. La pisici, pot fi implicate doua specii principale: Demodex cati si Demodex gatoi. Pisicile iau acarienii Demodex de la mamele lor in primele zile de viata, prin contact direct in timpul alaptarii. In mod normal, sistemul imunitar al pisicii mentine populatia de acarieni sub control. Cu toate acestea, factori precum imunosupresia cauzata de alte boli (de exemplu, hipertiroidism, diabet zaharat, infectii virale), terapiile medicamentoase imunosupresoare sau chiar stresul pot permite inmultirea acarienilor. Un aspect important de retinut este ca, in timp ce demodecia cauzata de D. cati nu este considerata contagioasa intre pisicile adulte (deoarece dezvoltarea bolii depinde de starea imunitara a fiecarei pisici), infestarea cu Demodex gatoi este contagioasa si se poate raspandi prin contact direct intre pisici.
Raia auriculara este o alta forma distincta, cauzata de acarianul Otodectes cynotis. Aceasta afecteaza in principal pisicile tinere, dar poate aparea la orice varsta, in special in conditii de igiena precara sau in locuri suprapopulate de animale. Parazitul se stabileste in canalul urechii pisicii, unde se reproduce si se hraneste cu ceara si cu secretiile inflamatorii cauzate de muscaturile sale.
Pe langa acesti acarieni principali, exista si alti paraziti care pot cauza afectiuni cutanate la pisici, manifestandu-se prin simptome similare cu scabia. Sarcoptes scabiei, agentul cauzator al raiei sarcoptice, este mai frecvent intalnit la caini, dar poate afecta si pisicile, in special prin contactul cu caini infectati.
Cheiletieloza este produsa de acarianul Cheyletiella blakei si se caracterizeaza prin aparitia unor scuame albe la suprafata pielii, asemanatoare cu matreata, fiind mai vizibile pe zona dorso-lombara.
Trombiculiaza este cauzata de larvele acarianului Neotrombicula autumnalis si se manifesta prin aparitia unor papule si pustule pruriginoase, in special in zona abdomenului, a extremitatilor membrelor si la nivelul capului si urechilor.
Transmiterea scabiei si a altor paraziti la pisici
Scabia notoedrica, cauzata de Notoedres cati, este extrem de contagioasa si se poate raspandi cu usurinta intre animalele de companie, inclusiv intre pisici, caini si chiar iepuri, prin contact direct.
De asemenea, raia auriculara, provocata de Otodectes cynotis, se transmite prin contact direct si apropiat, fiind frecventa in colectivitati de pisici sau in gospodariile cu mai multe feline.
In cazul demodicozei feline, contagiozitatea variaza in functie de specia de Demodex implicata. Infestarea cu Demodex gatoi este contagioasa prin contact direct, in timp ce Demodex cati nu este considerata contagioasa intre pisicile adulte, dezvoltarea bolii fiind mai degraba legata de starea imunitara a fiecarei pisici.
Raia sarcoptica, cauzata de Sarcoptes scabiei, se poate transmite de la caini la pisici prin contact direct.
Cheiletieloza, produsa de Cheyletiella blakei, este, de asemenea, contagioasa prin contact direct cu animalele infestate.
Un aspect important este potentialul de transmitere a scabiei feline la oameni. Scabia notoedrica (Notoedres cati) este o zoonoza, ceea ce inseamna ca se poate transmite de la pisici la oameni. La oameni, infestarea cu Notoedres cati se poate manifesta prin aparitia unor mici umflaturi rosii, pruriginoase, localizate de obicei pe brate si trunchi.
De asemenea, raia sarcoptica, desi mai frecventa la caini, poate afecta pisicile si, posibil, sa se transmita si la oameni.
In contrast, raia auriculara (Otodectes cynotis) nu este considerata contagioasa pentru oameni.
Este important de mentionat ca transmiterea acarienilor se poate face nu doar prin contact direct cu un animal infectat, ci si prin intermediul obiectelor contaminate, cum ar fi lenjeria de pat sau ustensilele de toaletare . Acest lucru subliniaza importanta dezinfectarii mediului in care a trait o pisica infectata pentru a preveni raspandirea parazitilor.
Simptomele scabiei la pisici
Simptomele raiei la pisici pot varia in functie de tipul de acarian implicat, dar exista cateva semne comune care ar trebui sa alerteze proprietarii. Pruritul intens (mancarimea) este simptomul cardinal al majoritatii formelor de raie la pisici. Aceasta mancarime persistenta determina pisica sa se scarpine frecvent si necontrolat, ceea ce poate duce la aparitia unor leziuni ale pielii, inclusiv rani, excoriatii si infectii secundare. Pisicile afectate se pot toaleta excesiv in zona pruriginoasa, incercand sa amelioreze disconfortul, ceea ce poate agrava si mai mult iritatia pielii. Agitatia si nelinistea sunt, de asemenea, frecvente din cauza mancarimii persistente.
