Hipertiroidismul la pisici

Hipertiroidismul este o boala care apare destul de des la pisici si in cele mai multe cazuri afecteaza pisicile trecute de prima tinerete sau mai in varsta, in general dupa varsta de 7 ani. Boala se mai numeste si tirotoxicoza. Spre deosebire de pisici, cainii sunt mai des afectati de hipotiroidism.

Ce este, de fapt, tirotoxicoza?

Pisicile au doua glande tiroide – mai exact, o glanda tiroida compusă din doi lobi tiroidieni. Glanda tiroida este o glanda aflata la baza gatului, care produce hormoni implicati in multe functii ale organismului pisicii, in special reglarea metabolismului, adica a nenumarate reactii chimice din organe si tesuturi. De asemenea, influenteaza aspectul si textura blanii, nivelul de energie, absorbtia de calciu, ritmul cicardian (ciclurile de somn-veghe), forta de pompare si frecventa cardiaca, precum si evolutia gestatiei. Aceasta glanda este, la randul ei, controlata de alte elemente ale sistemului endocrin: hipotalamusul si hipofiza.

Cand exista un exces de hormoni tiroidieni apare un efect toxic al acestor hormoni, de aici si denumirea de tirotoxicoza. Pacientii prezinta un metabolism accelerat si prin urmare nevoi energetice crescute, ceea ce duce la semnele clasice ale acestei boli.

Cauze ale hipertiroidismului la pisici

Cele mai multe cazuri apar pe fondul unei modificari benigne la unul sau la ambii lobi tiroidieni. Aceste modificari poarta denumirea de “adenom” sau “hiperplazie”. Cresterea in volum a tesutului producator de hormoni tiroidieni nu este de natura maligna (deci nu se va raspandi la alte organe) si are ca rezultat productia necontrolata de hormoni. Nu s-a depistat inca o singura cauza precisa a acestor modificari; cu toate acestea, se pare ca incidenta este mai mare la pisicile care traiesc exclusiv sau predominant la interior sau cele care consuma predominant mancare sub forma de conserve.

Unele substante chimice si factori ambientali par sa influenteze modificarile aparute la nivelul glandei tiroide, printre acestia fiind Bisfenolul A (din anumite plastice) si Difenil eteri polibromurați sau PBDE (o clasa de compusi folositi cu rol ignifug). Toate rasele de pisici sunt predispuse la aceasta boala, pisicile siameze parand a avea o predispozitie mai accentuata.

Ocazional, se poate intampla ca tesutul tiroidian sa se dezvolte in afara glandei tiroide, cum ar fi in cavitatea toracica (mediastin). Astfel de tesut poarta denumirea de tesut ectopic, produce acelasi tip de hormoni tiroidieni si poate contribui la aparitia hipertiroidismului. In mai putin de 5% din cazuri, hipertiroidismul poate sa fie indus de aparitia unei neoplazii (tumori), denumita carcinom tiroidian.

Ce semne clinice apar in hipertiroidismul la pisici?

Pentru stapani, semnele vizibile tipice includ:

  • Polifagie: senzatia de foame excesiva, cauzata de metabolsimul accelerat; mai rar, sau pe masura ce boala avanseaza, pisica poate deveni anorexica;
  • Scadere in greutate, in ciuda consumului crescut de hrana;
  • Slabiciune, oboseala, apatie;
  • Voma si / sau diaree (in general, un volum crescut de excremente moi, nu diaree apoasa);
  • Hiperactivitate, agitatie si agresivitate crescuta;
  • Sete si urinare excesiva (polidipsie si poliurie);
  • Blana de proasta calitate, uneori cu exces de sebum (seboree);
  • Mieunat in exces, indelung.

Medicul veterinar ar putea observa in timpul consultatiei:

  • glanda tiroida se simte marita la palpare (la pisicile sanatoase, glanda tiroida nu se simte la palpare); acest simptom poarta denumirea de gusa tiroidiana;
  • anomalii cardio-vasculare: aritmii, puls rapid, hipertensiune, murmur cardiac;
  • anomalii oculare sau neurologice.

