Meningita-arterita sensibila la steroizi (SRMA) este o afectiune autoimuna in care inflamatia apare in vasele de sange (artere) de la nivelul sistemului nervos. Aceasta mai este cunoscuta si sub numele de meningita sensibila la corticosteroizi (aseptica = lipsita de germeni patogeni).
Sistemul nervos central (SNC) este centrul de control al organismului. Acesta este alcatuit din creier, maduva spinarii si „foita” care le acopera, denumita meninge. Astfel, meningita se refera la inflamatia meningelui.
Afectiunea apare cel mai probabil deoarece sistemul imunitar al cainelui produce anticorpi impotriva unei proteine normale a corpului care provoaca inflamatie. In SRMA aceasta este o proteina exprimata de peretii vaselor de sange din meninge.
Aceasta boala se intalneste cel mai frecvent la cainii din rase de talie medie si mare, fiind predispuse rasele Boxer, Bernese Mountain Dog, Beagle, Golden Retriever, German Shorthaired Pointers si Nova Scotia Duck Tolling Retriever. La Beagle, SRMA a fost anterior etichetata drept „sindromul durerii Beagle”. Cu toate ca exista aceste rase predispuse si la care s-a intalnit SRMA intr-un procent mai mare, acest lucru nu inseamna ca la celelalte rase nu este intalnita. Cainii au de obicei varsta de 8 luni cand le apar primele semne, dar se poate dezvolta si mai tarziu, incepand cu varsta de 2 ani sau chiar mai mult.
Simptome
Principalele semne clinice intalnite sunt durerea coloanei vertebrale, un mers rigid, cat mai scurt, reticenta de a misca gatul, spatele tinut intr-o pozitie cifozata (incovoiata) si, adesea, febra. Durerea este, de obicei, mai accentuata la nivelul gatului, dar poate fi prezenta la nivelul intregii coloane vertebrale. Frecvent, nu vor fi observate deficite neurologice specifice (adica deficite proprioceptive/reflexe), astfel ca in toate cazurile, cu exceptia celor mai severe, examenul neurologic va avea un rezultat normal. Majoritatea cainilor vor avea un apetit redus si vor fi reticenti la exercitii fizice. Inflamatia poate afecta si alte parti ale corpului, inclusiv articulatiile, ceea ce poate provoca un mers rigid si inclinat. Totodata, pot fi afectate si inima (putandu-se intalni un ritm cardiac anormal), plamanii si zona abdominala, provocand acumularea unor lichide si dezvoltarea unor episoade de diaree si varsaturi. Cainii vor experimenta adesea alodinie severa (durere de la un stimul nedureros) si/sau anticipare severa a acesteia.
Diagnostic
Diagnosticul de SRMA se pune avand in vedere un istoric amanuntit al semnelor clinice ale cainelui, urmat de un examen fizic si neurologic, studii imagistice si o analiza a lichidului cefalorahidian (LCR). RMN-ul regiunii cele mai dureroase este, adesea, recomandat pentru a exclude alte cauze ale durerii coloanei vertebrale, cum ar fi: hernia de disc, malformatiile vertebrale si alte cauze de mielita (de exemplu cauze infectioase). Daca la RMN, nu se gaseste o cauza structurala pentru durerea coloanei vertebrale, urmatorul pas este efectuarea unei analize a LCR. Vor fi evaluate numarul total de celule nucleate (TNCC), nivelul proteinelor si citologia lichidului cefalorahidian. Astfel, se va putea observa o pleiocitoza neutrofila marcata (numar crescut de neutrofile) si niveluri crescute de proteine.
Este important de retinut ca pleiocitoza neutrofila nu este 100% specifica pentru SRMA si se impune un diagnostic diferential pentru bolile infectioase comune. Testarea pentru acestea ar trebui determinata pe baza locatiei geografice si a riscurilor specifice de expunere din acea zona. Organismele testate frecvent sunt: Rickettsia, Toxoplasma, Neospora, Cryptococcus si virusul Distemper. De asemenea, aproximativ 46% dintre cainii cu SRMA vor avea concomitent si o poliartrita mediata imun. Semnele clinice (mers scurt si agitat) pot fi foarte asemanatoare. De aceea, medicul veterinar va acorda o atentie deosebita palparii articulatiilor la cainii cu suspiciune de SRMA. Frecvent, daca se suspecteaza poliartrita, se poate efectua si artrocenteza dupa RMN in timp ce cainele este inca sub anestezie.
