Pemfigusul este o boala autoimuna care poate afecta pielea cainilor si pisicilor. Exista patru forme ale bolii: pemfigus foliaceu, pemfigus eritematos, pemfigus vegetant si pemfigus vulgar. Mecanismul prin care aceasta afectiune apare presupune ca anticorpii animalului ataca componentele pielii, ducand la o separare dureroasa a acesteia. Astfel, manifestarile intalnite sunt: veziculele, ulcere, eroziuni, pustule si ulterior cruste.
Doar in cazurile pemfigusului foliaceu si pemfigusului eritematos se presupune o predispozitie ereditara avand in vedere predilectia de rasa. Pentru pemfigus foliaceu, rasele de interes sunt: Bearded Collie, Akita, Doberman Pinscher, Newfoundland si Schipperke. In cazul pemfigusului eritematos sunt predispusi Ciobanescul German (si amestecurile sale) si Collie. Pemfigusul foliaceu este cea mai comuna dintre cele doua boli de pemfigus pe care le putem asocia cu diferite rase. Este adesea considerata o forma mai severa de pemfigus eritematos. Ambele, pemfigus foliaceu si pemfigus eritematos, apar la animalele de aproximativ patru ani. Nu se cunoaste cu exactitate cauza producerii acestei afectiuni.
Simptome
Leziunile apar mai intai pe fata si urechi si arata ca niste rani cu cruste, pustuloase. Pe langa aceste cruste, animalul va prezenta mancarime si durere. Unii caini se pot simti letargici si lipsiti de pofta de mancare. Si in zona nazala se vor intalnit multe dintre aceste leziuni. Datorita naturii erozive a bolii, pacientii cu pemfigus pot deveni fotosensibili in aceste zone, ducand la arsuri solare severe in multe cazuri.
In cazul pemfigusului foliaceu putem intalni:
- Scoame, cruste, pustule, eroziuni, eritem, alopecie si hipercheratoza
- Veziculele ocazionale
- Afectarea zonelor obsinuite: cap, urechi, inghinal si la nivelul picioarelor, devenind adesea generalizat
- Leziuni ale mucoaselor
- Afectarea mameloanelor si a patului unghial – in cazul pisicilor
- Limfadenopatie, edem, depresie, febra si schiopatare (daca sunt implicate pernitele)
- Durere de intensitate variabila si prurit
- Posibila infectie bacteriana secundara
In cazul pemfigusului eritematos, se manifesta similar cu cel foliaceu, avand doar cateva diferente:
- Leziuni sunt limitate de obicei la cap, fata si pernite
- Depigmentarea (care precede formarea crustelor) este mai frecventa
In cazul pemfigusului vulgar putem intalni:
- Ulceratia bucala frecventa
- Leziuni ulcerative, eroziuni, vezicule si cruste
- Este mai grav decat pemfigusului foliaceu si pemfigusului eritematos
- Afecteaza mucoasele, axilele si zona inghinala
- Semn Nikolsky pozitiv (crearea unei noi leziuni sau extinderea celei initiale la aplicarea unei presiuni in laterala celei deja existente)
- Prurit si durere variabila
- Anorexie, depresie si febra
- Infectii bacteriene secundare frecvente
Diagnostic
Acesta se va pune in urma efectuarii si interpretarii unei biopsii cutanate, in timp ce se vor exclude alte boli de piele cu aspect similar prin raclat al pielii sau analize de sange.
Prin analize de sange se poate observa leucocitoza si hiperglobulinemie si/sau infectie secundara.
Se pot realiza fie aspirate de la nivelul leziunilor, frotiuri cu amprenta din pustule sau cruste sau chiar direct biopsii cutanate, unde se vor putea observa: keratinocite acantolitice si neutrofile, ocazional eozinofile.
Uneori se realizeaza si cultura bacteriana pentru a se identifica infectiile bacteriene secundare.