Alopecia (caderea parului) este un alt simptom des intalnit in zonele afectate de scabie. Pe langa caderea parului, pot aparea diverse leziuni cutanate, cum ar fi cruste, scuame, papule si pustule. Zonele afectate pot deveni edematoase si eritematoase (rosii), iar in cazuri cronice, pielea se poate ingrosa si isi poate modifica culoarea, devenind roz si apoi maronie.
In cazul raiei auriculare, simptomele sunt specifice urechilor. Se pot observa secretii abundente, negricioase si uscate in canalul auditiv, cu un aspect asemanator zatului de cafea. Urechile pot avea un miros neplacut, iar pisica poate scutura frecvent capul si isi poate tine urechile intinse, incercand sa alunge disconfortul. Un reflex caracteristic al raiei auriculare este miscarea piciorului posterior atunci cand se scarpina baza urechii. Scarpinatul excesiv al urechilor poate duce la rani si excoriatii in jurul pavilionului auricular.
Cheiletieloza se manifesta printr-un simptom distinctiv: prezenta unor scuame albe la suprafata pielii, in special pe spate, care pot fi confundate cu matreata.
Trombiculiaza se caracterizeaza prin aparitia unor papule si pustule pruriginoase, insotite de excoriatii, localizate in principal pe abdomen, extremitati si la nivelul capului si urechilor.
Diagnosticarea scabiei la pisici si al altor parazitoze
Stabilirea unui diagnostic precis de scabie la pisici necesita o vizita la medicul veterinar. Diagnosticul se bazeaza pe un examen clinic amanuntit si, adesea, pe investigatii paraclinice. Medicul veterinar va observa simptomele prezentate de pisica si va examina cu atentie leziunile cutanate.
O metoda diagnostica esentiala este raclarea pielii. Aceasta implica prelevarea de probe de piele din zonele afectate, de obicei prin razuirea superficiala a epidermei cu o lama de bisturiu. Probele prelevate sunt apoi examinate la microscop pentru a identifica prezenta acarienilor, a oualor sau a excrementelor acestora. De obicei, se efectueaza raclari in mai multe locuri pentru a creste sansele de a detecta parazitii. Cu toate acestea, unii acarieni, cum ar fi sarcoptes scabiei, pot fi mai dificil de depistat prin raclare cutanata.
In anumite cazuri, medicul veterinar poate recomanda efectuarea unor teste de sange pentru a confirma diagnosticul, in special atunci cand se suspecteaza raia sarcoptica. De asemenea, testele de sange pot fi utile pentru a identifica eventuale boli subiacente care ar putea contribui la slabirea sistemului imunitar al pisicii si la aparitia scabiei, cum ar fi diabetul, imunosupresia sau infectiile virale (FiV/FELV). In cazul suspiciunii de raie auriculara, se poate examina la microscop o proba din secretiile auriculare pentru a identifica acarienii Otodectes cynotis.
Tratamentul scabiei feline
Tratamentul scabiei feline trebuie stabilit de un medic veterinar dupa identificarea tipului specific de acarian implicat. Exista o varietate de optiuni de tratament eficiente, care pot include medicamente topice, sistemice si specifice pentru infestarile auriculare.
Tratamentele topice sunt frecvent utilizate si includ produse de tip pipeta care contin substante active precum selamectina (prezenta in Stronghold si Selehold), imidacloprid si moxidectina (Advocate/Advantage), sau selamectina si sarolaner (Stronghold Plus). Exista, de asemenea, combinatii spot-on care includ moxidectina si fluralaner (Bravecto Plus). Pe langa acestea, se pot utiliza spray-uri speciale, sampoane medicinale (care contin clorhexidina si ketoconazol, cum ar fi VetSpecialist sau Malaseb), unguente (desi sunt mai putin preferate in prezent datorita eficacitatii superioare a altor produse) si lotiuni speciale.
Medicamentele sistemice, administrate oral sau injectabil, pot fi necesare in cazurile mai severe sau pentru anumite tipuri de scabie. Optiunile includ injectii cu doramectina sau ivermectina, care se efectueaza sub supraveghere veterinara la intervale de doua saptamani timp de 4-6 saptamani.
Pentru tratamentul raiei auriculare, se utilizeaza medicamente sub forma de picaturi auriculare, cum ar fi Ivermite Otic sau / si Surolan, care se aplica in fiecare ureche dupa o curatare prealabila. Daca infectiile secundare bacteriene sau fungice sunt prezente, medicul veterinar poate prescrie antibiotice si/sau antifungice, atat cu aplicare locala, cat si pe cale generala.
