Miastenia gravis la animale

              Miastenia gravis este o afecțiune neuromusculară autoimună care afectează atât câinii, cât și pisicile. Aceasta apare atunci când sistemul imunitar atacă receptorii nicotinici ai acetilcolinei (receptori care permit transmiterea semnalelor între nervi și mușchi, esențiali pentru contracția musculară), ceea ce duce la scăderea numărului acestora la nivelul joncțiunii neuromusculare. Ca rezultat, transmisia impulsurilor nervoase către mușchi este afectată, ceea ce duce la slăbiciune musculară. În acest articol vom explora simptomele, metodele de diagnostic și opțiunile de tratament pentru această afecțiune.

Ce este miastenia gravis?

Miastenia gravis este o afecțiune autoimună caracterizată prin slăbiciune musculară fluctuantă (variază în intensitate, slăbiciunea putând fi mai accentuată după efort și mai redusă după odihnă), care se agravează de obicei după efort și se ameliorează după odihnă. Această afecțiune poate avea mai multe forme, fiecare dintre ele având manifestări clinice distincte. Miastenia gravis poate afecta atât animalele tinere, cât și pe cele în vârstă, iar unele rase pot fi mai predispuse decât altele. De exemplu, câinii din rasele Akita, Scottish Terrier și Golden Retriever sunt cunoscuți pentru o susceptibilitate mai mare la această boală.

Miastenia gravis poate fi: congenitală și dobândită.

  • Miastenia gravis congenitală: Aceasta este o formă rară a bolii, prezentă încă de la naștere, care afectează în special anumite rase de câini și pisici. Rase precum Sphynx și Devon Rex la pisici și Jack Russell Terrier și Labrador Retriever la câini sunt cunoscute pentru predispoziția genetică la această formă. La unele animale, simptomele congenitale se pot îmbunătăți cu vârsta, dar de multe ori rămân prezente pe toată durata vieții.
  • Miastenia gravis dobândită: Aceasta este forma mai frecventă, apărând la animale de orice vârstă, dar mai des la tineret și seniori. Miastenia gravis dobândită poate fi declanșată de o defecțiune a sistemului imunitar care atacă joncțiunile neuromusculare (punctele de contact dintre nervi și mușchi, unde are loc transmiterea semnalelor necesare pentru contracția musculară) sau poate fi asociată cu prezența unui timom (o tumoră a glandei timus – cu rol în imunitate).

Tipuri de miastenia gravis

  • Miastenia gravis focală: Această formă afectează anumite grupuri de mușchi, cel mai frecvent cei implicați în înghițire și funcția esofagiană. Megaesofagul, o dilatare a esofagului care afectează transportul alimentelor către stomac, este un simptom comun în această formă. În cazuri avansate, poate duce la regurgitare (revenirea alimentelor sau a lichidelor din esofag înapoi în gură, fără efort de vomă) frecventă, care poate cauza pneumonie prin aspirație – o complicație gravă ce necesită tratament prompt.
  • Miastenia gravis generalizată: Această formă implică slăbiciune musculară generalizată, afectând membrele, fața și mușchii implicați în respirație. Animalele pot prezenta oboseală extremă după activitate fizică ușoară și pot necesita perioade lungi de odihnă. Megaesofagul este adesea prezent și în cazul miasteniei generalizate, contribuind la dificultăți severe de hrănire.
  • Miastenia gravis fulminantă: Aceasta este cea mai severă și rară formă a bolii, caracterizată prin debut rapid și slăbiciune musculară profundă, care poate duce la incapacitatea animalului de a se ridica. Această formă necesită adesea tratament intensiv, iar prognosticul este rezervat. Megaesofagul și dificultățile respiratorii sunt frecvente în această formă, punând viața animalului în pericol.

Simptomele miasteniei gravis la câini și pisici

Manifestările clinice ale miasteniei gravis variază în funcție de forma bolii și de mușchii afectați. Printre simptomele comune se numără:

  • Slăbiciune generalizată: Aceasta se poate manifesta prin intoleranță la efort, dificultăți de ridicare sau chiar colaps. Animalul poate părea obosit chiar și după activități minore, iar slăbiciunea se agravează cu fiecare efort suplimentar.
  • Megaesofag: Dificultăți de înghițire, regurgitare și pneumonie prin aspirație sunt simptome asociate disfuncției esofagiene. Megaesofagul poate duce la pierdere în greutate și deshidratare dacă nu este gestionat corespunzător.
  • Slăbiciune a mușchilor faciali: Pleoape căzute, dificultăți de clipit și maxilar slăbit sunt semne vizibile care indică afectarea mușchilor faciali. Aceste simptome pot face ca animalul să pară somnolent sau deprimat.
  • Dificultăți respiratorii: În cazurile severe, slăbiciunea mușchilor respiratori poate duce la dificultăți de respirație. Aceasta poate fi agravată de efort, stres sau alte afecțiuni secundare.
  • Schimbări ale vocii: Slăbiciunea mușchilor laringieni poate duce la modificarea lătratului sau mieunatului, care poate deveni mai slab sau mai aspru. În unele cazuri, animalele pot pierde complet abilitatea de a vocaliza.