Diagnosticul diferential se face fata de:
- Foliculita bacteriana
- Dermatofitoza
- Demodicoza
- Candidoza
- Tulburari de cheratinizare
- Lupus eritematos
- Dermatoza pustuloasa subcorneana
- Eruptie medicamentoasa
- Dermatita sensibila la zinc
- Dermatomiozita
- Tirozinemia
- Afectiuni maligne limforeticulare
- Necroza epidermica metabolica
- Pustuloza eozinofila sterila
- Piodermie mucocutanata
- Sindromul uveodermatologic
- Necroliza epidermica toxica
- Neoplazie cutanata
Tratament
Fiind o boala autoimuna, pemfigusul este considerat o boala dificil si frustrant de tratat. Este neaparat necesara suprimarea raspunsului aberant al sistemului imunitar al animalului, dar acest lucru este de obicei imposibil de realizat fara aparitia unei liste de efecte secundare pe parcursul perioadei de tratament.
Sunt utilizati de obicei corticosteroizii precum predinison sau alte medicamente care suprima sistemul imunitar. Este necesara o terapie pe termen lung. Tetraciclina si niacinamida au fost descrise ca o abordare eficienta pentru unele cazuri de pemfigus eritematos. Cazurile mai blande de pemfigus eritematos pot raspunde numai la steroizii topici si la evitarea expunerii la soare. Astfel, se pot folosi:
Corticosteroizi
- Prednison: 1,1–2,2 mg/kg/zi oral divizat la 12h pentru a initia protocolul
- Doza de intretinere minima: 0,5 mg/kg oral la 48h pana la de doua ori pe saptamana
- Reduceti doza la intervale de 2 pana la 4 saptamani cu 5–10 mg/saptamana
- Corticosteroizii topici pot fi suficienti in cazurile usoare
Medicamente citotoxice
- Majoritatea pacientilor necesita medicamente imunomodulatoare suplimentare fata de corticosteroizi. Acestia lucreaza sinergic cu corticosteroizii pentru a permite reducerea dozei acestora si implicit efectele secundare.
- Azatioprina: 2,2 mg/kg oral la 24h, apoi la 48h (caini); utilizat rar la pisici, din cauza potentialului de suprimare marcata a maduvei osoase; doza pentru pisici este de 1 mg/kg o data la 24–48h
- Clorambucil: 0,2 mg/kg zilnic; cea mai buna alegere pentru pisici
- Ciclosporina: 5–15 mg/kg oral la 24h, cu aplicare limitata
- Dapsona 1 mg/kg oral la 8h; la nevoie(caini), cu aplicare limitata.
Efecte secundare pe care le puteti observa:
- Corticosteroizi: poliurie, polidipsie, polifagie, modificari ale temperamentului, diabet zaharat, pancreatita si hepatotoxicitate
- Azatioprina: pancreatita, suprimarea maduvei osoase
- Medicamente citotoxice: leucopenie, trombocitopenie, nefrotoxicitate si hepatotoxicitate.
Pacientii vor avea nevoie de terapie pe termen lung, uneori de-a lungul vietii, pentru a controla semnele de pemfigus. In plus, vor fi necesare reverificari frecvente pentru a monitoriza raspunsul la tratament si pentru ca medicul veterinar sa se asigure ca pacientul nu dezvolta efecte secundare negative de la medicamente sau pentru a le tine sub control. Scopul este de a folosi cea mai mica doza eficienta de medicament pentru a mentine remisiunea semnelor clinice.
Prognostic
Pemfigus foliaceu, cea mai comuna forma de pemfigus, are un prognostic relativ bun, desi raspunsul individual la tratament poate varia. Majoritatea animalelor raspund bine la tratament, dar necesita terapie pe tot parcursul vietii. Pemfigusul eritematos are, de asemenea, un prognostic bun. Desi leziunile pielii pot fi inconfortabile si cu aspect respingator, rareori afecteaza sanatatea generala. Animalele cu pemfigus eritemetos raspund de obicei foarte bine la tratament. In schimb, pemfigusul vulgar are un prognostic grav. In ciuda terapiei, aceasta boala este adesea fatala, datorita efectelor generalizate asupra pielii. Din fericire, acesta este mult mai putin frecventa decat celelalte variante de pemfigus.
In cazul in care cauti dermatologie veterinara in Bucuresti sau doresti programare la un dermatolog veterinar nu ezita sa ne apelezi la telefon: 0731803803 sau iti poti face o programare direct din online dand click pe PROGRAMARE. Specialistul nostru in dermatologie iti va consulta, diagnostica si oferi un tratament pentru animalul tau de companie.