Cele mai periculoase aspecte ale bolii sunt cresterea presiunii de pompare si a ritmului cardiac, insotite de hipertensiune arteriala. Sub influenta toxica a excesului de hormoni tiroidieni, in timp se produce o lezare a miocardului, numita cardiomiopatie tireotoxica. Atunci cand tesiunea arteriala creste periculos de mult, poate aparea o hemoragie retiniana sau o dezlipire a retinei, avand ca efect orbirea brusca. In timp ce cardiomiopatia si hipertensiunea pot fi reversibile in urma aplicarii tratamentului adecvat, dezlipirea retinei va duce la orbire ireversibila in lipsa interventiei imediate a medicului veterinar.

Diagnosticul hipertiroidismului la pisici

Diagnosticul hipertiroidismului la pisici nu este, de regula, complicat. Un simplu test de sange va depista nivelul crescut de hormoni tiroidieni. Exista insa si cazuri ceva mai complicate: unele probleme medicale ale pisicii pot provoca o scadere a hormonilor tiroidieni in sange, astfel incat desi exista o hiperplazie a glandei tiroide, diagnosticul sa fie dificil de stabilit. In astfel de cazuri se poate recurge la teste suplimentare de sange, ecografie sau scintigrafie. Alte teste care pot fi necesare in urma evaluarii pacientului pot fi electrocardiograma (EKG), ecocardiografie sau sonograma.

In afara excesului de hormoni tiroidieni, alte valori care pot aparea marite in analizele de sange pot include: numar crescut de eritrocite (globule rosii), valori crescute ale enzimelor hepatice, nivel crescut de fosfor (cauzat de metabolism osos accelerat), usoara hiperglicemie.

De asemenea, ureea si creatinina pot avea valori crescute, ceea ce indica azotemie. Azotemia, la randul ei, evidentiaza o disfunctie hepatica. Hipertiroidismul nu este neaparat o cauza directa a disfunctiei hepatice (desi poate fi, ca urmare a hipertensiunii). Acesta poate insa masca o afectiune a rinichilor, mai ales ca ambele boli apar mai frecvent la pisicile avansate in varsta. Dupa cum am mentionat, hipertiroidismul creste rata metabolica, ceea ce duce la nevoia crescuta de oxigen in organism. Astfel, rinichii primesc mai mult sange, ceea ce creste ritmul de filtrare a toxinelor din sange (cum ar fi ureea si creatinina) de catre rinichi. Un procent de 14-40% dintre pisici prezinta probleme renale concomitent cu hipertiroidismul, dar acestea nu sunt vizibile atata timp cand volumul de sange ajuns in rinichi este crescut din cauza hipertiroidismului. Cand hipertiroidismul este tratat, boala rinichilor va deveni vizibila in scurt timp. In astfel de cazuri, mentinerea echilibrului intre tratamentul hipertiroidismului si mentinerea functiei renale este un proces delicat si mai dificil.

Tratamente si efectele acestora

Medicamente

In cele mai multe cazuri, se incepe cu medicamente sub forma de tablete sau lichide (pe baza de Carbimazol sau Metimazol / Tiamazol), care inhiba productia de hormoni tiroidieni. Astfel se obtine doar un control asupra simptomelor si efectelor bolii, fara vindecarea in sine, ceea ce presupune tratament pentru tot restul vietii. Uneori pot fi necesare medicamente cunoscute sub denumirea de beta-blocante, pentru a controla problemele cardiace persistente. Pe parcursul administrarii tratamentului pisica trebuie monitorizata periodic, pentru evaluarea efectelor si ajustarea dozelor. Tratamentul medicamentos poate avea efecte secundare asupra ficatului, leucopenie (nivel scazut de leucocite), trombocitopenie (nivel scazut de trombocite), sau anemie hemolitica (distrugerea prematura a eritrocitelor), cu potentiale efecte letale. Uneori, tratamentul poate avea ca rezultat o inhibitie atat de puternica a productiei de hormoni tiroidieni, incat sa se ajunga la hipotiroidism. Hipotiroidismul poate face ca pisica sa devina letargica si sa isi piarda apetitul. De asemenea, poate duce la probleme renale. Paradoxal, in astfel de cazuri ar putea fi nevoie sa se administreze suplimente de hormoni tiroidieni. Printre efectele mai putin semnificative, ca in cazul oricarui medicament, se numara voma si apetit redus, iar mai putin frecvente ar fi prurit facial si afectiuni ale pielii.

