Anestezia reprezinta inovatia ce a permis lumii medicale sa efectueze interventii chirurgicale de la cele mai simple, ca sutura unei plagi, pana la cele mai laborioase, ca cele pe diferite organe ale corpului, fara ca pacientul sa simta absolut nimic si sa se recupereze foarte repede post-operator.
Atat in medicina umana, cat si in medicina veterinara, anestezia trebuie sa atinga 3 puncte importante pentru a putea fi realizata, si anume:
- Sa nu provoace durere (analgezie);
- Sa adoarma pacientul fara ca acesta sa inmagazineze informatii (amnezie / inconstienta);
- Sa nu permita pacientului sa se miste in timpul operatiei (imobilizare).

Anestezia la caini si pisici
Atunci cand un pacient este anesteziat, nu numai SNC (sistemul nervos central) are o activitate vizibil micsorata, ci si restul organelor, precum plamanii (bradipnee – scaderea frecventei respiratorii), inima (bradicardie – scaderea frecventei cardiace), sistemul gastrointestinal a carui motilitate se diminueaza si intreg metabolismul devine lent. Aceste schimbari fiziologice pun intr-o anumita masura viata pacientului in pericol daca functionalitatea organelor lui lasa de dorit, cunoscand faptul ca majoritatea substantelor anestezice se metabolizeaza la nivel hepatic si sunt eliminate la nivel renal, aceste organe trebuie sa functioneze cat se poate de bine pentru a-si face treaba cu succes si fara sa provoace complicatii.
Pregatirea pacientului pentru anestezie
Pregatirea pacientului pentru anestezie incepe cu examinarea preoperatorie, si incepe cu stabilirea varstei acestuia. Animalele foarte tinere, cu varsta cuprinsa intre de 0 si 8 saptamani prezinta fata de un adult in timpul interventiei risc crescut de hipoglicemie, hipoxie si hipotermie, pe cand pacientii geriatrici prezinta riscuri crescute din cauza reducerii mecanismelor de raspuns la stres sau la bolile specifice. Un alt aspect important ce tine de pacient este rasa, si daca vorbim despre rasele brahicefalice, acestea au cel mai des probleme de respiratie si oxigenare, greutatea pacientului avand si ea importanta deosebita, tinand cont ca toate substantele anestezice si sedative se dozeaza cu mare atentie. Inainte ca medicul sa anestezieze un pacient, el trebuie sa cunoasca istoricul medical al pacientului, respectiv afectiunile de care sufera, interventiile chirurgicale anterioare si daca acesta ia in prezent medicatie (precum cea hormonala, antiepileptica, cardiaca).
Un examen clinic complet va fi realizat de medicul veterinar inainte de interventie, astfel animalul va fi ascultat cardiac si pulmonar pentru a decela anumite sunete patologice, vor fi palpate limfonodurile explorabile, ii va fi masurata temperatura, va fi apreciata starea de hidratare, culoarea mucoaselor, timpul de reumplere capilara si pulsul.
Un alt pas important inaintea anesteziei il reprezinta realizarea unor investigatii precum cele imagistice (ecografie, radiografie, RMN pentru eventualele metastaze pulmonare), electrocardiograma, analize de sange biochimice (care sa contina informatii despre proteinele totale, alaninaminotransferaza, aspartataminotrasferaza, uree, glicemie si creatinina) si hematologice (sa cuprinda formula leucocitara, nivelul hematocritului), sumar de urina, cat si determinarea electrolitilor ( sodiu, potasiu, clor).
In cazul in care dupa aceste investigatii s-a stabilit ca sunt prezente dezechilibre, se vor corecta anemia, deshidratarea, acidoza, alcaloza si tulburarile electrolitice, dupa care este realizat un acces venos pentru posibilitatea administrarii substantelor (antibioterapie, analgezice, antivomitive, protectoare gastrice) direct in torentul sanguin si in cazul in care este nevoie de o transfuzie in cazul hemoragiilor masive.

