Secrețiile vaginale la câini

              Secrețiile vaginale la câini pot varia de la un fenomen fiziologic (normal) la un simptom al unei afecțiuni grave. Este important pentru proprietarii de animale să înțeleagă cauzele și manifestările posibile ale acestor secreții pentru a interveni cât mai rapid. În acest articol vom explora cauzele, simptomele, diagnosticul și tratamentele pentru cele mai comune tipuri de secreții vaginale la câini.

1. Secreția fiziologică (normală)

Cățelele trec prin mai multe faze ale ciclului estral, iar secrețiile vaginale pot fi o parte normală a acestor faze. De exemplu, un câine în proestru (pregătire pentru împerechere) sau estru (perioada de fertilitate) poate avea o secreție roșiatică – sângerie. Aceasta este o parte naturală a ciclului reproductiv și este însoțită de modificări comportamentale, cum ar fi atragerea câinilor masculi. De asemenea, după naștere, o secreție de culoare verde-negru sau roșiatică – sângerie este normală timp de câteva săptămâni.

Simptome: Secreția este de obicei de culoare ușor roșiatică, dar niciodată purulentă. În perioada postpartum, este normală o secreție verde-negru, urmată de o secreție roșiatică – sângerie ce poate dura până la 3 săptămâni.

Diagnostic: Un frotiu vaginal poate ajuta la determinarea stadiului ciclului estral.

Tratament: Nu este necesar tratament pentru aceste secreții fiziologice.

2. Anomalii anatomice

Ocazional, câinii prezintă anomalii anatomice care pot contribui la apariția secrețiilor. Ocluzia vulvei din cauza excesului de piele este frecventă la câinii de talie mare sau obezi. Acest lucru poate duce la dermatită exudativă, vaginită și chiar cistită.

Simptome: Pot apărea dificultăți la împerechere sau la fătare.

Diagnostic: Examinarea fizică a zonei perivulvare.

Tratament: Corecția chirurgicală poate fi necesară pentru a elimina pielea în exces și a preveni infecțiile.

3. Vaginită

Vaginita este o inflamație a vaginului și poate fi primară (rară, de obicei cauzată de bacterii sau viruși) sau secundară, apărută din cauza unor probleme preexistente ale vaginului. Vaginita secundară este mult mai comună.

Simptome: Secreții de la mucoide la purulente, prurit perivulvar (mâncărime în jurul vulvei), atragerea câinilor masculi în afara estrului, și senzație de disconfort. Poate apărea și cistita recurentă (inflamație cronică a vezicii urinare).

Diagnostic: Citologia vaginală poate arăta un număr mare de celule polimorfonucleare. Vaginoscopia poate evidenția zonele de hiperemie (exces de sânge în țesuturi), iar cultura bacteriană poate ajuta la identificarea cauzei.

Tratament: Tratamentul depinde de cauza principală. În cazurile de vaginită bacteriană, se pot utiliza antibiotice selectate în funcție de rezultatele culturii bacteriene.

4. Piometru

Piometrul este o afecțiune gravă a câinilor femele, în care uterul se umple cu puroi. Aceasta apare în timpul fazei luteale a ciclului estral (perioada în care organismul câinelui se pregătește pentru o posibilă sarcină, chiar dacă nu a avut loc împerecherea), când bacteriile din vagin ajung în uter și încep să se înmulțească.

Simptome: Lipsa poftei de mâncare, letargie, febră, vome și secreții vaginale cu miros neplăcut. Aceste simptome apar de obicei între 5 și 80 de zile după sfârșitul perioadei de calduri.

Diagnostic: Ecografia este metoda preferată pentru diagnosticare, deoarece permite vizualizarea uterului mărit și a conținutului de lichid. De asemenea, frotiul vaginal poate arăta prezența neutrofilelor degenerative și a bacteriilor.

Tratament: Ovariohisterectomia (îndepărtarea uterului și a ovarelor) este recomandată pentru tratarea acestei afecțiuni.

5. Metrita

Metrita este o infecție acută a endometrului postpartum și apare de obicei după fătare.

Simptome: Lipsa poftei de mâncare, letargie, secreție vaginală cu miros urât, febră și producție scăzută de lapte.

Diagnostic: Analizele de sânge pot indica septicemie sau o reacție inflamatorie sistemică. Ecografia abdominală este utilizată pentru evaluarea peretelui uterin și a conținutului acestuia.

Tratament: Antibioticele sunt administrate pe baza culturii și a sensibilității bacteriene.

6. Subinvoluția placentei

Subinvoluția placentei este o problemă în care țesutul care ar trebui să dispară după fătare rămâne în uter, împiedicând vindecarea normală a acestuia și provocând sângerări care durează mai mult timp după naștere.

Simptome: Secreție roșiatică – sângerie care persistă mai mult de 16 săptămâni după fătare.

Diagnostic: Citologie vaginală, vaginoscopie și ecografie abdominală.

Tratament: De obicei, nu este necesar tratament, deoarece condiția este auto-limitantă. Dacă pierderile de sânge sunt semnificative, se poate administra tratament simptomatic, iar în cazuri severe, ovariohisterectomia (sterilizarea) poate fi necesară.

7. Traumatism vaginal

Traumele vaginale pot apărea din cauza împerecherii, corpurilor străine sau accidentelor medicale.

Simptome: Secreție vaginală roz.

Diagnostic: Vaginoscopie și radiografie cu substanță de contrast.

Tratament: Leziunile minore pot să se vindece spontan, dar cele severe pot necesita intervenție chirurgicală.

8. Tumori uterine și vaginale

Tumorile uterine și vaginale sunt cauze comune ale secrețiilor vaginale, unele fiind benigne (leiomioame, fibroame), iar altele maligne.

Simptome: Secreții mucoide, sângeroase sau puțin purulente.

Diagnostic: Ecografie, biopsie și vaginoscopie.

Tratament: Îndepărtarea chirurgicală a tumorii, de obicei împreună cu ovariohisterectomia.

9. Infecții ale tractului urinar (UTI)

Infecțiile tractului urinar pot cauza inflamație și secreții vaginale.

Simptome: Urinare frecventă, disurie (urinare dureroasă), și hematurie (prezența sângelui în urină).

Diagnostic: Analiza urinei și cultura bacteriană.

Tratament: Antibioticele sunt prescrise în funcție de rezultatele culturii bacteriene.

Concluzie

Secrețiile vaginale la câini pot avea cauze variate, de la cele fiziologice și normale până la afecțiuni medicale grave, care necesită intervenție promptă. Proprietarii trebuie să fie atenți la orice schimbare în comportamentul câinelui lor și la simptomele asociate cu secrețiile vaginale. Dacă se observă semne precum letargie, febră, secreții cu miros neplăcut sau schimbări de comportament, este important să se contacteze medicul veterinar sau VeterinarLaDomiciliu (ambulanta veterinara Bucuresti).

Sfaturi pentru Proprietarii de Câini:

  • Monitorizați constant sănătatea reproductivă a cățelei dumneavoastră și asigurați-vă că îi oferiți o dietă echilibrată și exercițiu regulat pentru a evita obezitatea.
  • Contactați o clinică veterinară non stop dacă observați secreții persistente sau cu miros neplăcut.
  • Evitați automedicația sau utilizarea antibioticelor fără prescripție veterinară, deoarece acest lucru poate perturba flora vaginală normală și agrava problema.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Această pagină web folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența de navigare și a asigura funcționalițăți adiționale.