Thiafeline 5 mg – Pentru stabilizarea hipertiroidiei la pisici inainte de tiroidectomia chirurgicala. Pentru tratamentul pe termen lung al hipertiroidismului felin.

Interventia chirurgicala

Dupa stabilizarea animalului se poate recurge la tiroidectomie (eliminarea unei părți sau a întregii glande tiroide). Tiroidectomia este eficienta in destul de multe cazuri, dar nu elimina potentialul tesut tiroidian ectopic si implica un risc crescut de complicatii. Pe langa riscul evident al anesteziei, exista potentiale probleme post-operatorii:

  • indepartarea accidentala a glandelor paratiroide, aflate in imediata proximitate a glandei tiroide, cu scaderea periculoasa a nivelului de Calciu din sange;
  • paralizie laringeala, avand ca rezultat dificultati de respiratie si pneumonie de aspiratie;
  • hipotiroidism;
  • anomalii ale nervilor faciali si oculari.

Tratamentul cu iod radioactiv

Tratamentul cu iod radioactiv distruge tesutul tiroidian hiperactiv, fara a produce efecte asupra altor tesuturi, dar poate fi aplicat doar in clinici specializate. Acesta necesita spitalizare si izolarea ulterioara timp de cateva zile, pentru a preveni contactul cu excrementele si secretiile animalului, incarcate cu iod radioactiv. Avand o rata de succes de 95% dupa un singur tratament neinvaziv (unele pisici pot necesita tratamente suplimentare pentru vindecare completa), acesta ar fi tratamentul preferat, cu mentiunea ca implica un cost ridicat si nu este disponibil decat in clinici de specialitate. Si acesta poate provoca hipotiroidism, de regula tranzitoriu. De asemenea, inaintea acestui tratament se recomanda un tratament medicamentos, pentru a observa functia renala.

Alte tratamente

Alte optiuni ar mai fi anumite diete care previn productia de hormoni tiroidieni prin aportul extrem de scazut de iod (cum ar fi Hill’s y/d Feline Thyroid Care) si geluri trans-dermice (care contin medicamente absorbite prin piele). Dietele isi fac efectul mult mai incet, presupun ca pisica nu va putea consuma niciun alt fel de hrana si exclud optiunea de a o hrani cu alte diete, necesare altor afectiuni. Gelurile trans-dermice pot provoca reactii cutanate. Aceste optiuni sunt recomandate in cazurile in care se epuizeaza alte metode de tratament, intrucat eficienta lor variaza foarte mult si sunt dificil de dozat in mod corect.

Care este pronosticul bolii?

Daca tratamentul este aplicat la timp si corect, pisicile diagnosticate cu hipertiroidism pot avea o calitate a vietii foarte buna, pentru multi ani. In caz contrar, boala va afecta grav organismul pisicii. Aceasta va pierde foarte mult in greutate, va dezvolta probleme cardiace grave, eventual insotite de orbire, iar in cele din urma va muri.

De aceea, este recomandat ca imediat ce observati modificari ale comportamentului piscii sau scadere inexplicabila in greutate, sa va prezentati la medicul veterinar. Cu cat depistati aceasta boala mai rapid, cu atat va fi mai usor de controlat, atat pentru dumneavoastra, cat si pentru medicul veterinar.

Daca aveti nevoie de ajutor, oricand specialistii nostri veterinari va pot ajuta in abordarea de diagnostic sau de tratament a diferitelor afectiuni. Nu ezitati sa apelati la un medic veterinar la domiciliu sau ne puteti vizita la una din clinicile noastre.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Această pagină web folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența de navigare și a asigura funcționalițăți adiționale.