Preventie
Este esential ca tratamentul sa fie continuat pe toata durata recomandata de medicul veterinar si chiar si dupa disparitia simptomelor clinice, pentru a asigura eradicarea completa a parazitilor.
Cateva aspecte importante trebuie luate in considerare in timpul tratamentului. Nu se recomanda utilizarea pe pisici a produselor antiparazitare destinate cainilor, deoarece concentratia si doza pot fi diferite si pot provoca efecte secundare grave.
Pisicile diagnosticate cu raie trebuie izolate de alte animale pana la vindecarea completa pentru a preveni raspandirea infectiei.
De asemenea, toate animalele care au intrat in contact cu pisica infectata, chiar daca nu prezinta simptome, ar trebui sa fie tratate. Dezinfectarea mediului este cruciala pentru a preveni reinfectia. Aceasta include curatarea temeinica, aspirarea si spalarea lenjeriei de pat a pisicii, precum si dezinfectarea cu o solutie diluata de clor a zonelor frecventate de aceasta. In unele cazuri, medicul veterinar poate recomanda tunderea parului din zonele afectate.
| Tipul de raie | Agentul patogen cauzator | Transmisibilitate la alte pisici | Transmisibilitate la caini | Transmisibilitate la oameni |
| Scabia notoedrica (felina) | Notoedres cati | Da | Da | Da |
| Demodicoza felina (D. cati) | Demodex cati | Nu (intre adulti) | Necunoscuta | Necunoscuta |
| Demodicoza felina (D. gatoi) | Demodex gatoi | Da | Necunoscuta | Necunoscuta |
| Raia auriculara | Otodectes cynotis | Da | Da | Nu |
| Cheiletieloza | Cheyletiella blakei | Da | Da | Posibila |
| Trombiculiaza | Neotrombicula larvae | Nu | Nu | Rar |
| Raia sarcoptica | Sarcoptes scabiei | Da (rar) | Da | Posibila |
| Tipul de tratament | Exemple de medicamente (substanta activa) | Mod de administrare | Note importante |
| Topic | Selamectina (Stronghold, Selehold), Imidacloprid + Moxidectina (Advocate), Selamectina + Sarolaner (Stronghold Plus), Moxidectina + Fluralaner (Bravecto Plus), sampoane cu clorhexidina si ketoconazol | Spot-on, Sampon | Unele necesita prescriptie veterinara. Nu se utilizeaza produse pentru caini. |
| Sistemic | Doramectina, Ivermectina | Injectabil, oral | Se administreaza sub supraveghere veterinara. |
| Auricular | Ivermectina otica, Surolan (picaturi auriculare) | Local (ureche) | Se aplica dupa curatarea urechii. |
Este important de retinut ca simptomele scabiei la pisici pot fi similare cu cele ale altor afectiuni dermatologice sau infectii, motiv pentru care consultarea unui medic veterinar pentru un diagnostic precis este esentiala.
Printre bolile care pot prezenta simptome similare se numara alergiile cutanate, cum ar fi dermatita de contact, alergiile alimentare sau alergiile la factori din mediul inconjurator. Infectiile fungice, cum ar fi pecinginea, pot provoca leziuni cutanate si caderea parului, fiind mai frecvente la pisoi si la pisicile cu sistem imunitar slabit. Alte infestari parazitare, cum ar fi cele cu purici sau paduchi, pot determina mancarime intensa si iritatii. De asemenea, afectiuni dermatologice precum eczema, acneea felina sau dermatita seboreica pot avea manifestari clinice care se suprapun cu cele ale scabiei. Diferentierea corecta intre aceste afectiuni si scabie este cruciala pentru a aplica tratamentul adecvat.
Deparazitarea externa regulata cu produse eficiente, recomandate de medicul veterinar, este o strategie importanta de preventie. Pisicile care au acces in exterior pot fi mai expuse riscului de a contracta scabie.
Concluzie
In concluzie, scabia felina este o afectiune parazitara tratabila, dar necesita un diagnostic corect stabilit de un medic veterinar. Este esential ca proprietarii de pisici sa nu incerce sa autodiagnosticheze sau sa trateze singuri animalele, deoarece produsele destinate altor specii pot fi daunatoare.
La primele semne de mancarime persistenta sau leziuni cutanate, este recomandat sa se contacteze medicul veterinar pentru o evaluare adecvata. Daca sunteti din Bucuresti si aveti nevoie de un medic veterinar dermatolog bun, v-o recomandam pe dna doctor Alina Rusu din cadrul cabinetului veterinar Joyvet.