Interpretare analize sange caini si pisici (partea 1)

Nu de multe ori proprietarii de animale de companie, dupa o vizita la medicul veterinar se intorc acasa cu analizele efectuate si nu mai retin cu exactitate ce le-a explicat veterinarul. Acest articol va explica cei mai comuni parametri biochimici efectuati in clinicile veterinare.

Biochimia de sange, impreuna cu hemoleucograma (hematologia) si analiza urinei, formeaza o baza solida pentru majoritatea diagnosticelor puse la caini si pisici. Multi parametri biochimici tind sa aiba specificitate de organ (adica se gasesc preponderent intr-un organ anume) sau se pot regasi in mai multe organe si intr-o gama larga de boli, dar impreuna cu examenul clinic si celelalte investigatii ar trebui sa aduca lumina pentru un diagnostic corect.

Vizavi de intervalul de referinta al fiecarui parametru mentionam ca acestea poate diferi de la aparat la aparat si trebuie intotdeauna sa va orientati dupa valorile de referinta expuse de catre laboratorul unde ati facut analizele.

Parametri biochimici pentru evaluarea leziunilor hepatobiliare si a functiei hepatice:

1. Aspartat aminotransferaza (AST / GOT) – este o transaminaza ce se gaseste in multe tesuturi si este utila in evaluarea leziunilor musculare si hepatice. Cea mai mare concentratie se gaseste in muschiul scheletic, urmat de ficat si muschiul cardiac. Eritrocitele (celulele rosii) contin o cantitate semnificativa de GOT / AST, astfel un nivel seric crescut poate fi gasit si in bolile hemolitice intravasculare.

– interferente – valori scazute au fost inregistrate la administrarea de metronidazol sau in concentratiile serice scazute de vitamina B6;

– interferente – valori crescute au fost inregistrate la administrare de corticosteroizi, fenobarbital, medicamente hepatotoxice, hemoliza, lipemia;

Interpretarea GOT-ului la caini si pisici:

• valori scazute: atrofie hepatica, concentratie serica scazuta de B6;
• valori crescute: leziune hepatocelulara, hepatita, pancreatita, reactie toxica la medicamente, neoplazie (cancer) hepatica sau biliara, lipidoza hepatica, anemie, boli cardiovasculare, trauma, ciroza, necroza musculara, leziuni musculare severe, antrenament fizic prelungit, miozita (inflamatia muschilor), hemoliza intravasculara;

Interval normal al GOT / AST:

• caine: 18 – 56 U/L;
• pisica: 17 – 48 U/L.

2. Alanin aminotransferaza (ALT / GPT) – este considerata a fi specifica ficatului la animalele mici, fiind prezenta in concentratii mari in citoplasma hepatocitelor.

Interpretarea si interferentele acestei transamizate sunt aceleasi cu ale GOT-ului.

Nivelul cresterii ale GOT si GPT in ser este legata de numarul de hepatocite afectate. Cu toate acestea, nivelul nu poate fi utilizat pentru a prezice nici tipul de leziune si nici daca deteriorarea este reversibila.

Un factor ce trebuie luat in considerare atunci cand se interpreteaza nivelurile GOT si GOT este timpul de injumatatire. Astfel, daca un nivel seric crescut scade cu 50% dupa 2 – 4 zile, prognosticul este in general mai favorabil decat daca enzimele raman crescute sau scaun foarte putin dupa aceasta perioada de timp.

Interval normal al GPT / ALT:

• caine: 17 – 95 U/L;
• pisica: 28 – 109 U/L.

3. Lactat dehidrogenaza (LDH) – este o enzima intracelulara care este larg distribuita in organism si se gaseste in cantitati mari in tesuturile care folosesc glucoza drept energie, deci nu este specifica de organ. Ca urmare, o crestere a LDH la caini si pisici poate reflecta modificari unor tesuturi diferite )(precum muschi scheletic sau cardiac, rinichi, ficat).

Nivelurile de LDH pot fi crescute ori de cate ori exista o necroza celulara sau cand apare proliferarea neoplazica (cancerul).

