Introducere
Paralizia la câini poate fi un diagnostic devastator pentru proprietarii de animale de companie. Această afecțiune, caracterizată prin pierderea funcției motorii într-unul sau mai multe membre, poate apărea din diverse cauze. Înțelegerea acestor cauze este esențială pentru o gestionare și un tratament eficient. Acest articol va explora unele dintre cele mai frecvente cauze ale paraliziei la câini, prezentările lor clinice și opțiunile posibile de tratament.
Mielopatia degenerativă (MD)
Mielopatia degenerativă este o boală neurodegenerativă progresivă care afectează în principal măduva spinării la câinii vârstnici. Este adesea comparată cu scleroza laterală amiotrofică (SLA) la oameni. Deși cauza exactă a MD rămâne necunoscută, este considerată o tulburare genetică. Anumite rase, cum ar fi Ciobănescul german, Boxerii și Pembroke Welsh Corgis, prezintă un risc crescut de a dezvolta această afecțiune.
- Prezentare clinică: Câinii cu MD prezintă, de obicei, primele semne în jurul vârstei de 8 ani. Simptomele inițiale includ slăbiciune și un mers instabil la membrele posterioare, care se agravează progresiv. Câinii pot începe să-și târască picioarele, să se împiedice și, în cele din urmă, să devină paralizați pe picioarele din spate. În stadiile avansate, MD poate afecta și membrele anterioare.
- Tratament: Din păcate, nu există un tratament pentru MD. Tratamentul se concentrează pe îngrijirea de susținere, cum ar fi terapia fizică, pentru a menține forța musculară și mobilitatea cât mai mult timp posibil.
Boala discului intervertebral (IVDD)
Boala discului intervertebral (IVDD) este o afecțiune comună la câini, în special la anumite rase precum Teckel, Beagle și Shih Tzu. Aceasta apare atunci când discurile care amortizează vertebrele din coloana vertebrală se deteriorează, herniează sau se bombardează, exercitând presiune asupra măduvei spinării.
- Prezentare clinică: Semnele clinice ale IVDD variază în funcție de gravitatea și locația problemei discului. Cazurile ușoare pot prezenta durere și rigiditate la spate, în timp ce cazurile mai grave pot implica dureri intense, slăbiciune, dificultăți la mers, paralizie și chiar pierderea controlului vezicii urinare sau a intestinului.
- Tratament: Tratamentul pentru IVDD depinde de severitatea afecțiunii. Gestionarea conservatoare poate include medicamente pentru durere, odihnă și medicamente antiinflamatorii. În cazurile severe, poate fi necesară intervenția chirurgicală pentru a decomprima măduva spinării și a ameliora presiunea.
Mielopatia embolică fibrocartilaginoasă (FCE)
Mielopatia embolică fibrocartilaginoasă (FCE) apare atunci când o bucată de fibrocartilaj dintr-un disc intervertebral blochează un vas de sânge din măduva spinării, provocând leziuni datorate întreruperii alimentării cu sânge.
- Prezentare clinică: FCE rezultă de obicei în paralizie bruscă, afectând adesea o parte a corpului mai mult decât cealaltă.
- Tratament: Nu există un tratament specific pentru FCE. Îngrijirea de susținere, inclusiv terapia fizică și îngrijirea medicală, poate ajuta la îmbunătățirea șanselor de recuperare. Extinderea recuperării variază în funcție de gravitatea leziunilor măduvei spinării.
Traumatisme ale coloanei vertebrale
Traumatismele coloanei vertebrale, cum ar fi fracturile sau dislocările, pot cauza daune grave măduvei spinării și pot duce la paralizie.
- Prezentare clinică: Simptomele traumatismului coloanei vertebrale variază în funcție de gravitatea și locația leziunii. Câinii pot prezenta dureri ușoare și rigiditate sau pot experimenta paralizie severă, pierderea sensibilității și dificultăți în controlul vezicii urinare și al intestinului.
- Tratament: Opțiunile de tratament variază de la gestionarea conservatoare, inclusiv medicamente pentru durere, odihnă și imobilizare, până la intervenția chirurgicală pentru stabilizarea coloanei vertebrale și decomprimarea măduvei spinării.
Neoplazie (tumori)
Tumorile pot apărea în măduva spinării sau în țesuturile înconjurătoare, comprimând măduva spinării și ducând la deficite neurologice.
