Flatulenta reprezinta formarea de gaze la nivel intestinal in urma proceselor digestive de fermentare a bolului alimentar si ulterior eliminarea acestora pe cale rectala.
Gazele eliminate in timpul episoadelor de flatulenta sunt reprezentate de catre: dioxid de carbon, oxigen, hidrogen, nitrogen si uneori metan. Aceste gaze pot reprezenta aer care a fost inghitit (in special la rasele cu fata scurta, brahicefalice), gaze produse in procesul biochimic de digestie, difuzia de gaze de la nivel sanguin sau gaze produse de bacteriile care populeaza tractul intestinal al animalelor. Peste 99% din gazele din tractul intestinal sunt inodore, iar cele cu mirosuri neplacute sunt de obicei cele care contin hidrogen sulfurat, amoniac, indol, scatol, amine volatile si acizi grasi cu lant scurt. Ele sunt produse de bacteriile din colon (intestinul gros).
Fibrele alimentare din hrana pentru animale de companie nu sunt usor digerabile de propriile sisteme enzimatice ale animalului de companie, dar sunt usor digerate de bacteriile producatoare de gaze din colon. Pe masura ce aceste fibre sunt descompuse, se produc gaze. O dieta bogata in fibre tinde sa favorizeze aceste organisme producatoare de gaze. Cu cat mediul intestinal este mai propice pentru acestea, cu atat vor fi mai multe bacterii si in cele din urma vor fi produse mai multe gaze.
Astfel, flatulenta este o functie biologica normala. O cantitate surprinzatoare de aer este inghitita cu simplul act de a manca si daca acesta nu este eructat (eliminare pe cale bucala a gazelor din stomac), va iesi pe la nivel rectal. Modificarile frecventei flatulentei, precum si flatulenta continua, excesiva sau foarte urat mirositoare pot fi semne ale unor probleme gastro-intestinale, mai ales daca sunt insotite de diaree, varsaturi, durere sau lipsa de apetit.
Simptomele flatulentei la animale
Pentru a determina daca animalul dumneavoastra se confrunta cu episoade mai frecvente de flatulenta care ii pot afecta starea generala, puteti urmari semne precum:
- Eliberarea de gaz de la nivel rectal, aceasta putand fi cu sau fara miros
- Disconfort abdominal usor
- Distensie sau balonare usoara a stomacului
- Sunete gazoase excesive sau zgomot din abdomen (borborisme)
Daca pisica sau cainele dumneavoastra are o problema de malabsorbtie subiacenta (incapacitatea sau capacitatea afectata a tractului gastrointestinal de a absorbi si furniza nutrienti organismului), semnele clinice vor include, de asemenea: scaun moale sau diaree, voma (emeza) si scadere in greutate.
Cauze
Problemele de flatulenta pot fi rezultatul unui complex de factori, de la animalele care prezinta aerofagie, schimbari sau probleme ale dietei si pana la diferite afectiuni care determina formarea excesiva de gaz la nivel intestinal.
Flatulenta intalnita in cazul animalelor care inghit aer intr-o cantitate crescuta (aerofagie) se poate observa la cei care mananca compulsiv, lacom sau pe fond nervos, la cei brahicefalici, cei care sufera de anumite boli respiratorii sau cei care au fost hraniti imediat dupa un efort fizic. Este important de retinut ca animalele de companie supraponderale sau sedentare dezvolta, de obicei, flatulenta cronica.
In ceea ce priveste dieta, alimentele care pot provoca de obicei o crestere a flatulentei includ produse bogate in fibre, cum ar fi mazarea, soia sau fasolea si taratele de psyllium sau de ovaz. Cainii si pisicile sunt intoleranti la lactoza. O concentratie alimentara de 1,5 g/kg/zi (11 g lactoza intr-o cana de lapte) poate determina flatulenta si diaree. Totodata, schimbarile bruste ale dietei sau o crestere a concentratiei unei componente dietetice, in special carbohidrati sau fibre pot duce la acelasi efect in timpul unei perioade de adaptare intestinala.
Mai exista si cazul in care, cu toate ca dieta este una corespunzatoare, intervine maldigestia proteinelor la nivelelul tractului digestiv al animalului. Aceasta este adesea responsabila pentru producerea de gaze cu miros neplacut.
Starile de boala care provoaca asimilarea defectuoasa a nutrientilor ii fac disponibili pentru fermentatia la nivelul colonului, provocand flatulenta. Cateva dintre acestea sunt:
- Boala inflamatorie intestinala (IBD)
- Suprapopularea bacteriana a intestinului subtire (SIBO)
- Procese neoplazice
- Sindromul intestinului iritabil (IBS)
- Paraziti intestinali
- Enterita
- Insuficienta pancreatica exocrina (EPI)
Diagnostic
Diagnosticul va impune evaluarea amanuntita a istoricului pacientului: tipul de dieta, cantitatea acesteia, frecventa hranirii, frecventa modificarilor sau adaugarilor dietetice si a mediului in care pacientul este hranit. Poate fi utila si observarea pacientului in timp ce mananca pentru a identifica lacomia.