Celulele rosii (eritrocitele) contin si ele niveluri ridicate de LDH, prin urmare probele de ser nehemolizate sunt recomandate pentru un rezultat corect de nivelul de LDH (ca sa intelegeti, cand se efectueaza biochimia de sange, ea se efectueaza din ser, partea aceea „transparenta” din sange si nu din „partea rosie”, adica celulele rosii, albe si plachetele).

Interpretarea LDH-ului la caini si pisici:

• valorile scazute de LDH nu au specificitate, asadar nu se interpreteaza;
• valorile crescute de LDH la caini si pisici se pot regasi in: neoplazie (cancer), boala hepatica, hemoliza, efort fizic – fiziologic – normal.

Interval normal al LDH:

• caine: 24 – 388 U/L;
• pisica: 71 – 406 U/L.

4. Glutamat dehidrogenaza (GDH / GLDH) – aceasta enzima creste semnificativ cu necroza hepatica. Ea este foarte concentrata in tesutul hepatic si localizat in mitocondrie, prin urmare, distrugerea completa a celulelor este necesara inainte de a fi eliberata in cantitati mari. Deci orice crestere semnificativa a GDH indica necroza hepatica.

Interval normal al GDH:

• caine: 1 – 20 U/L;
• pisica: 0 – 12 U/L.

5. Fosfataza alcalina (ALP) – se gaseste, intr-o oarecare masura, in toate tesuturile si este relativ stabila in ser. Functia fiziologica a acestei enzime nu este pe deplin inteleasa, desi informatiile recente sugereaza ca unul dintre rolurile biologice ale ALP este detoxifierea endotoxinei.

O concentratie crescuta de fosfataza alcalina se datoreaza, in general, colestazei (stagnarea bilei fara a fi drenata / eliminata) la majoritatea animalelor domestice adulte.

O usoara crestere mai este este intalnita si la animalele tinere, deoarece ALP poate fi gasit si in oase. Aceste cresteri sunt de obicei mici, rareori depasind de 2 – 3 ori valoarea normala.

La caini, atunci cand se observa valori crescute ale fosfatazei alcaline (ALP) trebuiesc urmarite cu atentie posibile boli hepatice, sindrom Cushing sau poate fi pus pe seama unui tratament recent cu glucocorticoizi (steroizi). Terapia prelungita cu glucocorticoizi poate provoca sindromul Cushing, ce poate fi diagnosticata prin testul de stimulare cu ACTH.

In necroza hepatocelulara acuta, GOT, GPT, GDH sunt semnificativ crescute, in timp ce ALP este foarte putin crescut. In obstructia biliara intrahepatica si extrahepatica, se pot intalni cresteri foarte mari ale ALP, de pana la 10 – 20 de ori decat nivelul normal. Obstructia biliara hepatica poate fi cauzata daca canalul biliar hepatic sau cel comun este obstructionat fie partial sau complet (pozibile cauze: tumora, inflamatie, abcese, pancreatita, duodenita).

Interpretarea ALP-ului la caini si pisici:

• valori scazute ale ALP-ului nu au specificatie clinica, asadar nu se interpreteaza;
• valorile crescute pot fi intalnite in: tratament cu corticosteroizi, sindrom Cushing (caine), boli hepatice si biliare (colestaza, lipidoza hepatica, ciroza, hepatita, litiaza biliara, colecistita, neoplazie (cancer) hepatica, neoplazie biliara), neoplazie osoasa, pancreatita, in terapia cu anticonvulsivante (fenobarbital), hipertiroidism (pisici), animale tinere sau gestante – normal, osteosinteza sau resorbtie osoasa, hiperfosfatemie familiala (Husky siberian, Scottish Terrier).

Interval normal al ALP-ului:

• caine: 7 – 115 U/L;
• pisica: 11 – 49 U/L.

6. Gama-glutamiltransferaza (GGT / gamma glutamil transferaza) – s-a dovedit a fi un marker sensibil al colestazei, iar impreuna cu alte teste, poate ajuta la determinarea originei si prezentei colestazei. Desi GGT-ul este prezent in numeroase tesuturi (pancreas, rinichi, mucoasa intestinala), cresterea acestuia este considerata in principal in problemele hepatice.