- Prezentare clinică: Semnele clinice ale tumorilor coloanei vertebrale depind de locația, dimensiunea și ritmul de creștere al tumorii. Simptomele pot include durere, slăbiciune, lipsă de coordonare, paralizie și modificări ale funcției vezicii urinare sau intestinului.
- Tratament: Tratamentul pentru tumorile coloanei vertebrale depinde de tipul și locația tumorii. Opțiunile pot include intervenția chirurgicală, radioterapia și chimioterapia.
Boli infecțioase
Mai mulți agenți infecțioși, inclusiv bacterii, virusuri, ciuperci și paraziți, pot provoca inflamații și leziuni ale măduvei spinării (mielită) sau ale creierului și măduvei spinării (meningoencefalomielită), ceea ce poate duce la paralizie.
- Prezentare clinică: Semnele clinice asociate cu bolile infecțioase care afectează sistemul nervos includ febră, letargie, durere de gât, rigiditate, slăbiciune, ataxie și paralizie.
- Tratament: Tratamentul pentru bolile infecțioase ale sistemului nervos implică gestionarea infecției subiacente. Acest lucru poate include antibiotice pentru infecțiile bacteriene, medicamente antivirale pentru infecțiile virale, antifungice pentru infecțiile fungice și medicamente antiparazitare pentru infecțiile parazitare. Îngrijirea de susținere, cum ar fi terapia cu fluide și gestionarea durerii, este adesea necesară.
Boli autoimune
Bolile autoimune apar atunci când sistemul imunitar atacă în mod greșit propriile țesuturi ale corpului. Atunci când sistemul nervos este vizat, inflamația și leziunile pot duce la paralizie.
Exemple de boli autoimune:
- Miastenia gravis: O afecțiune care afectează joncțiunea neuromusculară, ducând la slăbiciune musculară și, eventual, la paralizie. Tratamentul implică medicamente care îmbunătățesc comunicarea dintre nervi și mușchi.
- Polimiozită: O boală inflamatorie care afectează mai mulți mușchi din corp, provocând slăbiciune, durere și, eventual, dificultăți de mișcare sau paralizie. Tratamentul implică de obicei medicamente imunosupresoare.
- Miozita masticatorie: O formă specifică de polimiozită care afectează mușchii masticatori. Tratamentul include de obicei medicamente imunosupresoare.
- Meningita-artrită steroid-responsivă: O afecțiune inflamatorie care afectează meningele și vasele de sânge. Tratamentul implică de obicei corticosteroizi.
Tratament: Bolile autoimune sunt tratate în general cu medicamente imunosupresoare, cum ar fi corticosteroizii. Tratamentul suplimentar poate fi necesar în funcție de boala specifică și de severitatea acesteia.
Defecte congenitale
Defectele congenitale sunt anomalii prezente de la naștere. Unele dintre aceste defecte pot afecta dezvoltarea măduvei spinării sau a sistemului nervos, provocând paralizie.
Exemple de defecte congenitale:
- Miastenia gravis congenitală: O formă rară de miastenia gravis prezentă de la naștere.
- Instabilitatea atlanto-axială: O afecțiune caracterizată prin instabilitatea dintre primele două vertebre din gât (atlas și axis), care poate comprima măduva spinării. Tratamentul poate implica intervenție chirurgicală pentru stabilizarea vertebrelor.
Tratament: Opțiunile de tratament pentru defectele congenitale variază în funcție de defectul specific și severitatea acestuia. Unele defecte pot fi corectate chirurgical, în timp ce altele necesită o gestionare continuă.
Concluzie
Paralizia la câini poate fi o afecțiune complexă și provocatoare de diagnosticat și tratat. O evaluare veterinară completă este esențială pentru a determina cauza subiacentă și pentru a dezvolta un plan de tratament adecvat. Deși unele cauze ale paraliziei pot fi tratabile, altele necesită gestionare pe termen lung. Cu îngrijire și susținere adecvate, mulți câini cu paralizie pot avea o calitate bună a vieții.
Este important să rețineți că aceste informații sunt doar pentru cunoștințe generale și nu înlocuiesc sfatul profesional veterinar. Dacă câinele dvs. prezintă semne de paralizie, consultați imediat un medic veterinar sau apelați la o ambulanță veterinară București.