In cazul existentei unor patologii ce fac imposibila realizarea anesteziei clasice, aceasta va fi realizata cu ajutorul aparatului de anestezie inhalatorie (dotat cu sursa de oxigen, vaporizator, debitmetru, conector pentru tub endotraheal, circuit respirator inspir/expir, balon pentru amestecul gazelor si controlul ventilatiei, valva de inchidere/ deschidere a circuitului, filtru cu fixator de dioxid de carbon-calcie sodata) si aparatelor ce vor monitoriza functiile vitale ale pacientului pe tot parcursul interventiei ( EKG, gaze sanguine, respiratie, puls).

Tipuri de anestezii in functie de clasificarea animalului
In sfarsit, daca vorbim despre anestezie, vorbim despre un cocktail de substante ce vor fi administrate la intervale de timp diferite si care au roluri diferite, incepand cu premedicatia, apoi substante cu care se realizeaza inductia, alte substante ce mentin efectele anesteziei si cele ce efectueaza trezirea.
Astfel, premedicatia la animale se face tinand cont de clasificarea ASA (American Society of Anesthesiologists) adaptata la caine si pisica in 5 clase:
- ASA 1 (animal sanatos)
- ASA 2 (animal cu afectiuni usoare)
- ASA 3 (animal cu afectiuni grave)
- ASA 4 (animal cu afectare sistemica ce pune viata in pericol)
- ASA 5 (animal cu afectare sistemica grava ce tinde spre moarte)
Premedicatia in cazul ASA 1 si 2 prefera utilizarea acepromazinei, medetomidinei, butorfanolului si xilazinei, in cazul ASA 3 si 4 se prefera utilizarea substantelor precum midazolam, ketamina (cu rol analgezic), diazepam si butorfanol (cu rol analgezic), iar pentru ASA 5 se recurge la premedicatie exclusiv cu midazolam.
Se pot administra antiinflamatoare nesteroidiene (meloxicam in doza de 0,2-0,3 mg/kg/24 ore, carprofen 4 mg/kg) cu instalarea efectului in 30 minute – 1 ora, avand efect aproximativ 24 ore, opioide (tramadol in doza de 1 mg/kg/24 ore la pisica si 4 mg/kg/8 ore la caine, butorfanol in doza de 0,1-0,4 mg/kg/4 ore) cu actiune rapida in 10-40 minute ce se mentine aproximativ 2 ore (cu efect hipotensiv si cardiodepresor moderat), anestezice locale (bupivacaina, lidocaina in doza de 40 µg/kg/ora) si α2-agonisti (medetomidina) cu efect hipotensiv si antidepresor marcant.
Inducerea la brahicefalici ar trebui sa fie precedata de o preoxigenare, pentru a se evita riscul instalarii unei apnei. Aceasta poate fi realizata prin cateterul venos montat, cu propofol in bolus lent in doza de 4-6 mg/kg (la pisica se administreaza doar jumatate din doza, iar dupa 30 min – 1 ora se completeaza doza daca este nevoie), tiopental in doza de 8-20 mg/kg sau etomidat in doza de 0,5-2 mg/kg, urmand sa fie efectuata si intubatia orotraheala.
Mentinerea anesteziei este realizata prin administrare de oxigen cu o rata de 10 ml/kg/minut, si izofluran 1,5-2,5% /sevofluran 2-4%, dar avand efect hipotensiv la pisici si efect slab analgezic, pe parcursul interventiei se pot reduce dozele de izo/sevofluran si completa in perfuzie cu rata continua propofol in doza de 10-15 mg/kg/ora si fentanil in doza de 0,01-0,02 mg/kg/ora.
Postoperator, analgezia se realizeaza cu carprofen, meloxicam, opioide precum tramadol sau butorfanol, in interventiile cu grad ridicat de durere pot fi administrate in perfuzie continua lidocaina, fentanil, sau cocktail alcatuit din morfina (0,24 mg/kg/ora) –lidocaina (0,3 mg/kg/ora) –ketamina (0,06 mg/kg/ora).