Foliculita la caini reprezinta o inflamatie a foliculilor pilosi. Aceasta este o afectiune cutanata frecventa, care poate aparea ca o problema independenta sau secundara altor afectiuni ale pielii. De cele mai multe ori, foliculita este asociata cu infectii bacteriene, unde foliculul pilos devine inflamat si se poate rupe, provocand o reactie a corpului strain in derm.
Simptome si semne clinice
Semnele clinice ale foliculitei la caini pot varia, dar includ frecvent:
- Papule: Elevatii mici si solide pe piele, adesea centrate in jurul unui folicul pilos.
- Pustule: Leziuni mici, pline cu puroi, localizate de obicei in epiderma, adesea umplute cu neutrofile sau, in unele cazuri, eozinofile.
- Cruste: Exudate uscate sau coji care se formeaza pe suprafata pielii, deseori dupa ce pustulele se rup.
- Colarete: Zone circulare de scuame si cruste, reprezentand adesea ramasitele unei pustule sparte.
- Caderea parului (alopecie): Zonele afectate pot prezenta pierderi de par din cauza inflamatiei si a deteriorarii foliculilor pilosi.
- Prurit (mancarime): Caini cu foliculita pot manifesta mancarime, determinand scarpinare, lins si auto-traumatizare.
- Eritem: Roseata a pielii.
- Furuncule: Inflamatia care se extinde in derm poate duce la dezvoltarea de furuncule (abcese).
- Traiecte de drenaj: In unele cazuri, leziunile pot prezenta traiecte de drenaj.
- Hiperpigmentare: Pielea din zonele afectate poate dezvolta o pigmentare mai incarcata.
Leziunile pot fi localizate sau generalizate, iar distributia acestora variaza in functie de cauza subiacenta. In cazurile de pioderma profunda, leziunile pot fi severe, cu inflamatie si exudatie semnificativa. Cazurile cronice pot prezenta fibroze.
Cum se pune diagnosticul de foliculita la caini
Diagnosticul foliculitei implica o abordare sistematica:
- Examinare clinica: Examinare fizica amanuntita pentru a evalua distributia si aspectul leziunilor cutanate.
- Istoric medical: Colectarea informatiilor despre debutul, durata si evolutia problemelor pielii.
- Citologie: Examinarea microscopica a probelor de piele (de exemplu, din pustule) pentru identificarea celulelor inflamatorii, bacteriilor sau altor agenti infectiosi.
- Razuiri cutanate: Examinarea razuiturilor pentru excluderea ectoparazitilor precum acarienii Demodex.
- Biopsie: Daca citologia nu este concludenta sau pentru excluderea altor afectiuni, precum neoplaziile. Histopatologia poate releva natura specifica a inflamatiei.
- Examen bacteriologic cu antibiograma: In cazurile care nu raspund la tratamentul initial, testarea culturii si sensibilitatii leziunilor poate identifica agentul infectios si antibioticele eficiente.
Procesul diagnostic trebuie sa ia in considerare conditiile subiacente care pot predispune cainele la foliculita.
Tratamentul foliculitei la caini
Tratamentul depinde de severitatea si cauza subiacenta si poate include:
- Antibiotice: Sistemice si topice, selectate pe baza rezultatelor testelor de sensibilitate.
- Lavaj antiseptic: Spalari zilnice cu solutii antiseptice pentru curatarea si dezinfectarea zonelor afectate.
- Tratamente topice: Sampone medicinale, unguente si creme pentru controlul inflamatiei si infectiei.
- Rezolvarea cauzelor subiacente: Gestionarea alergiilor, dezechilibrelor hormonale sau infestarilor parazitare.
- Igiena: Taierea parului din jurul leziunilor pentru a promova vindecarea.
- Modificari comportamentale: Reducerea traumatismelor comportamentale, cum ar fi frecarea de covor.
- Terapie imunomodulatorie: Unele cazuri pot necesita medicamente care stimuleaza sistemul imunitar.
Tratamentul poate fi de lunga durata si necesita continuitate pana la vindecarea completa.
Informatii suplimentare
- Pioderma profunda: Foliculita poate progresa la pioderma profunda daca inflamatia devine severa.
- Diagnostic diferential: Foliculita trebuie diferentiata de alte afectiuni precum demodicoza, dermatofitoza, alergiile de contact, bolile autoimune ale pielii si eruptiile medicamentoase.
- Cazuri cronice: Cazurile cronice pot fi dificile de gestionat, necesitand ajustari constante ale planului terapeutic.
- Foliculita sterila: Nu toate cazurile de foliculita sunt cauzate de infectii; unele pot fi mediate imunologic sau sterile.
Rase predispuse la foliculita
Anumite rase pot avea o predispozitie genetica la foliculita sau conditii asociate, inclusiv:
- Rottweileri: Predispusi la lipidoza foliculara.
- Rase cu par scurt si matasos: Mai predispuse la sindromul de par scurt.
- Pisicile Lykoi: Pot avea alopecie partiala a fetei si membrelor, incluzand foliculita murala limfocitara.
Este important de subliniat ca orice rasa poate dezvolta foliculita, mai ales in prezenta unor afectiuni subiacente. Consultati intotdeauna un medic veterinar pentru un diagnostic precis si un plan de tratament adecvat.