In diagnosticul SRMA, se mai utilizeaza si dozarea proteinei C-reactiva (CRP). CRP este o proteina de faza acuta (apare in primele momente ale bolii) care este produsa de ficat ca raspuns la inflamatia din organism. Un caine cu SRMA va avea frecvent un nivel ridicat de CRP. Acest test este, de asemenea, util pentru a monitoriza modul in care un pacient raspunde la tratament si pentru a identifica daca recidiveaza.
Tratament
Abordarea medicamentoasa adecvata poate duce la o tratare eficienta a acestei patologii. Scopul principal urmarit in tratarea SRMA este suprimarea sistemului imunitar cu medicamente, in special doze mari de corticosteroizi, cum ar fi Prednisolon, pentru a contracara „supraexcitarea” sistemului imunitar. Administrarea de doze mari de steroizi prin injectare, sau pe cale orala, de foarte multe ori are ca rezultat ameliorarea semnificativa si rapida sau chiar rezolvarea semnelor clinice. Doza este apoi redusa lent pe parcursul mai multor luni pana cand stimulul pentru sistemul imunitar dispare.
Din pacate, acest tratament vine la pachet cu efecte secundare pe care este bine sa le cunoasteti dinainte de inceperea acestuia pentru a fi pregatiti, a nu intra in panica si a manageria cat mai bine situatia animalutului dumneavoastra. Astfel, efectele secundare frecvente ale steroizilor, dependente de doza, includ: cresterea setei si a foamei (in consecinta, urinarea si cresterea in greutate), letargia, gafaitul si riscul crescut de infectii (respiratorii, urinare).
Tratamentul standard consta intr-un protocol initiat cu prednisolon oral de 2 mg/kg la 12 ore timp de 2 zile, apoi 1 mg/kg la 12 ore timp de 12 zile. Daca se obtine remisiunea, prednisolonul este continuat cu 0,5 mg/kg la 12 ore timp de 6 saptamani, redus la 0,5 mg/kg oral la fiecare 24 ore timp de 6 saptamani, apoi la 0,5 mg/kg oral la 48 ore timp de 6 saptamani si in final la 0,5 mg/kg oral la fiecare a treia zi timp de 6 saptamani inainte de oprire.
Daca apare o recadere, protocolul este reluat cu prednisolon la 1 mg/kg pe cale orala la 12 ore timp de 2 saptamani.
Este necesara o examinare pentru reverificare la 2 saptamani dupa inceperea tratamentului, iar aceasta implica un examen clinic si o analiza a LCR (lichid cefalorahidian).
Astfel, remisiunea este atunci cand se observa absenta semnelor si analiza LCR iese in parametrii normali.
Marea majoritate a cainilor cu SRMA vor deveni din punct de vedere clinic normali foarte rapid, de regula, in doar 1 sau 2 zile. Ocazional, cainii cu boala mai avansata vor necesita medicamente imunomodulatoare suplimentare precum: Ciclosporina, Azatioprina si Micofenolatul.
Identificarea precoce a semnelor clinice asociate meningita-arterita sensibila la steroizi impreuna cu o examinare prompta din partea medicului veterinar este critica pentru maximizarea eficacitatii tratamentului si a prognosticului general. Tratamentul initiat cat mai precoce este important pentru gestionarea pe termen lung a SRMA. Altfel, tratamentul intarziat sau inadecvat administrat poate face ca afectiunea sa devina cronica. In astfel de cazuri, cainii pot dezvolta simptome neurologice suplimentare, cum ar fi pareza (slabiciune musculara), ataxie (afecteaza coordonarea si echilibrul) si/sau deficite ale nervilor cranieni care afecteaza mirosul, gustul si vederea.
Asadar, cu un tratament corect administrat cat mai timpuriu, cainii se pot vindeca si pot continua sa traiasca o viata normala dupa aproximativ sase-sapte luni de tratament medicamentos.
Referinte
- mspca.org/angell_services/srma/
- veterinaryevidence.org/index.php/ve/article/view/221/288