Diagnosticul miasteniei gravis

Diagnosticul miasteniei gravis implică o combinație de evaluare clinică și teste specializate:

  • Istoric și examinare fizică: un medic veterinar va colecta informații detaliate despre simptomele animalului și va efectua o examinare fizică pentru a evalua forța musculară și reflexele. Slăbiciunea observată la efort și îmbunătățirea după odihnă sunt indicii importante.
  • Testul cu edrofoniu (Tensilon test): Se administrează intravenos un medicament cu acțiune rapidă, numit edrofoniu clorură, care poate îmbunătăți temporar forța musculară, sugerând astfel prezența miasteniei gravis. Acest medicament este disponibil foarte rar, iar testul nu mai este recomandat deoarece sensibilitatea și specificitatea acestuia sunt neadecvate și prezintă riscuri adverse asociate.
  • Serologia (testarea anticorpilor): Testul principal pentru diagnosticarea miasteniei gravis este detectarea anticorpilor anti-receptori de acetilcolină în sânge. Această metodă este considerată „standardul de aur” pentru confirmarea bolii.
  • Electrodiagnostice: Teste specializate ale funcției nervoase și musculare, cum ar fi stimularea repetitivă a nervului, pot ajuta la confirmarea diagnosticului, mai ales în cazurile în care alte teste nu sunt concludente.
  • Imagini radiologice: Radiografiile toracice sunt folosite pentru a diagnostica megaesofagul și pentru a verifica prezența unor eventuale tumori, cum ar fi timomul. De asemenea, radiografiile pot ajuta la identificarea pneumoniei prin aspirație, o complicație frecventă în cazurile de megaesofag.

Tratamentul miasteniei gravis

Tratamentul pentru miastenia gravis urmărește să îmbunătățească forța musculară și să gestioneze complicațiile asociate:

  • Medicamente anticolinesterazice: Medicamente precum bromura de piridostigmină (denumire comercială Mestinon) ajută la îmbunătățirea transmisiei neuromusculare și la creșterea forței musculare. Aceste medicamente sunt administrate pe cale orală și sunt, de obicei, necesare pe termen lung pentru a controla simptomele.
  • Terapie imunosupresoare: În cazurile de miastenia gravis dobândită, medicamente imunosupresoare precum corticosteroizii pot fi folosite pentru a suprima atacul sistemului imunitar asupra receptorilor de acetilcolină. Totuși, aceste medicamente pot crește riscul de infecții și pot necesita monitorizare atentă.
  • Îngrijire suportivă: Gestionarea complicațiilor precum pneumonia prin aspirație și megaesofagul este crucială. Aceasta poate implica modificări dietetice, hrănirea în poziție verticală (de exemplu, utilizând un scaun Bailey pentru câini) și medicamente pentru reducerea riscului de aspirație. În unele cazuri, poate fi necesară hrănirea prin tub pentru a asigura o nutriție adecvată.
  • Plasmafereza și imunoglobuline intravenoase (IVIG): Aceste terapii avansate sunt uneori folosite în cazurile severe pentru a elimina anticorpii dăunători din sânge sau pentru a oferi suport imun temporar. Aceste metode sunt mai rar utilizate, dar pot fi extrem de eficiente în stabilizarea pacienților critici.

Prognostic și recomandări

Prognosticul pentru miastenia gravis variază în funcție de forma și severitatea bolii, precum și de răspunsul individual al animalului la tratament. Diagnosticul timpuriu și gestionarea corespunzătoare sunt esențiale pentru îmbunătățirea calității vieții. Cu îngrijire corespunzătoare, unele animale pot intra în remisie, dar altele pot necesita tratament pe tot parcursul vieții.

Sfaturi utile:

  • Respectați instrucțiunile medicului veterinar: Administrarea corectă a medicației și respectarea recomandărilor dietetice (hrănire în poziție verticală pentru a reduce riscul de regurgitare și aspirație; mese mici și frecvente pentru a facilita digestia; dietă moale sau lichidă pentru a ușura înghițirea; hrană cu densitate calorică ridicată pentru a asigura aportul energetic necesar) sunt esențiale pentru gestionarea eficientă a miasteniei gravis. Continuarea tratamentului chiar și după ameliorarea simptomelor este importantă pentru prevenirea recidivelor.
  • Monitorizați cu atenție simptomele: Orice slăbiciune accentuată, dificultăți de respirație sau modificări în obiceiurile alimentare ar trebui raportate imediat medicului veterinar. Pneumonia prin aspirație poate evolua rapid și necesită intervenție promptă.
  • Asigurați un mediu sigur și de susținere: Animalele cu miastenia gravis pot fi mai slabe și predispuse la căderi, astfel că este important să minimizați riscurile în mediul lor. Evitați suprafețele alunecoase și creați un spațiu confortabil pentru odihnă.
  • Mențineți o rutină constantă: Exercițiile regulate (atât cât sunt tolerate) și un program previzibil pot ajuta la reducerea stresului și la îmbunătățirea stării generale de bine. În cazul câinilor, plimbările scurte și controlate sunt preferabile activităților intense.
  • Hrănirea în poziție verticală: În cazul animalelor cu megaesofag, hrănirea în poziție verticală și menținerea acestei poziții timp de 10-15 minute după mese poate reduce semnificativ riscul de regurgitare și aspirație. Utilizarea unui scaun special conceput (scaun Bailey) poate facilita această practică.

Înțelegerea complexității miasteniei gravis este esențială atât pentru veterinari, cât și pentru proprietarii de animale. Diagnosticul timpuriu, tratamentul adecvat și monitorizarea atentă pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții animalelor afectate de această afecțiune dificilă. În cadrul Joyvet, dr. Mirela Boca – medic veterinar din București vă poate oferi tot suportul în diagnosticul și tratamentul miasteniei gravis la companionul dumneavoastră.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Această pagină web folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența de navigare și a asigura funcționalițăți adiționale.