Este necesara si efectuarea unui examen fizic complet, cu accent pe evaluarea gastrointestinala prin palparea abdomenului pentru a identifica anse intestinale gazoase, durere si distensie. De asemenea, se realizeaza si auscultatia abdomenului pentru zgomote intestinale, absenta acestora indicand ileus (oprirea tranzitului intestinal), dar si examenul rectal pentru evaluarea anatomiei rectale si pelvine. De asemenea, se evalueaza scorul starii corporale. Daca acesta este scazut, poate indica o boala gastrointestinala concomitenta sau un aport alimentar inadecvat. Obezitatea poate fi asociata cu un stil de viata sedentar care, la randul sau, poate fi un factor de risc.
In cazul analizelor de laborator, de obicei au un rezultat in parametrii normali, cu exceptia cazului in care este prezenta o boala intestinala majora (de exemplu, hipoalbuminemia in enteropatia cu pierdere de proteine).
Se mai pot face: citologie rectala pentru evaluarea prezentei neoplaziilor, parazitilor, sau a organismelor fungice, teste de flotatie cu sulfat de zinc sau ELISA fecal pentru a evalua giardioza, PCR din fecale pentru Tritrichomonas la pisici tinere sau pisoi, culturi din fecale pentru evaluarea salmonelozei sau campilobacteriozei, imunoreactivitatea serica tripsinica pentru evaluarea insuficientei pancreatice exocrine si concentratiile serice de cobalamina si folat pentru a testa boala severa a mucoasei intestinului subtire.
Examenele imagistice pot fi folosite astfel: ecografia abdominala pentru a diagnostica masele gastrointestinale sau ingrosarea murala (a peretelui tractului digestiv), studiile de contrast pentru a detecta obstructii, utilizarea bariului radiografic pentru a detecta golirea intarziata gastrica sau intestinala. Se pot evalua probe de biopsie gastrointestinala obtinute prin interventii chirurgicale sau prin endoscopie pentru a detecta boala gastrointestinala infiltrativa.
Tratament
Tratamentul va viza modificari aduse pentru a elimina cauzele care au determinat producerea in exces a flatulentei si suplimentarea cu anumite substante.
Astfel, in privinta dietei sunt cateva schimbari pe care le puteti face:
- Oferiti mese mai mici de cateva ori pe zi in loc de o masa zilnica mai mare, intr-un mediu linistit si izolat.
- Schimbati dieta cu una cu grad de digerabilitate mai mare si cat mai putine reziduri, cu concentratii scazute de fibre si grasimi (de exemplu, dietele gastrointestinale sau hipoalergenice formulate ca diete veterinare) sau oferiti-le o mancare de casa care contin pui fiert si orez alb (caini) echilibrat cu vitamine si minerale. Trecerea la o dieta cu continut scazut de reziduri inseamna ca majoritatea nutrientilor din hrana sunt digerati si absorbiti de animalul de companie inainte de a ajunge in colon, unde se afla bacteriile care formeaza gaze. Astfel, va exista mai putina hrana pentru acestea.
- Evitati dietele care contin: soia, mazare, lapte, branza sau alte forme de lactoza.
- Folositi boluri de tip puzzle pentru a determina animalul sa manance mai incet in cazul in care acesta mananca foarte rapid.
- Incurajati exercitiile fizice regulate, deoarece acestea ajuta la mobilizarea gazelor intestinale si impiedica acumularea acestora in intestin.
Daca pe langa dieta mai este necesara sustinerea prin medicatie sau suplimente, terapia poate fi instituita cu: subsalicilatul de bismut, Yucca schidigera, acetat de zinc, simeticona sau enzime pancreatice.
Pentru subsalicilatul de bismut, in cazul cainilor, doza este de 1 ml/kg oral initial, apoi 0,25 ml/kg la fiecare 6 ore. Nu este recomandat pentru utilizare la pisici din cauza potentialului de toxicitate. Acesta absoarbe hidrogenul sulfurat si are proprietati antibacteriene.
Suplimentare cu Yucca schidigera ajuta la scaderea mirosului, legandu-se de amoniac.
Zincul se leaga de compusii sulfhidril, servind in cele din urma la dezodorizarea gazului.
Simeticona poate controla volumul de gaz produs, dar nu si mirosul. Este un agent antispumant care reduce bulele de gaz.
Suplimentele cu enzime pancreatice pot reduce flatulenta la unii pacienti cu productie redusa de enzime pancreatice.
Majoritatea pacientilor a caror cauza a fost identificata, nefiind una complexa, au rezultate foarte bune la schimbarea dietei si a modificarilor ce tin de administrarea acesteia. Odata identificate toate acestea, este important sa fiti constanti si disciplinati in a ii oferi animalului dumneavoastra alimentatia corecta.
Referinte:
- vcahospitals.com/know-your-pet/flatulence-in-dogs
- petmd.com/dog/centers/nutrition/gas-in-dogs-dealing-with-flatulence