Toxoplasmoza la pisici

Toxoplasmoza este o boala parazitara cauzata de parazitul Toxoplasma gondii. Este una din cele mai frecvente parazitoze intalnite la pisici, in special in primul an de viata al acestora.

Pisicile sunt gazde definitive pentru acest parazit, ceea ce inseamna ca acesta se poate replica in organismul pisici, prin producerea de oua (oochist).

Pisicile se pot infecta prin ingestia mancarurilor ce contin parazitul, precum carne indecvat gatita (carne cruda), oua, fructe si legume nespalate sau chiar soareci.

Ouale parazitului se multiplica in intestinul pisici si se elimina prin fecale, putand infecta ale gazde, precum oamenii sau alte mamifere. Aceste sunt gazdele intermediare.

Infectia disemineaza din intestinul pisicii in intreg organismul prin producerea de tahizoiti. Corpul produce un raspuns imun ce opreste replicarea, dar parazitul incepe producerea de bradizoiti ce nu pot fi localizati de sistemul imun, ramanad ascunsi in chisturi, mai ales la nivelul muschilor.

Daca raspunsul imun da gres, procesul de replicare a tahizoitilor continua si duce la aparitia inflamatiei si semnelor de boala.

Tabloul clinic al toxoplasmozei la pisici

Simptomele frecvent intalnite sunt:

  • febra, pierderea apetitului, scaderea in greutate, letargie;
  • pneumonie cu dificultati de respiratie;
  • inflamatii oculare (uveita sau retinita);
  • hepatita cu icter;
  • semne neurologice: tremor sau convulsii;
  • hipertrofia nodulilor limfatici, voma si diareea, dar si durerile musculare sunt mai rar intalnite.

Infectia in cazul pisicilor gravide poate duce la o forma severa de boala cu moarte fetala, avort si moartea puilor de pisica.

Diagnosticul toxoplasmozei la pisici

Examenul clinic cu examenul fundului de ochi pentru a identifica prezenta corioretinitei;

Teste hematologice ce evidentiaza anemie nonregenerativa, leucocitoza neutrofilica, limfocitoza, monocitoza si eozinofilie. In formele severe de boala pot fi intalnite neutropenie cu limfocitopenie si monocitopenie.

Teste biochimice si de urina – rezultatele lor variaza in functie de prezenta hepatitei, pancreatitei si miozitei. Se poate doza proteinuria, bilirubinemia, azotemia. Frecvent se intalneste hiperbilirubinemie cu cresterea proteinelor din ser.

Radiografia toracica poate identifica infiltratele alveolare sau efuziunea pleurala.

Tehnicile imagistice mai avansate de tipul RMN-ului si CT-ului pot oferi imagini mai detaliate despre afectarea organelor.

Teste serologice (asa numite teste rapide) pentru detectarea anticorpilor de tip IgM sau IgG trebuie interpretate impreuna cu semnele clinice. Testul ELISA este pozitiv pentru IgM in 80% din cazuri in saptamanile 1 – 4 postinfectie si de obicei se negativeaza dupa 16 saptamani de la contactul cu parazitul. Titrul IgG este pozitiv la 3 – 4 saptamani de la infectie.

Test rapid pentru toxoplasmoza la pisici

Examenul citologic si histologic pentru detectia tahizoitilor in efuziile pleurale, lavajul bronhoalveolar si lichidul cerebrospinal este cel ce stabileste diagnosticul de certitudine.

De multe ori se poate asocia si cu alte afectiuni precum peritonita infectioasa felina (PIF), dar si leucemia virala (FeLV) sau FIV (imunodeficienta). Acestea trebuie excluse chiar daca pisica este pozitiva la toxoplasmoza, deoarece ar putea avea 2 afectiuni in acelasi timp, iar tabloul clinic sa creeze confuzie.

Tratament toxoplasmozei la pisici

Consta in administrarea de medicamente antibiotice, precum Clindamicina (12.5 mg / kg oral sau iv la 12 ore), Trimetoprim sulfonamida (15 mg / kg oral la 12 ore) sau Azitromicina (10 mg / kg oral la 24 ore), pe o perioada de 4 saptamani. Medicamente precum acid folinic, picaturi oculare cu prednison pot fi recomandate.

Clindamicina se administreaza cu 5 ml de apa, deoarece stricturile esofagiene sau esofagita pot fi prezente.

Terapia suportiva poate include fluide intravenoase, oxigen intranazal pentru a combate dispneea si nutritie enterala.

Pisicile cu forma acuta a bolii trebuie monitorizate datorita riscului de aparitie a efuziunilor pleurale, pneumonie, insuficienta hepatica, pancreatita, encefalomielita sau miocardita.

In unele cazuri pot fi necesare anticonvulsivante, diuretice si analgezice.

Hemoleucograma completa trebuie facuta la fiecare 2 saptamani pentru evidentierea supresiei medulare, la pisicile tratate cu sulfonamide.

Prognosticul

Depinde de organele si sistemele afectate, timpul scurs de la infectare si inceperea tratamentului, dar si raspunsul initial la terapie.

Pisicile cu afectarea sistemului nervos central si probleme oculare raspund mai greu la terapie, dar au un progres favorabil daca semnele clinice se amelioreaza in primele 2 – 3 zile de la inceperea tratamentului.

In cazul pisicilor cu afectare pulmonara si hepatica, prognosticul este rezervat.

Preventia toxoplasmozei la pisici

Urmareste reducerea expunerii la oociste, de aceea pisicile ar trebui hranite cu mancaruri comerciale, carne bine gatita la temperaturi corespunzatoare si evitarea consumului de catre acestea a carnii incorect preparate si a soarecilor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Această pagină web folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența de navigare și a asigura funcționalițăți adiționale.