In afectiunile hepatice GGT-ul poate fi folosit ca indicator in probleme cronice, datorita eliberarii si a metabolismului lent in comparatie cu transaminazele (GPT, GOT).

Cresteri ale GGT pot fi induse de corticosteroizi (fie administrate, fie produse de organism) si din pacate nu poate ajuta pentru a face diferenta dintre cresterile ALP-ului induse de steroizi si colestaza.

Interpretarea GGT-ului la caini si pisici:

• valorile scazute nu au semnificatie clinica;
• valori crescute se pot intalnit in: ciroza, hepatita / colangiohepatita, colecistita, calculi in vezica biliara (colelitiaza), cancer hepatic sau biliar, tratament cu corticosteroizi sau concentratie crescuta de corticosteroizi la caine, hiperplazie biliara.

Interval normal al GGT-ului:

• caine: 0 – 8 U/L;
• pisica: 0 – 2 U/L.

7. Bilirubina (T-BIL – bilirubina totala, BD – bilirubina directa) – bilirubina si componentele sale pot fi utile in evaluarea functie hepatice sau a hemolizei (distrugerea globulelor rosii).

Bilirubina se formeaza in principal din degradarea eritrocitelor (celulelor rosii – hematii), ulterior fiind transportata in plasma, unde se leaga de albumina. Acesta forma legata nu este solubila in apa si este numita reactie INDIRECTA, libera, prehepatica sau bilirubina NECONJUGATA.

Hepatocitul (celula principala a ficatului) conjuga (imbina) bilirubina indirecta cu acidul glucuronic (acid derivat din glucoza) si apoi este numita bilirubina DIRECTA sau CONJUGATA. Bilirubina directa este solubila in apa, iar ea este excretata (eliminata) in intestin prin sistemul biliar.

O crestere a bilirubinei indirecte este o constatare destul de neobisnuita la animalele de companie, dar atunci cand apare, este in general rezultat al hemolizei acute si severe. Un ficat sanatos este capabil sa conjuge cantitati mari de bilirubina si asta explica de ce multe anemii hemolitice au valori normale ale bilirubinei.

La caini – se va lua in considerare hemoliza atunci cand bilirubina directa este mai mica de 25% din concentratia totala de bilirubina si animalul prezinta anemie.

Boala intrahepatica cu colestaza este suspicionata atunci cand bilirubina directa reprezinta 40 – 50 % din bilirubina totala.

Obstructia extrahepatica completa este suspicionata atunci cand procentul de bilirubina directa este mai mare de 75%.

La pisici – valorile bilirubinei totale la pisica pot fi cauzate de o varietate de afectiuni, precum: anorexie, boli hepatice, boli renale, boli gastrointestinale, PIF – peritonita infectioasa felina. Uneori este necesara si biopsia hepatica pentru stabilirea unui diagnostic definitiv.

De specificat faptul ca prezinta bilirubinei in urina este considerata anormala la pisici, pe cat la caini, in cantitati mici este considerata normal.

Bilirubina totala = Bilirubina neconjugata (indirecta) + bilirubina directa

Interpretarea bilirubinei la caini si pisici:

• valorile scazute nu au semnificatie clinica;
• valori crescute le vom imparti in 3 categorii: prehepatic, hepatic si posthepatic;

1. Valori crescute prehepatic: hemoliza, anemie hemolitica imun mediata (IMHA), hemoragie interna;
2. Valori crescute hepatic: hepatita, colangiohepatita, toxine sau reactii la medicamente toxice, cancer hepatic, lipidoza hepatica, ciroza, sunt portosistemic cronic;
3. Valori crescute posthepatic: afectiuni ale vezicii biliare, peritonita biliara, cancer biliar, colecistita, pancreatita.

Interval normal al bilirubinei la caini si pisici:

Bilirubina totala: caine si pisica: 0 – 0.4 mg/dl;

Bilirubina directa: caine si pisica: 0 – 0.1 mg/dl;

Bilirubina indirecta: caine si pisica: 0 – 0.3 mg/dl.

