Sindromul cozii fericite

           Stim cu totii ca din limbajul corporal al cainilor coada acestora are o mare importanta in a exprima sentimente precum: fericire, tristete, frica, incredere. In cazul fericirii, cainii si-o arata, astfel, dand din coada. Cred ca nimeni nu si-ar fi imaginat ca exista cazuri in care cainii pot da atat de tare din aceasta in cat sa si-o lezioneze, dar se pare ca sunt intalnite si astfel de situatii si au fost denumite sub numele de: sindromul cozii fericite. In general, aceasta afectiune este intalnita la cainii cu coada lunga si blana scurta.

Cainii sunt mai predispusi sa dezvolte acest sindrom daca sunt limitati intr-un spatiu mic, cum ar fi o cusca. Prin urmare, aceasta afectiune poate fi observata dupa o calatorie daca acesta a stat intr-o cusca un timp indelungat. Totodata, sunt si rase asociate cu acest sindrom precum cele de talie mare sau cele de lucru care pot avea o forta mai mare atunci cand dau din coada. Asadar, acest sindrom este frecvent intalnit la rasele: Pit Bull, German Shepherd, Labrador Retriever, Greyhound, Great Dane, American Bulldog, Belgian Malinois, Boxer, Pointer.

Simptome

Cainii afectati de sindromul cozii fericite prezinta simptome care le afecteaza, in general, varful cozii. Simptomele includ: sangerare, rani vizibile, cruste, caderea parului, semne de disconfort sau durere la atingere cozii, un miros neplacut al cozii, lins excesiv sau muscatul cozii. Sangerarea nu este de obicei semnificativa si este adesea intermitenta. Deoarece afectiunea apare atunci cand un caine isi loveste coada de suprafete dure, veti putea observa sange pe acele locuri precum peretii casei sau in cusca.

Este mai usor de vazut la cainii care au parul scurt decat la cei cu blana mai groasa. De aceea, este important sa fiti atenti si la modificarile de comportament ale cainelui si sa nu treceti cu vederea cand observati ceva in neregula.

Toate aceste simptome intereseaza doar coada cainelui, fara a avea manifestari generalizate. Astfel ca nu ar trebui sa existe modificari ale apetitului, setei, nivelului de energie, urinarii sau defecarii.

Diagnostic

Diagnosticul se determina in urma unei anamneze amanuntite, semnele observate de dumneavoastra fiind esentiale pentru a pune diagnosticul corect, coroborat cu un examen fizic general. Rana va fi examinata pentru a se putea observa dimensiunea si gradul de extindere a acesteia, profunzimea, dar si daca sunt semne de infectie precum: un miros neplacut si scurgerea de lichide cu aspect purulent. In ultimul caz, utile ar fi examene sangvine precum: hemoleucograma si biochimia, prin care, daca este vorba de o infectie, se va observa un numar crescut de leucocite (leucocitoza). De asemenea, utila este si efectuarea unei antibiograme pentru a se identifica si trata corespunzator bacteria de la nivelul leziunii.

In situatiile in care s-au produs leziuni severe, se poate impune un diagnostic radiologic pentru a exclude afectarea osoasa, cum ar fi ruperea vertebrelor de la nivelul cozii.

Diagnosticul diferential se face fata de bolile ale sangelui precum: anemia sau trombocitopenie.

Tratament

Metodele pentru gestionarea si vindecarea leziunii, in functie de particularitatea ranii, includ: bandajarea cozii, terapia medicamentoasa, purtarea gulerului Elisabetan de protectie, terapia cu laser, interventia chirurgicala si chiar amputarea cozii.

1. Bandajarea cozii

Aplicarea unui bandaj folosind tifon si bandaj elastic ajuta in prevenirea sangerarii ulterioare fara a provoca daune suplimentare. Procesul de vindecare dureaza de obicei aproximativ zece zile. Totodata, exista si se poate utiliza un suport care sa acopere coada si sa o protejeze de eventuale alte lovituri ulterioare.

2. Terapia medicamentoasa

In cazul infectarii plagii, va fi necesara administrarea de antibiotice locale sau sistemice. Tipul de tratament cu antibiotice necesar poate varia in functie de severitatea infectiei si de modul in care cainele dumneavoastra raspunde la aceasta. De asemenea, medicul veterinar poate prescrie si antiinflamatoare.

3. Purtarea gulerului Elisabetan de protectie

In cazul in care cainele are tendinta de a-si indeparta bandajul sau de a-si toaleta zona afectata prin lins sau prin muscat, impiedicand procesul de vindecare sau ducand la complicatii suplimentare, va fi necesara purtarea gulerului Elisabetan. Astfel, acesta ajuta la prevenirea inrautatirii starii cainelui dumneavoastra. Acesta trebuie sa fie de o marime potrivita cat sa nu lase cainele sa ajunga la rana si, in acelasi timp, sa ii permita sa isi poata desfasura activitatile zilnice necesare corespunzator.

4. Terapia cu laser

Terapia cu laser implica utilizarea energiei luminoase de mare intensitate pentru a stimula procesele naturale de vindecare ale corpului. Laserul vizeaza tesuturile si celulele deteriorate cu energie luminoasa, activand mitocondriile din interiorul celulelor pentru a creste productia de energie. Aceasta asigura un flux sanguin imbunatatit (si, prin urmare, o oxigenare mai buna a tesuturilor) in zona afectata. In acelasi timp, ajuta la producerea factorilor de crestere si a elementelor care faciliteaza vindecarea.

5. Interventia chirurgicala

In cazul in care leziunea este mai profunda, se poate interveni chirurgical pentru curatarea, corectarea si inchiderea acesteia.

6. Amputarea cozii

Acest lucru se face numai in cazurile severe in care alte tratamente pot sa nu fie eficiente. Daca bandajarea nu are succes sau cainele continua cu acest comportament si dupa vindecare, urmatoarea optiune de tratament este amputarea chirurgicala a cozii, fiind singura modalitate de a elimina complet coada ca sursa de traume si dureri repetate. In timp ce interventia chirurgicala poate parea o optiune drastica, timpul de vindecare este destul de scurt si firele prin care s-a suturat pielea sunt de obicei indepartate la 14 zile dupa procedura. Ca regula generala, cel putin 2/3 din coada vor fi amputate.

Prevenirea acestui sindromului si reusirea in a nu reaparea daca deja cainele a avut un episod, consta in acordarea unei atentii deosebite asupra comportamentului cainelui dumneavoastra. Invatarea unor comenzi de baza, cum ar fi „stai” si „culcat”, va poate ajuta sa incetiniti sau chiar opriti acest gest. Nu ezitati sa apleti la un dresor autorizat, daca simtiti ca aceasta problema va depaseste, cu care dumneavoastra si medicul veterinar sa faceti o echipa pentru asigurarea sanatatii si bunastarii cainelui dumneavoastra.

Referinte

  • petmd.com/dog/conditions/behavioral/happy-tail-syndrome-dogs

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Această pagină web folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența de navigare și a asigura funcționalițăți adiționale.