8. Colesterolul (T-CHOL / CHOL) – reprezinta un indice important de masurare a functiei de sinteza a ficatului. Este un derivat al trigliceridelor, fiind un constituent important al membranei celulare. Este un precursor esential al unor compusi precum hormonii steroizi, vitamina D si sarurile biliare.

Acesta este implicat in bolile vasculare si are importanta de diagnostic in hipotiroidism. Absorbtia colesterolului este dependenta de secretia biliara, precum si de activitatea lipazei pancreatice.

Deoarece multi factori influenteaza concentratia de colesterol, hipercolesterolemia (concentratie crescuta de colesterol) nu reprezinta diagnosticul definitiv pentru hipotiroidism, dar poate fi folosit ca ajutor auxiliar de diagnostic. Atunci cand diabetul zaharat este exclus si se regaseste o cantitate crescuta de colesterol, diagnosticul de hipotiroidism la caine trebuie luat in considerare.

Interpretarea colesterolului (T-Chol) la caini si pisici:

• valorile scazute se intalnesc in anomalii vasculare portosistemice, insuficienta hepatica, insuficienta pancreatica exocrina (produce sucul pancreatic pentru digestie), malabsorbtie, maldigestie, malnutritie severa, hipoadrenocorticism (boala Addison la caine);
• valori crescute: hiperlipidemia idiopatica (Schnauzer pitic), hiperlipidemia postprandiala (de dupa masa), hipotiroidism, nefropatie cu pierdere de proteine, diabet zaharat, hiperadrenocorticism (sindrom Cushing), administrarea de corticosteroizi, pancreatita, colestaza obstructiva.

Interval normal al colesterolului la caini si pisici:

• caine: 136 – 392 mg/dl;
• pisica: 101 – 323 mg/dl.

9. Acizii biliari (BA) – sunt sintetizati din colesterol la nivelul ficatului, secretati in bila si depozitati in vezica biliara. Ulterior sunt resorbiti in intestin si se reintorc in ficat, ca sa fie resorbiti si resecretati in bila (doar o mica parte ajungand in circulatia sistemica).

In timpul hranirii, vezica biliara se contracta si bila curge in intestinul subtire. Majoritatea acizilor biliari sunt resorbiti in plasma si reasimilati de hepatocite in decurs de 2 ore de la masa, lasand o concentratie serica scazuta de acizi biliari.

Daca exista afectarea functie hepatice, sunt portosistemic sau colestaza, eliminarea acizilor biliari din plasma este afectata, ceea ce duce la concentratii crescute atunci cand animalul nu mananca (a jeun – pe nemancate).

Testul dinamic al acizilor biliari presupune recoltarea si dozarea acestor atunci cand animalul nu a mancat 8 – 12 ore (a jeun) cu dozarea acizilor biliari la 2 ore dupa masa (postprandial). Astfel, in timp ce prima proba reprezinta valoarea bazala, proba postprandiala reprezinta capacitatea ficatului de a prelua bolusul de acizi biliari eliberati prin contractia vezicii biliare stimulate dupa hranire.

Interpretarea acizilor biliari la caini si pisici:

• valorile scazute nu au semnificatie clinica;
• valorile crescute au fost intalnite in: reactii la toxice (incluzand si medicamentele), cancer de ficat sau cancer biliar, lipidoza hepatica, pancreatita, litiaza biliara, ciroza, sunt portosistemic, predispozitie de rasa: cainii din rasa Terrier (Yorkshire terrier), Bichon si Spaniel tibetan.

Interval normal al acizilor biliari la caini si pisici:

• pe nemancate la caini si pisici: 0.0 – 5.0 umol/;
• postprandial (2 hr dupa masa) la caini < 25 umol/L, iar la pisici < 15 umol/L.

Pentru detalii despre alti parametri biochimici, precum: glucoza serica (Glu – glicemia), amilaza si lipaza, creatinkinaza / creatinfosfokinaza (CK / CPK), ureea, creatinina (CRE), SDMA, folositi frecvent la diagnosticarea diferitelor afectiuni dati click pe link: Interpretare analize sange caini si pisici (partea 2). Sau daca doriti sa apelati la un medic veterinar acasa, contactati-ne!